Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1467/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1467
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul Bîmpotriva sentinței nr. 553 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B prin Instituția Prefectului Județului
La apelul nominal a lipsit recurenta, pârâții intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B prin Instituția Prefectului Județului B și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr-, la data de 02.03.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, pentru a se dispune prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1145,00 lei, achitată pentru un autoturism marca Ford Focus, cumpărat din spațiul european, sumă actualizată cu indicele de inflație.
In fapt, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism din spațiul european, autoturism pentru care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată
În dovedire reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B, legal citat, nu a depus întâmpinare la dosar.
Pârâta B pentru STATUL ROMÂN a depus întâmpinare prin care pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prinsentința nr. 553 din 7.05.2009, Tribunalul Botoșaniarespins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice B și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. A admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul să-i restituie reclamantului suma de 1145 lei, reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Taxa de înmatriculare achitată de reclamant, este o taxă care se constituie vei la bugetul de stat și se varsă în contul instituțiilor finanțelor publice, dovada achita taxei fiind unul din înscrisurile necesare înscrierii autovehiculului în circulat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și înmatriculare Autovehiculelor nu este parte în raportul juridic de drept material fiscal stabilit în cel ce achită taxa și cel ce o încasează astfel că nu are calitate procesuală pasivă în o acțiune în restituire.
Pornind de la faptul că raportul juridic de drept material fiscal se stabilește între stat prin Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile teritoriale subordonate acestuia se constată că statul român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală în prezenta acțiune și prin urmare excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de acest pârât, a fost respinsă ca nefondată.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost respinsă ca nefondată întrucât reclamantul s-a adresat B cu o cerere în restituire a taxei de primă înmatriculare însă i s-a adus la cunoștință că această sumă nu poate fi restituită.
În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile instanța de fond a apreciat că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin această dispoziție constituțională s-a recunoscut de către Statul Român principiul priorității dreptului comunitar și cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligația României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl deține jurisprudența Curții de la Strasburg care a instituit o serie de principii generale de drept - cu aceeași valoare juridică ca și dispozițiile tratatelor constitutive.
Instanța a apreciat că în speța de față, nerespectarea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este de natură a împiedica exercițiul dreptului la acțiune - întemeiat pe o normă de drept comunitar pretins încălcată - motiv pentru care instanța a constatat inaplicabilă această dispoziție din legislația internă, dispoziții care sunt de natură a înlătura posibilitatea instanței de a da eficiență dreptului comunitar.
Față de procedura prejudiciată reglementată de art. 234 din, instanța a constatat că dispozițiile tratatelor și cele ale Convenției d l Bruxelles, precum și hotărârile deja emise de către C, nu pot, prin ele însele să facă obiectul unei cereri de interpretare, prin urmare norma de drept fiind suficient de precisă și incondițională pentru a produce un efect direct, instanța a apreciat că nu este cazul declanșării unei astfel de proceduri.
Față de încadrarea juridică a acțiunii, instanța a constatat că potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
În ce privește competența Tribunalului Botoșani de a soluționa prezentul litigiu, instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile disp. art. 10 alin. 1 din legea nr. 554/2004.
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
In speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru sa poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Tribunalul a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu tară frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
In același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât această taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost achitată la organul teritorial, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală referitoare la competența teritorială.
Administrația Finanțelor Publice Municipala B, a încasat valoarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule respectând prevederile Codului Fiscal, fără a emite un act administrativ fiscal ce ar putea face obiectul unei acțiuni in contencios administrativ. Astfel, solicitarea reclamantului, adresata Administrației Finanțelor Publice Municipala B, de a i se restitui contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, nu constituie îndeplinirea procedurii prealabile prevăzuta de dispozițiile art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
A mai arătat recurentul că s-a avându-se in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autoturismelor, de la data de 1 iulie 2008 a intrat in vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care prevede o noua formula de calcul a taxei, din sumele colectate finanțându-se programe si proiecte privind protecția mediului.
Având in vedere textul legal menționat, recurentul consideră acțiunea formulata ca fiind nefondata, întrucât, art. 11 al ordonanței susmenționate conține prevederi privind restituirea taxei auto: " taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie."
Așadar, daca Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificata si completata prin Legea nr. 343/2006 si prin OUG nr. 110/2006 care reglementează regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule nu conține prevederi privind restituirea taxei auto, astfel încât doar instanța de judecata ar fi putut dispune restituirea acestei taxe, noul act normativ, respectiv nr.OUG 50/2008, conține prevederi neechivoce in ceea ce privește restituirea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul, în mod corect a reținut că aceasta este justificată, în speță, trezoreria doar încasând o sumă ce a fost plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasate în baza legii române.
Pe fondul cauzei, tribunalul în mod corect a reținut că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană - ca și orice alt stat membru - are obligația să respecte dispozițiile de drept comunitar direct aplicabile, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația să repare daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statele membre, continuând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din, sunt interzise în state membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate.
În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea promovată de reclamant este fondată și a dispus ca Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul Bîmpotriva sentinței nr. 553 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B prin Instituția Prefectului Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/06.10.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Surdu Oana
