Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1468
Ședința publică din 1 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul B,împotriva sentinței nr. 546 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit atât reclamantul recurent cât și pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, se constată la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței nr. - din 30.09.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, depusă de reclamantul recurent.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul legal timbrat și în stare de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr-, la data de 03.03.2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Sas olicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare achitate pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din Germania.
In motivarea acțiuni reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism din Germania și a fost obligat să plătească taxa de poluare în vederea înmatriculării autoturismului, taxă care contravine disp. art. 28 din Tratatului Uniunii Europene, ceea ce atrage răspunderea statului pentru nerespectarea disp. art. 10 din tratat, potrivit cărora autoritățile statului au obligația le a lua toată măsurile destinate executării dreptului comunitar.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar, iar prin reprezentant a solicitat respingerea acțiunii întrucât taxa de poluare a fost achitată în baza nr.OUG 50/2008 care prevede o nouă formulă de calcul și are ca scop finanțarea unor proiecte privind protecția mediului și aplicarea principiului potrivit căruia poluatorul plătește.
Prinsentința nr. 546 din 06.05.2009, Tribunalul Botoșaniarespins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul și anume: valoarea combinată a emisiilor de, taxa specifică exprimată în Euro/1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Această taxă se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second - hand cumpărate din
Potrivit art. 28 din în statele membre sunt interzise restricțiile cantitate la import precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art. 90 din același tratat stabilindu-se că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natură discriminatorie sau protecționistă, iar produsul taxat nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
Curtea Europeană de Justiție a admis însă, că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 90 din adică respectă condiția de a nu fi discriminatorie.
De asemenea, Curtea a lăsat o largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
De observat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în circulație în România a autoturismelor noi sau second - hand.
Fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător) cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă disp. art. 28 și 90 din
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest context, taxa de poluare nu este de cât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiul reținut în dreptul comunitar.
Pe de altă parte, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare, sub denumiri diferite, se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene, și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (în Spania).
Unele state europene au fost sancționate în procedura de infrigement pentru modalitatea de percepere a taxei, însă la pronunțarea soluțiilor s-a avut în vedere obligația efectuării unei inspecții tehnice numai pentru autovehicule importate (cauza C- 170/07 Comisia vs. Polonia) fie au un criteriu unic întemeiat pe vechime (C 74/06 Comisia vs. ), fie pot fi înmatriculate numai dacă respectă anumite dispoziții în materie de emisii poluante și emisii sonore (C- 527/07 Comisia vs. Austria). Însă, modalitatea de stabilire a taxei de poluare în forma prevăzută de nr.OUG 50/2008, ia în considerare mai multe criterii care se aplică uniform autoturismelor la prima înmatriculare.
Din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, nu și eventuale revânzării pe teritoriul României.
Important la soluționarea cauzei, este și faptul că în procedura hotărârilor preliminarii, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țări nu au efectul unei taxe echivalente la import atâta vreme cât privesc atât autoturismele noi cât și cele cumpărate din spațiul european și când taxa aplicată produsului de import și cea aplicată produsului național similar sunt calculate după aceleași metode și nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: Cauza C-313/05). Aceste hotărâri pot fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze deoarece Curtea a interpretat deja problema în litigiu indiferent de procedura în care a fost adoptată. Comparând textele propuse de C în analiza unei taxe echivalente la import cu modalitatea de calcul a taxei de poluare stabilită de nr.OUG 50/2008 se constată că aceasta respectă exigențele propuse și prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicată produsului de import, nou sau second-hand, și cea aplicată produsului național similar nu conduc la un impozit mai mare produsului de import.
Împotriva acestei sentința a promovat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că potrivit art. 14 din nr.OUG 50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ - 01.07.2008- se abroga art. 2141-2143Cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Conform art. 4 alin. 1 din Codul fiscal, orice modificare sau completare a Codului se face numai prin lege, iar în sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Din analiza acestor texte, rezultă cu certitudine ca:
- nici o ordonanța de urgenta nu poate modifica Codul fiscal, pentru ca acesta se modifica numai prin lege, in sensul strict al termenului;
- efecte juridice produc eventual doar ordonanțele de urgenta aprobate prin lege, din moment ce nr.OUG 50/2008 nu a fost încă aprobată prin lege, ea nu produce nici un fel de efecte juridice de la 1 iulie 2008;
- având in vedere textul art. 4 alin. 2 din Codul fiscal, oricum modificările aduse Codului fiscal (abrogarea art. 214 - 214 ) nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1 ianuarie 2009.
Recurentul mai arată că axa de poluare nu este o taxa de mediu (taxa ecologica) întrucât nu poate fi definita ca totalitatea contribuțiilor obligatorii percepute in considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului indiferent daca acestea sunt colectate la bugetul de stat, la bugetele locale sau intr-un fond special destinat protecției mediului. În cazul taxei de poluare instituita prin OUG50/2008 caracterul de taxa ecologica lipsește cu desăvârșire întrucât valoarea taxei scade cu cat autoturismul este mai vechi si poluează mai mult iar faptul generator al obligației de a plăti nu îl reprezintă aptitudinea autovehiculului de a polua, ci prima înmatriculare a acestui autoturism in România.
Mai mult procedura demarată de Comisia Europeana împotriva României a fost ridicata in 29.01.2009 urmare a faptului ca noua reglementare este compatibila cu art.90 din Tratatul CE. în urma avizului motivat din data de 28.11.2007 in sensul ca se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second-hand achiziționate din alte state membre.
Examinând recursul de față, întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat.
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentului, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al disp. nr.OUG 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare. Așa încât, speculațiile recurentului cu privire la favorizarea vânzării de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind de asemenea nerelevantă.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă nr.OUG 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul B,împotriva sentinței nr. 546 din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/06.10.2009
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Grosu Cristinel, Surdu Oana
