Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 154/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE -. 154/CA/2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Lucian Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A ÎN NUME ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CÂMPENI împotriva sentinței nr.820/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat asistat de avocat, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul reclamantului intimat depune la dosar întâmpinare și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar (fila 17).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice Câmpeni, solicitând:
-obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 8.760 lei reprezentând diferența dintre suma de 10.720 lei, achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și suma de 890 lei restituită de către Administrația Finanțelor Publice Câmpeni și suma de 1070 reprezentând compensarea unor obligații neachitate, precum și acestora la plata dobânzii legale, calculată de la data plății și până la data restituirii efective a acesteia.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în cursul anului 2007 achiziționat un autoturism marca F, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost plătită suma de 10.720 lei, taxă de primă înmatriculare percepută în temeiul art.214 ind.1-3 Cod fiscal.
La data de 28.05.2009, a fost emisă Nota privind compensarea obligațiilor fiscale cu suma de 1.070 lei, iar la data de 28.05.2009 a fost emisă înștiințarea de restituire a sumei de 890 lei reprezentând diferență între taxa specială și taxa de poluare, sumă pe care reclamantul a ridicat-o la data de 28.05.2009.
Reclamantul învederează că a solicitat pârâtei restituirea și a diferenței de taxă specială, deoarece așa cum este reglementată de art. 214 ind.1 din Legea nr. 343/2006,perceperea acestei taxe contravine în mod flagrant art.90din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Prin răspunsul nr. 5867/09.06.2009, pârâta i-a comunicat că, prin OUG nr. 50/2008, a fost modificată formula de calcul a taxei,astfel că acesta respectă normele de drept comunitar.
Reclamantul susține că la data la care a fost obligat să achite taxa de înmatriculare acesta nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, aduse din spațiul comunitar de la dat de 01.01.2007, fiind percepute numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor în țară. Diferența de aplicare a taxei introduce în România un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Față de răspunsul dat de către pârâtă la cererea de restituire integrale a taxei de înmatriculare, reclamanta invocă soluția pronunțată în cazul nr.68/79 contre Ministere danois des impots accises, prin care Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să sigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea art.90 din Tratat.
Reclamantul susține că Statul Român nu are temei legal pentru a reține taxa încasată anterior datei de 01.07.2008, pe care să o compenseze cu o parte din taxa percepută în temeiul unui act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material în baza căruia s-a încasat în mod nelegal taxa de timbru.
În drept, au fost invocate prevederile art.148 alin.2 Constituție, cele ale art.90, paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene și cele ale art. 274 Cod civil.
Prin Întâmpinarea formulată de către pârâte acestea au solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamantul a uzat de dispozițiile art.11 din OUG nr. nr. 50/2008, solicitând și încasând diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare. Se precizează că suma a cărei restituire se solicită de către reclamant constituie în fapt taxă de poluare, care a fost instituită în scopul protecției mediului și nu este contrară normelor comunitar. Se invocă faptul că însăși CJCE a concluzionat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 că art. 90 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului(tipul motorului, capacitatea cilindrică)și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără luarea în calcul a deprecierii autoturismului doar dacă atunci când acesta se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
PrinSentința nr.820/CAF/2009pronunțată la data de 06.10.2009 de Tribunalul Alba Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă acțiunea reclamantului cu consecința obligării pârâtelor să-i restituie suma de 8760.00 lei, achitata de acesta cu titlul de taxa speciala auto, la prima înmatriculare în Romania, potrivit chitantei Seria - A, -. -/07.06.2007 și dobânda legală aferentă, calculată potrivit Codului d e Procedura Fiscala, de la data platii taxei si până la data restituirii efective si integrale a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că urmare faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^ 1 și art. 214 ^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate.
De asemenea, s-a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, iar, aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilirea raporturilor juridice.
*
Împotriva acestei sentințe a declaratrecurspârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului Câmpeni criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că în mod greșit a reținut prima instanța că dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile în speță, atâta timp cât acest act normativ era în vigoare la momentul soluționării cauzei.
Se critică și aprecierea neconformității taxei de primă înmatriculare cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunităților Europene, atâta timp cât această taxă este plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule (inclusiv pentru cele produse în România) indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România iar legislația europeană nu interzice instituirea unei taxe ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al celor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
În fine se critică și momentul de la care a fost acordată dobânda legală, apreciindu-se că acesta poate fi cel al solicitării restituirii sumei sau cel al pronunțării hotărârii și nicidecum cel al achitării taxei, deoarece acest moment depinde exclusiv de voința reclamantului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism înmatriculat anterior în acest stat comunitar pentru care a fost obligat să achite conform chitantei Seria -, nr. -/07.06.2007 în contul Trezoreriei statului suma de 10.720 lei cu titlul de "taxă specială auto la prima înmatriculare în România", percepută în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Sub aspectul conformității taxei cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene (și nu Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene cum a fost indicat eronat în sentință) în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că respectiva taxă este contrară dreptului comunitar, chiar dacă motivația acestei concluzii este eronată.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de înmatriculareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă.
