Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1390/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1390
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE cu sediul în P, STR. - -, nr. 22, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.272 din 5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu sediul în P, STR. - -, nr. 7,. 14,. 10, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenta pârâtă F
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimatul reclamant depune la dosar întâmpinare, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant, arată că introducerea taxei prin prevederile art. 214/1 cod fiscal, apare ca nelegală deoarece încalcă dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României și ale art. 148 din Constituția României, în care se prevede că drept urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Soluția instanței de fond este corectă cu atât mai mult cu cât, ilegalitatea taxei de primă înmatriculare se concretizează și în faptul că nu există niciun act administrativ-fiscal prin care aceasta să fie încasată.
Nici susținerea conform căreia intimatul reclamant este îndreptățit să se adreseze organului fiscal cu o cerere de restituire a diferenței rezultată între valoarea taxei de primă înmatriculare și valoarea taxei de poluare instituită prin OUG 50/2008, nu poate fi reținută întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legilor consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat in judecata Administrația Finanțelor Publice P, solicitând obligarea paratei sa-i restituie contravaloarea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 3166 lei, suma actualizată cu dobânda legală, începând cu data plații taxei si pana la data restituirii efective a acesteia.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volskwagen Golf din Germania, iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligat să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 3166 lei, taxa achitată la Trezoreria Mun. P prin chitanța sr. nr.-/2007.
S-a mai arătat ca reclamantul a solicitat paratei restituirea sumei respective, insă prin adresa nr.4245/16.02.2009 parata a refuzat, iar ulterior reclamantul a formulat plângere la organul superior al acesteia, P, insa acesta a comunicat faptul că se menține punctul de vedere exprimat inițial de parata.
Reclamantul a mai învederat ca taxa de prima înmatriculare este perceputa ilegal în raport de disp. art.90 par.1 din Tratatul E, care se aplică cu prioritate de normele interne din codul fiscal, precum si ca instanța de judecata trebuie sa aplice direct normele comunitare.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv cererile nr.4245/28.01.2009 si nr. 12622/2009, cererea din data de 28.01.2009, adresa nr.4245/2009, plângerea nr.13241/2009, adresa nr.13241/2009, chitanța sr. nr.-/2007, precum si copia cărții de identitate a autovehiculului.
Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiata, arătând ca taxa se calculează după formula prev. de art.214 ind.1 al.3 din Codul fiscal si se achita la organele fiscale teritoriale, care nu emit in acest sens nici un act administrativ fiscal care să materializeze această taxă, ca nu sunt incidente in cauza disp. art.90 din Tratatul Comunitarilor Europene, întrucât taxa urmează a fi plătita de către toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România, ca, de principiu, Comisia Europeana nu este împotriva perceperii acestei taxe, aflându-se in prezent cu România in negocieri cu privire la modalitățile de stabilire a acesteia, precum si ca procedura de restituire a diferenței dintre taxa de prima înmatriculare si taxa de poluare se restituie, conform art.11 din OUG 50/2008 si de art.6 din Anexa la HG 686/2008.
Prin sentința nr. 272 din 5.50.2009 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE P, și a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de prima înmatriculare în suma de 3166 lei, suma actualizata cu dobânda legala, începând cu data plații si pana la data restituirii efective a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reține că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volskwagen Golf din Germania, iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligat să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 3166 lei, in temeiul art. 214 indice 1, 214 indice 3 cod fiscal, taxa achitata la Trezoreria Mun. P prin chitanța sr. nr.-/ 21.12.2007.
Reclamantul s-a adresat P pentru restituirea taxei, menționata anterior, iar prin adresa nr.4245/16.02.2009 parata a refuzat aceasta, comunicându-i ca, in eventualitatea in care taxa achitata este mai mare decât taxa de poluare, reclamantul poate solicita restituirea diferenței, completând o cerere - formular tipizat, la care trebuie sa anexeze dovada achitării taxei si copia cărții de identitate a vehiculului/certificatul de înmatriculare al acestuia.
Ulterior, reclamantul s-a adresat si DGFP P, insa prin adresa nr.13241/2009 i s-a comunicat faptul ca se menține punctul de vedere exprimat inițial de către
Tribunalul a constatat ca poziția paratei ( de a refuza restituirea integrala a taxei de prima înmatriculare) este nelegala, întrucât taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 in codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate doar pentru autoturismele si autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea in România.
