Anulare act administrativ . Sentința 250/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 250/F/CA/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - TOTAL SRL în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D, având ca obiect anulare act administrativ.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise atât din partea reclamantei cât și din partea pârâtelor.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.11.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanta -"TOTAL "SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI H și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D ca prin hotărârea judecătorească să se dispună:
1.în principal, anularea Deciziei nr.73/28.05.2009 emisă de către pârâta DGFP H și obligarea acesteia să soluționeze pe fond contestația formulată de către reclamantă împotriva Deciziei de impuner4e nr.170/27.02.2009;
2.în subsidiar, anularea deciziei nr.73/28.05.2009 emisă de către DGFP H și anularea în parte a Deciziei de impunere nr.170/27.02.2009 emisă de către D în ceea ce privește suma de 688.394 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, cu majorări de întârziere aferente;
3.exonerarea reclamantei de plata următoarelor obligații fiscale:426.392 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și 262.002 lei reprezentând majorări de întârziere;
4.obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
În motivarea cererii, în principal, reclamanta susține că pârâta DGFP H în mod greșit a respins ca nemotivată contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr.170/27.02.2009, deoarece motivele au fost înregistrate la organul fiscal la data de 07.10.2009.
Se mai susține de către reclamantă că de la data depunerii motivelor și până la data soluționării contestației a trecut o lună și J de zile, astfel că organele fiscale aveau obligația, în conformitate cu prevederile art.213 alin.1 din OG nr.92/2003, de a examina motivele contestației și nu să procedeze la anularea acesteia ca nemotivată.
Reclamanta precizează că disp.art.207 alin.1 din Codul d e procedură fiscală stabilesc, sub sancțiunea decăderii, obligația de a formula contestația administrativă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, neprevăzând că pentru nedepunerea motivelor de contestație în același termen se sancționează cu nulitatea cererii.
În subsidiar, reclamanta susține că atât decizia de impunere, cât și decizia de respingere a contestației sunt nelegale în privința impozitului pe profit și majorărilor de întârziere, deoarece deși obligația de a plăti impozit pe profit pentru depășirea de către microîntreprindere a limitei de 100.000 Euro în cursul unui an fiscal a fost introdusă prin Legea nr.343/2006 (art.107 indice 1) este de observat că acest text de lege prevede clar că modificarea sau completarea codului fiscal se face numai prin lege nu și prin ordonanță, fie ea simplă sau de urgență, cu atât mai mult cu cât OUG nr.110/2006 a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.372/2007, publicată în Of.nr.899/28.12.2007 și a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, adică înainte de a fi aprobată prin lege.
Reclamanta arată că modificarea codului fiscal s-a făcut cu încălcarea art.4 din acest cod, așa încât se poate aprecia că obligația de a plăti impozit pe profit dacă valoarea întreprinderilor realizate de microîntreprindere într-un an fiscal depășește suma de 100.000 Euro nu a fost în vigoare în anul 2007, în condițiile în care OUG nr.110/2006 a fost aprobată prin Legea nr.372/2007, aceasta intrând în vigoare la data de 01.01.2008.
De asemenea, în ceea ce privește obligațiile accesorii, se arată că ele nu sunt datorate întrucât urmează soarta obligațiilor principale și chiar dacă s-ar admite că obligația de a plăti impozitul a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, majorările de întârziere nu se raportează la prevederile art.1071din Legea nr.343/2006. Or, dacă textul de lege arătat a intrat în vigoare la data de 01.01.2007, atunci aceasta se aplică cu prioritate față de prevederile art.119 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, concluzii care rezultă din art.1 alin.3 din Codul fiscal.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele.
Prin Decizia de impunere nr.170/27.02.2009 emisă de către pârâta D, în sarcina reclamantei au fost calculate obligații fiscale suplimentare ce constau în: 426.392 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anii 2007 și 2008, 262.002 reprezentând majorări de întârzieri aferente impozitului pe profit determinat suplimentar, 468 lei reprezentând TVA, 55 lei majorări de întârziere aferente TVA și 9524 lei reprezentând impozit pe venituri din dividendele distribuite persoanelor fizice și 7447 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului de dividende.
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, care a fost înregistrată la sub nr.17453/03.04.2009(fila 21).
Ulterior, la data de 16.04.2009 reclamanta a înregistrat la D sub nr.19630, motivele acestei contestații, solicitând anularea în parte Deciziei de impunere nr.170/27.02.2009 și a măsurilor stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr.10758/27.02.2009 și exonerarea sa de plata obligațiilor fiscale constând în impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anii 2007 și 2008 în sumă de 426.382 lei și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit determinat suplimentar în sumă de 262.002 lei (fila 22).
