Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 141
Ședința publică de la 03 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de -"" - I în contradictoriu cu intimatul împotriva sentinței civile nr.3019/CA/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "pretenții".
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul reprezentantei recurentei în susținerea recursului.
Consilier juridic, solicită admiterea recursului ca fiind temeinic și legal și modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul obligării intimatului la plata dobânzilor legale, aferente perioadei iulie 2004 - octombrie 2004, așa cum au fost solicitate prin acțiunea introductivă, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 3019/ca/31.10.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta - - împotriva pârâtului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei sumele de 360,67 lei cu titlu de preț și 46,74 lei reprezentând penalități de întârziere.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de dobândă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 55,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr.20324/10.11.2004.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de plata serviciilor prestate de reclamantă, acumulându-se un debit de 360,67 lei conform facturilor anexate.
La acest debit, conform art.5 din contract care reprezintă legea părților, conform art.969 Cod civil, s-au calculat și penalități de 182,20 lei. În ce privește capătul de cerere având ca obiect plata dobânzilor, instanța urmează să-l respingă întrucât, potrivit reglementărilor speciale în domeniu, la debitul datorat se pot calcula doar penalități nu și dobânzi.
Față de situația de fapt reținută, văzând în drept și dispozițiile art.1 Cod comercial raportat la art.969, 1073 și 1087 Cod civil, și art.3 din OG 9/2000 instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta - - I, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât prin contractul perfectat de părți sub nr. 20324/10.11.2004, intimatul s-a obligat prin art.4 pct.8 "să preia și să achite debitul înregistrat în evidența contabilă la data încheierii contractului", respectiv contravaloarea facturilor emise până în septembrie 2005 inclusiv, obligație pe care însă nu și-a respectat-o, astfel că în lipsa unui contract, își găseau incidența dispozițiile dreptului comun în materia dobânzilor, respectiv art.1073, 1082 cod civil și art.5 al.2 din OG 9/2000.
Totodată, dispozițiile art.25 al.3 din Legea 326/2001 precizează expres posibilitatea prestatorului de servicii de a suspenda contractul în cazul neachitării sumelor restante, iar Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice definește noțiunea de "contract de furnizare sau prestare a serviciului" și legislația aplicabilă, respectiv "normele de drept privat", situație în care pârâta eronat a fost exonerată de plata dobânzii legale solicitate prin acțiune, sens în care solicită a-i fi admisă cererea de recurs.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, între părțile litigante a fost perfectat contractul nr. 20324/10.11.2004 pentru prestări servicii salubritate populație neasociată, având ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere, conform Legii 137/1995, Legii 326/2001, OG 87/2001 aprobată prin Legea 139/2002 și HCL 172/2002, pe durată nedeterminată, cu obligația pentru beneficiar prevăzută în art.4 pct.8, de a prelua și achita debitele înregistrate în evidențele contabile ale prestatorului, la data încheierii contractului.
Articolul 25 din Legea 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală prevede la al.(1) că "Persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunalăsunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate în termen de 30 zile de la data emiterii facturii", al.(2) prevăzând obligația de plată și amajorărilor de întârziere"egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat", fără a depăși cuantumul debitului.
Articolul 36 al.1 din Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități prevede de asemenea expres că: "Raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii de utilități publice sunt raporturi de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat".
Dreptul comun în materie este reprezentat de art.1082 Cod civil și respectiv art.43 Cod comercial - având în vedere că reclamanta este o societate comercială -, care stipulează că "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile", text ce se coroborează cu art.5 al.2 din OG 9/2000, conform căruia "Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia datorează numai dobânda legală".
Așa fiind, reclamanta-recurentă, ca societate comercială prestatoare a unor servicii către intimat, era în drept a-i solicita în caz de întârziere în plata facturilor aferente serviciilor de care a beneficiat, majorările prevăzute de Legea 326/2001 - în vigoare în intervalul în litigiu -, ori dobânda legală comercială prevăzută de OG 9/2000, această din urmă variantă fiind cea aleasă de recurentă.
Ori, prima instanță, deși a făcut referire în motivarea sentinței de fond de incidența în speță a dispozițiilor din Codul comercial, precum și la dispozițiile Codului civil, a procedat în final în contradicție cu prevederile evocate, respingând pretențiile reclamantei privind suma de 182,20 lei cu titlu de dobânzi anterioare perfectării contractului scris sus-menționat.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la admiterea recursului promovat de reclamanta - - I, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr.3019/31.10.2007 a Tribunalului Iași, în sensul admiterii și a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 182,20 lei reprezentând dobânda legală, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta - - I contra sentinței nr.3019/E/31 octombrie 2007 Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 182,20 lei reprezentând dobânda legală.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Roșculeț
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
19.III.2008.-
2 ex.-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Gheorghe Aurelia, Roșculeț
