Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1306/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1306
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - -, împotriva sentinței numărul 200 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta reclamantă - -, lipsind intimata pârâtă Asociația de proprietari nr. 28
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimată, cu duplicat pentru comunicare.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare recurentei reclamante, prin reprezentant.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă depune dovada achitării taxei de timbru în valoare de 2 lei, respectiv nr. 888 din 29.05.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă susține oral motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.631,42 lei cu titlu de majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 200 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a respins excepția autorității de lucru judecat și s-a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune privind majorările calculate la facturile de prestări servicii emise în perioada 1.03.2004-30.12.2004, invocată de pârâta Asociația de Proprietari nr. 28.
S-a admis în partea acțiunea formulată de reclamanta - - și a fost obligată pârâta Asociația de Proprietari nr. 28 la plata sumei de 2.807,80 lei majorări de întârziere calculate la facturile de prestări servicii emise în perioada 31.01.2005-01.11.2005.
A fost obligată pârâta la 230,58 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, este neîntemeiată, din considerentele sentinței nr. 627 din 22.11.2006, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr. 2026/COM/2006 rezultând că acțiunea a avut ca obiect obligarea pârâtei la plata facturilor de majorări de întârziere emise de reclamantă în perioada 5.01.2004-24.12.2004, față de perioada 31.01.2005-27.12.2005 ce face obiectul acțiunii de față, astfel sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 163(1)
Cu privire la excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, îndată ce obligațiile de plată principală ale pârâtei sunt stabilite prin facturi fiscale emise și, cum prin conținutul contractelor încheiate s-a prevăzut condiția calculării majorărilor de întârziere pentru neplata la termenele scadente a sumei datorate, majorările reprezintă accesorii ale obligațiilor de plată, astfel că acestea cad sub incidența disp. art. 1058 Cod civil, care prevăd că: "obligația este nedivizibilă, când obiectul este divizibil, dar părțile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate", dispozițiile legale ce consacră principiul indivizibilității obligațiilor de plată, ce se regăsește în cuprinsul contractelor dintre părți, pentru sumele înscrise în fiecare factură în parte.
Aceste dispoziții legale se coroborează cu prevederile art. 12 din Decretul 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, în speță prescripția se analizează în raport de perioada pentru care au fost calculate majorările de întârziere, indiferent de data la care au fost emise facturile pentru încasarea acestor majorări.
A mai reținut prima instanță că, acțiunea reclamantei este întemeiată în parte cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 2.807,80 lei majorări de întârziere calculate la facturile de prestări servicii emise în perioada 31.01.2005-1.11.2005, perioadă ce se încadrează în termenul de 3 ani anterior introducerii acțiunii, suma fiind recunoscută de pârâtă și calculată conform prevederilor art. 969 civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - S, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs s-a criticat soluția instanței de fond cu privire la reținerea intervenirii prescripției cu privire la facturile de taxe comunale cuprinse în perioada 01.03.2004-30.12.2004, deși prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripției potrivit art. 12 și 16 din Decretul 167/1958.
S-a mai susținut că potrivit art.12 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune în cazul prestațiilor succesive se stinge cu privire la fiecare printr-o prescripție deosebită și că pentru majorările de întârziere pentru sumele rămase neachitate din debitul reprezentând cost servicii furnizate - dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care s- născut dreptul, respectiv de la data la care - - S era îndreptățită să pretindă plata majorărilor de întârziere.
S-a susținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 25.01.2008 înainte de împlinirea termenului de prescripție pentru cea mai veche factură de majorări, respectiv factura nr. -/31.01.2005, obiectul acestui dosar.
S-a mai arătat că la data la care s-au calculat majorări de întârziere, pentru nici una din facturile de prestări servicii nu se împlinise termenul de prescripție, astfel încât societatea era îndreptățită să calculeze majorări de întârziere, precum și că în cauză a operat întreruperea termenului de prescripție cu privire la creanțele reprezentând cost servicii ca urmare a efectuării de plăți parțiale ce valorează recunoaștere a dreptului pretins (art. 16 din Decretul 167/58).
La data de 03.06.2008 intimata Asociația de Proprietari nr. 28 Saf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri s-a susținut că din centralizatorul depus la dosar rezultă cu certitudine că facturile pentru care intimata a fost obligată la plata sumei de 6.439,22 lei sunt emise în perioada 01.03.2004-01.11.2005, fiind împlinit termenul de prescripție extinctivă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispoz. art. 3041proc.civ. se rețin următoarele aspecte.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii".
În speță, dreptul principal îl reprezintă taxele comunale aferente perioadei 1.03.2004-30.12.2004, dreptul la acțiune pentru valorificarea acestui drept fiind prescris la data introducerii cererii de chemare în judecată, 25.01.2008 ca urmare a îndeplinirii termenului de 3 ani prev. de art. 3 din Decretul 167/1958.
Față de aceste aspecte, se constată că în mod corect instanța de fond făcând aplicarea dispoz. art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, a reținut întemeiată excepția prescripției extinctive cu privire la majorările de întârziere aferente taxelor comunale datorate în perioada 1.03.2004-30.12.2004.
Critica recurentei reclamante în sensul că majorările de întârziere au fost calculate în termenul de prescripție, perioadă în care s-au și emis facturi cu privire la acestea, nu poate fi reținută având în vedere că majorările reprezintă accesoriul dreptului principal, iar împlinirea termenului de prescripție pentru dreptul principal atrage de drept împlinirea termenului de prescripție și pentru dreptul accesoriu conform dispoz. art. 1 alin. 2 și 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Nici critica vizând întreruperea cursului prescripției nu poate fi reținută având în vedere că din centralizatorul depus la dosar nu rezultă existența vreunei plăți parțiale a debitelor înscrise în facturile având ca obiect majorările de întârziere, de natură a întrerupe cursul prescripției extinctive potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 proc.civ. menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta - -, împotriva sentinței numărul 200 din 12 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
10.07.2008
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
