Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1250
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 296//24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila, Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bac hemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune obligarea acestuia la plata sumei de 87,5 lei reprezentând contravaloarea bonurilor pentru achiziționarea de semințe certificate, care au fost ridicate și nejustificate în termenul prevăzut de art. 7 alin. 17 din nr.OUG 117/2005.
Inițial acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr-, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1079 și 1089 din Codul civil, ale nr.OUG 117/2005 și ale art. 112 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 497/20.01.2009 a Judecătoriei Brăilas -a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Brăila și s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că în baza cererii de acordare a sprijinului din partea statului pârâtul a beneficiat de bonuri valorice în sumă totală de 87,5 lei pentru achiziționarea de semințe certificate și motorină, în conformitate cu prevederile nr.OUG 117/2005. Acesta avea însă obligația de a utiliza bonurile valorice conform destinației legale și cu respectarea termenelor prevăzute de actul normativ.
Reclamanta a mai susținut ca din evidențele sale nu rezultă că pârâtul ar fi respectat prevederile legale în vigoare, astfel încât acesta este obligat la restituirea bonurilor valorice sau a contravalorii lor, în vederea acoperirii prejudiciului creat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri de către de reclamantă, fiind depuse la dosar: notificarea înregistrată sub nr. 10071/14.12.2007 și tabelul nominal cu debitorii de pe raza comunei, ca dovadă a izvorului raportului de creanță.
În privința naturii litigiului și a competenței de soluționare, instanța a reținut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 2 lit. d Cod procedură civilă, potrivit cărora "procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date prin lege în competența altor instanțe, sunt de competența tribunalului".
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare prin care să-și precizeze poziția procesuală.
Tribunalul Brăila prin sentința nr. 296//24.04.2009 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu motivarea că din probele administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, rezultă că reclamanta nu a dovedit pretențiile solicitate și că nu a cauzat practic nici o pagubă
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia (disp. art. 3041Cod procedură civilă, 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă).
În motivele de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că persoanele evidențiate în contabilitate a sa ca beneficiari ai bonurilor valorice s-au transformat în debitoare deoarece aceste documente valorice nu se mai regăsesc ulterior în cuprinsul facturilor depuse pentru decontare de furnizori autorizați cu care puteau interacționa producătorii agricoli.
În dispozițiile OUG nr. 117/2005 se regăsește atât condiția de restituire dar și nedovedirea prin actele prevăzute de lege, a îndeplinirii obligației de a realiza lucrările pentru care a primit sprijinul.
În aceleași motive, se susține că prima instanță a pornit de la o interpretare greșită și disparată a disp. art. 7 din nr.OUG 117/2005 că bonurile neutilizate în termen își pierd valabilitatea, devenind nule. Și în această situație legea nu exclude îndatorirea pe care o aveau atât beneficiarii bonurilor valorice cât și furnizorii de imputuri (art. 7 alin. 18 din nr.OUG 117/2005).
A mai arătat reclamanta că în sarcina sa există obligația stabilită de art. 52 alin. 8 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, și anume aceea de a recupera sumele care nu au fost justificate prin efectuarea lucrărilor pentru care au fost făcute plățile, motiv pentru care a fost obligată să depună prezenta acțiune în vederea recuperării prejudiciului încercat ca urmare a alocării bonurilor valorice către producătorii agricoli, care nu au făcut dovada că le-au folosit conform destinației.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum fost formulată.
Recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând și verificând hotărârea recurată prin prisma aspectelor prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă dar și din oficiu conform art. 3041Cod procedură civilă, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
Astfel, din lucrările dosarului rezultă că pârâtul a primit bonuri valorice în mod gratuit în scopul înființării culturilor în toamna anului 2005, motorină ca o formă de sprijin financiar de la bugetul de stat conform art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 117/2005. Însă reclamanta nu a făcut dovada că acestea nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost atribuite dar nici că au fost folosite în mod efectiv. Mai mult decât atât, furnizorul de imputuri nu a înaintat facturile și bonurile primite de la pârâtă spre decontare, ceea ce duce la concluzia că beneficiarul nu a înțeles să folosească sprijinul acordat de stat așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În aceste condiții, rezultă că de la bugetul de stat nu s- cheltuit suma solicitată de reclamantă, mai mult decât atât nu s-a făcut dovada prejudiciului încercat de reclamantă atât timp cât potrivit disp. art. 7 alin. 17 din nr.OUG 117/2005 bonurile atribuite acesteia au devenit nule după data de 01.12.2005 și respectiv 01.03.2006.
În consecință, criticile formulate de reclamantă se constată a fi nefondate neîncadrându-se în disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, astfel cum au fost invocate.
Față de cele expuse, instanța în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefundat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 296//24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. /19.01.2010
Tehnored. /4 ex./26.01.2010
Fond:
Comunicat 2 ex. 27.01.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