Astfel, la momentul achitării taxei de prima înmatriculare contestata (decembrie 2007), aceasta era reglementată de disp. art. 214/1 - 214/3 codul fiscal, precum si de pct. 31/1 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG 444/2004.
Tribunalul a mai reținut ca dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunitarii Europene prevăd ca" nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". Așadar, dispozițiile menționate limitează libertatea statelor membre, in materie fiscala, de a restricționa libera circulație a mărfurilor intre statele uniunii, prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Tribunalul a apreciat ca dispozițiile precizate din Tratat se aplica in prezenta cauza, întrucât disp. art. 148 al.2 din Constituția României statuează ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, consacrând astfel supremația prevederilor comunitare de legislația interna. De asemenea, disp. alin 4 din articolul precizat prevăd ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor rezultate din principiul enunțat anterior.
Tribunalul retine ca taxa de prima înmatriculare reglementata in codul fiscal introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, de autovehiculele din România, pentru a căror reînmatriculare nu se datorează aceasta taxa.
Tribunalul mai retine ca, începând cu data de 1.01.2007, prevederile art.90 (1) din Tratat fac parte din ordinea de drept interna din România, astfel ca trebuie sa fie aplicate in prezenta cauza, in care reclamanta a solicitat restabilirea drepturilor conferite de aceasta reglementare comunitara, care i-au fost încălcate de către autoritățile parate, prin aplicarea reglementarilor naționale din codul fiscal, menționate anterior.
Ca urmare, perceperea taxei de prima înmatriculare si încasarea acesteia l-au prejudiciat pe reclamant, care este îndreptățit sa i se restituie taxa încasata, in cuantum de 3166 lei, precum si dobânda legala aferenta acestei sume, de care reclamantul a fost lipsit in mod nelegal, din momentul achitării taxei si pana la data restituirii efective a acesteia.
Tribunalul nu poate retine apărarea paratei conform căreia reclamantului trebuie sa ii fie restituita doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa de prima înmatriculare si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008 (taxa de poluare), pentru următoarele considerente:
Încasarea taxei speciale pentru autoturism si autovehicule s-a efectuat in mod nelegal in perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene.
In plus, trebuie precizat ca dispozițiile OUG 50/2008 nu se pot aplica retroactiv, înainte de intrarea sa in vigoare (1.07.2008), întrucât, la aprecierea legalității taxei de prima înmatriculare, trebuie avute in vedere dispozițiile legale in vigoare la data achitării taxei. Or, taxa a fost achitata cu mult înainte de adoptarea OUG 50/2008.
Ca urmare, rezulta ca dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima înmatriculare de către reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta si cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative in vigoare la nașterea lor.
Acesta este motivul pentru care, impunându-se aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar - potrivi art. 148 din Constituția României -, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, precum si acordarea unor despăgubiri pentru perioada in care sumele in cauza s-au aflat la dispoziția statului R, care nu este in drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal in întreaga perioada cuprinsă intre 1.01.2007 -30.06.2008.
De asemenea, tribunalul apreciază ca nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetului statului - ca taxa de prima înmatriculare - si sumele care ar fi datorate in temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu, ca taxa de poluare, întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu),
si se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar ( bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Ca urmare, soluția propusă de art. 11 din OUG 50/2008 este nelegală si inaplicabila, întrucât statul R nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxa sau o parte dintr-o taxa prelevată nelegal, si nu poate aplica retroactiv o norma juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, prin aceea că instanța de fond nu a analizat cu atenție apărările prezentate atât în întâmpinarea depusă la dosar, prin susținerile orale cât și prin concluziile scrise, judecătorul fondului s-a grăbit să soluționeze cauza în sensul admiterii acțiunii, fără o motivare temeinică și legală. Recurenta susține că hotărârea tribunalului este nelegală, întrucât o instanță judecătorească nu poate ignora legile în vigoare la momentul soluționării unei cauze și nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege. Dacă s-ar permite acest lucru, ar însemna că instanțele judecătorești se pot substitui legislativului, iar actele normative adoptate de acesta din urmă să nu mai aibă nici o valoare. Judecătorii trebuie să soluționeze cauzele potrivit legii, nu să invoce nelegalitatea acesteia pentru a justifica anumite hotărâri.