Prin Decizia nr.73 din 28.05.2009, pârâta DGFP Har espins ca nemotivată contestația reclamantei reținând că până la emiterea acestei decizii reclamanta nu a motivat contestația, precizând doar că va depune în timp util punctul de vedere, justificat pe text de lege.
Împotriva acestei decizii contestatoarea a formulat acțiune în contencios administrativ, asupra căreia instanța reține următoarele:
Conform art.205 alin.1 din OG nr.92/2003 împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ sau prin lipsa acestuia.
1 al art.206 din același act normativ detaliază condițiile de formă și de conținut ale contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, stabilind la lit."c" că aceasta va cuprinde motivele de fapt și de drept.
Art.207 din actul normativ menționat stabilește termenul de depunere a contestației și sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării lui, prevăzându-se faptul că, sub sancțiunea decăderii, contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal.
De asemenea, art.213 din OG nr.92/2003 prevede că în soluționarea contestației organul competent va verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport cu susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării.
Deși din cele mai sus rezultă nu numai necesitatea motivării contestației, considerată o cale administrativă de atac, ci și faptul că analizarea acesteia urmează a se face în raport cu susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de aceasta și de documentele aflate la dosarul cauzei, totuși legiuitorul a omis să precizeze termenul în care ar trebui depuse motivele de fapt și de drept ale contestației sau complinite celelalte neregularități formale ale acesteia, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul căilor de atac care epuizează procedura administrativă în fața instanței de contencios administrativ.
În lipsa unei dispoziții exprese care să instituie obligația motivării căii administrative de atac prin însăși cererea de contestație sau înlăuntrul termenului de declarare a acestuia, în mod greșit pârâta a procedat la respingerea contestației ca nemotivată, câtă vreme reclamanta a indicat prin cererea de contestație că va depune motivele de contestație după ce va consulta un avocat și, ulterior, a și depus motivele de contestație, așa încât de la data depunerii acestora și până la soluționarea contestației a trecut aproape o lună și J de zile.
Susținerile pârâtei că nemotivarea în termenul de 30 de zile de la data comunicării actului contestat atrage în mod obligatoriu decăderea, conform art.207 din Codul d e procedură fiscală, nu pot fi reținute pentru că, așa cum rezultă din denumirea acestui articol, el reglementează termenul de depunere a contestației și nu termenul de motivare a acesteia.
Pe de altă parte, a considera că după împlinirea termenului de formulare a contestației nu este posibilă depunerea motivelor de fapt și de drept ori complinirea altor neregularități formale ale contestației înseamnă a lipsi procedura administrativă de orice finalitate.
Or, procedura administrativă are rolul de a da posibilitatea atât autorității publice să-și revoce actul și să nu mai fie obligată să participe la un proces care, astfel, va fi evitat, cât și a celui vătămat să-și ocrotească drepturile și interesele legitime pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței judecătorești.
De aceea, în temeiul art.7 din OG nr.92/2003, organul fiscal trebuie ca și în cadrul procedurii de soluționare a contestației fiscale să manifeste un rol activ, principiu care este aplicabil întregii proceduri de administrare a impozitelor și taxelor, inclusiv soluționării contestațiilor, așa cum rezultă din dispozițiile art.1 alin.3 lit. c din același act normativ, și să solicite atunci când este cazul atât înlăturarea neregularității formale ale contestației, cât și depunerea motivelor acesteia, urmând ca în situația în care aceste omisiuni nu sunt înlăturate să procedeze la respingerea contestației.
Pentru considerentele expuse mai sus, prezenta contestație se constată a fi întemeiată, motiv pentru care va fi admisă, iar pârâta DGFP H va fi obligată să soluționeze pe fond contestația formulată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în sumă de 5950 lei, instanța nu va proceda la acordarea acestora, deoarece Factura fiscală nr. 093/13.04.2009 este emisă conform Contractului nr. 245/2005, iar Factura fiscală nr. 092/13.04.2009 este emisă conforma Contractului nr.244/2009 și se referă la suspendarea deciziei de impunere, în condițiile în care prezenta cerere nu are un atare petit.
Pe de altă parte, factura fiscală nu reprezintă un document de plată, ci, așa cum rezultă din Anexa Nr. 3 Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2226/2006, factura ervește ca document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a serviciilor prestate, inclusiv cele de asistență juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta -"TOTAL "SRL, cu sediul în D,-, jud.H împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, cu sediul în D, str. - -, - parter, jud.H și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în D, B-dul 1 - 2. nr.30, jud.H și în consecință:
Anulează Decizia nr.73/28.05.2009 emisă de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Obligă pârâta H să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de nr.170/27.02.2009 emisă de către pârâta
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
--- - - -
Red.
Dact./5 ex./15.12.2009
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv
