Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1346/CA/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții A în nume propriu și pentru S și B împotriva sentinței nr. 402/CAF/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Administrația Finanțelor Publice S si Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând:
-obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 7513 lei, reprezentând suma achitata de reclamanta cu titlul de taxa de poluare pentru autovehicule, potrivit chitanței seriaTS5 nr. -, precum si la plata dobânzii legale aferente, începând cu data plății și până la data restituirii efective sumei.
-Cu cheltuieli de judecata.
În motivareaacțiunii s-a arătat că reclamanta achiziționat în cursul anului 2008, din Germania, un autoturism second-hand marca Opel, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost plătită suma a cărei restituire se solicita, cu titlul de taxa de poluare, potrivit OUG nr. 50/2008.
Reclamanta mai susține că plata taxei reprezintă o obligație legală, care derivă din reglementările Codului fiscal, reglementare în vigoare la data de 01.01.2007 și care contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Totodată, reclamanta precizează că prin perceperea acestei taxe pârâta a încălcat principiul nediscriminării produselor importate, deoarece, pentru autovehiculele deja înmatriculate in România, la o noua înmatriculare, taxa nu mai este perceputa, fiind perceputa in mod discriminatoriu numai pentru autoturismele înmatriculate in Comunitatea Europeana si reînmatriculate in România.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraf 1 și 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, Legea 554/2004.
Prinîntâmpinareaformulatăpârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a invocatexcepția inadmisibilității acțiunii, sub două aspecte:
In primul rând, s-a motivat faptul că acțiunea este doar o critică de neconstituționalitate a textului normativ, respectiv a OUG nr. 50/2008, astfel că, nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe a Guvernului.
In al doilea rând, s-a susținut inadmisibilitatea acțiunii si pentru considerentul ca obiectul acțiunii deduse judecății nu se încadrează în niciuna dintre cele trei posibilități de formulare acesteia, care rezulta din economia prevederilor art. 8 alin. 1 si art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004, in condițiile in care, reclamanta nu invoca si nu solicita anularea niciunui act administrativ emis de către parata ci constatarea inexistentei unei obligații de plata.
Pefondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, învederând in esență că, nici Curtea Europeană de Justiție a Comunităților Europene și nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, respectiv că ar încălca tratatele comunitare sau nu ar trebui plătită, astfel cum s-a întâmplat in cazul taxei de prima înmatriculare. S-a mai susținut că nu s-a contestat de Comisia Europeana instituirea taxei de prima înmatriculare ca atare, ci, modalitatea de calcul a acesteia ce a trebuit reașezată, în sensul armonizării legislației românești cu cea comunitara in materie, ceea ce a condus la adoptarea OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeana ca fiind compatibil cu aquis - ul comunitar, dovada ca procedura demarată de Comisia Europeana împotriva României, a fost ridicată la data de 29.01.2009.
Pornind de la jurisprudența CJCE in materie, parata a susținut ca, reclamanta ar fi trebuit sa facă dovada ca taxele pe care le aplica statul R sunt superioare celor din statul din care reclamanta si-a achiziționat autoturismul.
Prinîntâmpinareaformulata in nume propriu si pentru Administrația Finanțelor Publice S, parata DGFP - A, a invocatexcepția lipsei calității sale procesuale pasive, sub doua aspecte.
Sub unprim aspect, s-a opinat că, raportat la art. 1 alin. 1 din OUG Nr. 50/2008, in cauzele având ca obiect taxa de poluare, calitate procesuală pasivă o are Administrația Fondului pentru Mediu, de vreme ce taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Dintr-oa doua perspectivă, s-a susținut că, raportat la art. 5 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, coroborat cu art. 3 din Normele Metodologice nr. 686/2008, administrațiile finanțelor publice teritoriale, sunt organele fiscale abilitate sa calculeze si sa încaseze taxa de poluare, acestea putând sta in judecata potrivit art. 41 din Codul d e Procedura Civila, întrucât au organe proprii de conducere.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, invocându-se interpretarea data art. 90 par. 1 din Tratatul CE, de către CJCE in cauzele reunite C - 290 /2005 si C-333/2005, in sensul ca acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcuta fără a se lua in calcul, deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât atunci când se aplica autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, formula de calcul a taxei de poluare reglementata de OUG Nr. 50/2008, este conforma normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE.A mai susținut parata ca taxa de poluare instituita de OUG nr. 50/2008, se circumscrie principiului "poluatorul plătește", actele normative care o reglementează, fiind emise cu avizul Comisiei Europene.
PrinSentința nr. 402/CAF/2009pronunțată la data de 29.04.2009 de Tribunalul Alba Secția Comercială și de Contencios Administrativ au fost respinse excepțiile invocate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Fondului pentru Mediu și a fost admisă acțiunea reclamantei, dispunându-se obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 7513 lei, achitată de aceasta cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule și a dobânzii legale aferente sumei de 7513 lei, calculată potrivit Codului d e Procedură Fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii efective și integrale a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență căexcepția inadmisibilității acțiuniieste neîntemeiată atâta timp cât reclamanta a solicitat in esența, aplicarea directa si prioritara, in temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României, a exigentelor in materie de libera circulație a mărfurilor, impuse de normele comunitare, respectiv de art. 90 din și nu constatarea neconstituționalității OUG nr. 50/2008.
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată de pârâta DGFPa fost apreciată neîntemeiată, întrucât din economia dispozițiilor art. 7 din OUG Nr. 50/2008, respectiv ale art.1, art. 3 alin. 1, art. 6 si art. 8, toate din HG nr. 686/2008 privind Normele Metodologice de aplicare a OUG Nr. 50/2008, rezulta că stabilirea, verificarea si colectarea taxei de poluare, se realizează de către autoritatea fiscala competenta potrivit OG Nr. 92/2003, respectiv administrațiile fiscale municipale si orășenești care nu au personalitate juridică, aflându-se in subordinea Direcțiilor Generale a Finanțelor Publice a județelor, ( Anexa 2, pct. 3 a HG nr. 487/2005), care au personalitate juridică.
În ceea ce priveștefondul cauzeis-a reținut că taxa de poluare pentru autovehicule, instituită prin art.1 alin.1 din nr.OUG 50/2008, nu se aplică autovehiculelor produse în țară și înmatriculate aici dar se aplică autoturismelor înmatriculate deja în celelalte state comunitare și care sunt reînmatriculate în România în urma încheierii unor acte juridice translative de proprietate, precum și autovehiculelor care sunt pentru prima dată înmatriculate în România, indiferent dacă sunt sau nu produse în țară.
Aceasta face ca produsele statelor membre să fie impuse suplimentar comparativ cu produsele interne similare, ajungându-se ca anumite produse să fie indirect protejate, fapt interzis de prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene.
Întrucât autovehiculul menționat în petitul cererii a făcut deja obiectul unei înmatriculări într-un stat membru al Uniunii Europene - in speță Germania, instanța a constatat că reclamanta nu avea obligația de a plăti taxa de poluare pentru înmatricularea acestui vehicul în România, chiar dacă acesta se află la prima înmatriculare, astfel că a admis acțiunea dispunând restituirea taxei.
Referitor la dobânda legală a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 120 din Codul d e procedură fiscală astfel că a acordat-o de la data plății taxei și până la data restituiri efective și integrale a acesteia.
*
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului S și Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât deși taxa se plătește în contul Administrației Fondului pentru Mediu instanța obligă organele fiscale la plata sa. Se apreciază că organele fiscalenu au calitate procesualăîn cauză tocmai din considerentul că taxa nu este gestionată de ele.
În ceea ce privește neconformitatea cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene se susține că aceasta ar putea exista doar în măsura în care taxa aplicată produselor importate din alt stat comunitar și cea aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul în speță.
În recursul său pârâta Administrația Fondului pentru Mediu arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât OUG 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE atâta timp cât interpretarea dată art. 90 par. 1 din Tratatul CE de către CJCE este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acestea sunt fondate și urmează să le admită pentru următoarele considerente:
Din actele depuse la dosar rezultă că la data de 11.11.2008 a fost cumpărat din Germania de către reclamantă un autoturism folosit marca Opel Astra, cu nr. de identificare - (an fabricație 1999) înmatriculat anterior în acest stat comunitar.
Pentru a înmatricula în România acel autoturism reclamanta a fost obligată să achite în contul Trezoreriei statului suma de 7.513 lei percepută în temeiul OUG 50/2008, cu titlu de " taxă de poluare auto" conform chitanței seria - nr. -/10.11.2008.
Reclamanta s-a adresat solicitândrestituirea acelei sumemotivat de faptul că au fost încălcate disp. art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene însă nu a primit nici un răspuns.
Față de acest refuz reclamanta s-a a dresat la data de 18.03.2009 instanței de contencios administrativ.
*
Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A, curtea reține următoarele:
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.4) și se restituie (art. 8 alin. 4) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv "autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe" (art.2 lit. d). Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă".
În speță calitatea deautoritate fiscală competentăo are Administrația Finanțelor Publice a municipiului S, cea care a emis Decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
Conform art. 2 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală "În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca instituții publice cu personalitate juridică." Așadar numai DGFP A are personalitate juridică nu și Administrația Finanțelor Publice S, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Administrația Finanțelor Publice S are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației Fondului pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice a municipiului S, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii iar repararea pagubei privește bugetul Fondului pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Administrația Finanțelor Publice a municipiului S și Administrația Fondului pentru Mediu.
Ca urmare excepțialipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A este întemeiată, atâta timp cât ea nu are nici o competență cu privire la sumele reprezentând taxa de poluare și nici nu a fost sesizat ca organic ierarhic superior Administrației Finanțelor Publice a municipiului S, sens în care va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii față de ea, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu aplicarea greșită a legii sub acest aspect.
*
Referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 în forma inițială, cu dispozițiile art. 90 din (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este nelegală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 (act normativ în vigoare din 01.07.2008)prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluarepentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopulasigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Reclamanta susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant), spre deosebire de actul normativ, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 ( Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Pe de altă parte așa cum rezultă din art. 8:
(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
Așadar atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului Volkswagen cumpărat de reclamantă este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism Volkswagen identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Referitor la pretinsa discriminare invocată de reclamantă trebuie arătat că aceasta nu există, întrucât Comisia Europeană nu a impus un anumit model de taxă de poluare (percepută o singură dată sau percepută anual), statelor membre revenindu-le libertatea de a alege această modalitate iar la nivel comunitar această taxă nu este armonizată. În această situație Statul Român a înțeles să folosească o variantă de percepere singulară.
În mod evident nu se poate face comparație, în acest context, între autovehiculele înmatriculate anterior datei de 01.07.2008 (dat de aplicare a OUG 50/2008) și cele înmatriculate ulterior acestei date, întrucât este de principiu că actele normative nu se pot aplica retroactiv, iar faptul generator al taxei era introducerea autovehiculului în parcul național.
Dealtfel în același sens, în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, CJCE a statuat că o comparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare(în speță, de poluare)nu este relevantă.
Așa fiind nu se poate discuta despre o discriminare pentru că ipotezele imaginate de reclamantă nu au caracterul de situații comparabile.
Față de aceste aspecte se constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii motiv pentru care, conform art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă aceasta urmează a fi modificată parțial în sensul celor stabilite mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții A în nume propriu și pentru S și B împotriva sentinței nr. 402/CAF/2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Alba și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a A și respinge acțiunea formulată de reclamanta față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta față de pârâții Administrația Finanțelor Publice a municipiului S și Administrația Fondului pentru Mediu.
Menține dispoziția instanței, privind respingerea excepțiilor invocate de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 25. 11. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. LG/5 ex./ 14.01.2010
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