La momentul efectuării plații taxei de primă înmatriculare de către reclamant, aceasta fusese introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007.
Cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art. 214 ind.1 alin.3 și se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează și nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanța care să materializeze taxa.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit, în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul, s-a avut în vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor, potrivit cărora până la 31.12.2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3.
În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second hand, la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
de prevederile constituționale ale art. 148 precizează următoarele:
Potrivit art. 1-33 din legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Statele Europei privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: "Legea cadru europeană este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competente în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor ".
Totodată învederează faptul că alin. 2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate, rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art. 90 alin.(1) din Tratatul Comunităților Europene precizează recurenta faptul că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin(1) din Tratatul Comunităților Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Mai susține recurenta că legislația noastră prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificații tehnice, a unei taxe de primă înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă se aplică la autoturismele/autovehiculele din producția internă sau la cele produse în spațiul comunitar.
Totodată, arată că nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme /autovehicule în România. Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizăm că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizăm, de asemenea, că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (printre care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea integrală a sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Față de cele menționate, învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituită prin art. 148 alin. 2) din Constituție și cea specială, prevăzuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităților Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin.2) din Constituție prevede expres că prioritatea reglementarilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare ", tratat care instituie obligația statului R - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Totodată, apreciază recurenta că trebuie reținut și faptul că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene.
Instanța de fond, pentru a-si justifica soluția invocata si apariția (la acel moment, iminenta apariție ) OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, apreciază ca aceasta nu reprezintă altceva decât o recunoaștere a caracterului nelegal al taxei de prima înmatriculare. Aceasta apreciere este total greșita, întrucât in permanenta au apărut si apar acte normative noi care abroga, modifica sau înlocuiesc alte acte, aceasta neînsemnând in nici un caz ca cele vechi au fost nelegale.
În ce privește pe reclamant, arătă ca potrivit noului act normativ, care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, " taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta ".
Prin urmare, susține că reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferența intre suma achitata de acesta, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a actului normativ invocat.
În concluzie, solicită admiterea recursului si modificarea Sentinței nr. 272/5.05.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova în sensul admiterii in parte a acțiunii.
La termenul de judecată din 21.10.2008intimatul reclamant a formulat întâmpinarearătând că în mod corect a apreciat instanța de fond, că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare s-a efectuat în mod nelegal, reprezentând, așa cum însăși recurenta recunoaște, o înlocuire a regimului accizelor, fiind așadar o reglementare contrară dreptului comunitar si neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunitarii Europene.
Susține intimatul reclamant că introducerea acestei taxe prin prevederile art. 214>1 din Codul fiscal, apare ca nelegală deoarece încalcă dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României potrivit cu care "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile", precum si pe cele ale art. 148 din Constituția României in care se prevede ca drept urmare aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alin. 2 (alin. 4).
De asemenea, taxa instituita încălca dispozițiile art. 90 paragraful I din Comunitarilor Europene care prevede ca niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.
De asemenea, sarcina fiscală aplicată autoturismelor originare din alte state membre nu poate fi mai mare decât cea aplicata autovehiculelor similare, înregistrate deja pe teritoriul respectivului stat membru.
Mai mult, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor in România, in timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe cu ocazia înmatriculării lor ulterioare.
De altfel, nici susținerea conform căreia intimata-reclamanta este îndreptățită sa se adreseze organului fiscal cu o cerere de restituire a diferenței rezultata între valoarea taxei de prima înmatriculare si valoarea taxei de poluare instituita prin OUG 50/2008, nu poate fi reținuta întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legilor consacrat in art. 15 alin. 2 din Constituția României. Astfel, intimatul-reclamant ar fi obligat sa achite o alta taxa in temeiul noii reglementări, deși si-a înmatriculat mașina anterior datei de 01.07.2008, făcând acest lucru in temeiul legislației in vigoare in momentul dobândirii calității de proprietar.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului si menținerea sentinței ca legala si temeinica, având in vedere și faptul ca instanțele de judecata care au fost investite cu soluționarea litigiilor referitoare la taxa de prima înmatriculare au statuat ca aceasta este ilegala si trebuie restituita.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr. civ.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 1200 lei către intimatul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE - P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 272 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu sediul în P, STR. - -, nr. 7,. 14,. 10, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenta la plata sumei de 1200 lei către intimatul reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.DF/DD
4 ex./5.11.2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