Ca urmare susținerea instanței de fond conform căreia neconformitatea cu dreptul comunitar se datorează faptului cănu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aicinu este relevantă pentru stabilirea caracterului necomunitar al taxei.
Însă, așa cum se arăta în cauzele citate anterior - C-290/2005 și C-333/2005 -în scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Deoarece în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismuluide o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România,curtea constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE.
În consecință taxa reglementată de art. 2141- 2143din Codul Fiscal se impune a fi anulată așa cum a reținut și prima instanță.
*
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se constată că aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 în prezenta cauză nu poate fi acceptată.
Așa cum în mod judicios a stabilit și instanța de fond aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1.
taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituțielegea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Faptul că suma de 890 de lei reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare a fost restituită reclamantei prin Nota nr. 1629/28.05.2009 emisă în procedura prevăzută de art. 11 din OUG 50/2008, nu este de natură a modifica natura juridică a taxei achitată inițial, respectiv taxă de primă înmatriculare.
O taxă deja achitată nu-și poate modifica natura sau regimul juridic printr-un act normativ ulterior. Ca urmare diferența în sumă de 8760 lei a fost considerată în mod eronat taxă de poluare de organul fiscal atâta timp cât introducerea în parcul auto național (moment al exigibilității taxei) s-a realizat înainte de intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Întrucât suma plătită de reclamată nu era datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect s-a dispus restituirea integrală a taxei.
*
În fine, cel de-al treilea motiv de recurs, privitor lamomentul de la care încep să curgă dobânzileeste apreciat ca fiind întemeiat de către instanța de control judiciar.
Regimul juridic al dobânzilor, în această materie este reglementat de art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, text conform căruiapentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum ipoteza reglementată de art. 117 alin. 2 nu este incidentă în cauză rămâne de analizat cea prevăzută de art. 70. Conform acestui text:
" (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. "
Interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 conduce la concluzia că dobânzile se datorează după expirarea termenului de 45 de zile de la data solicitării.
Această concluzie trebuie însă circumstanțiată, pornind de la faptul că termenul de 45 de zile este un termen stabilit la dispoziția organului fiscal, de către legiuitor, pentru soluționarea cererii. În măsura în care cererea este soluționată înainte de expirarea acestui termen nu există justificare rațională pentru a aștepta expirarea celor 45 de zile întrucât eventuala culpă există de la momentul formulării cererii în cazul soluționării nefavorabile a acesteia.
Ca urmare momentul formulării cererii de restituire a taxei este și momentul de referință pentru plata dobânzii prevăzută de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală, aceasta având caracterul de accesoriu a creanței principale.
Sub acest aspect trebuie reținut că în speță avem de a face cu două cereri de restituire:
- una formulată în baza art. 11 din OUG 50/2008 și în temeiul căreia s-a și restituit o parte din suma, respectiv 890 lei
- cealaltă formulată în temeiul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene pentru care s-a primit răspuns negativ
Soluția adoptată de instanța de fond, respectiv acordarea dobânzilor de la momentul plății taxei, nu poate fi acceptată, pe de o parte pentru că este contrară dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală (alegerea momentului nefiind motivată în vreun fel) iar pe de altă parte pentru că reclamantul nu a putut justifica nicicum pasivitatea sa în perioada 07.06.2007 - 08.12.2008 (data formulării cererii de restituire în temeiul art. 11 din OUG 50/2008) și 28.05.2009 (data restituirii parțiale a sumei) - 03.06.2009 (data formulării cererii de restituire a diferenței de sumă) restituirea taxei făcându-se la cerere.
Pentru prima cerere, cea formulată conform art. 11 din OUG 50/2008 acordarea de dobânzi nu se justifică, atâta timp cât ea a fost soluționată în mod favorabil, problema punându-se doar pentru cea de-a doua cerere.
Ca urmare recursul pârâtei se dovedește parțial întemeiat și urmează a fi admis conform art. 312 din Codul d e procedură civilă cu consecința modificării în parte a sentinței, respectiv doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda legală.
Având în vedere că pârâta se află totuși în culpă procesuală, aceasta urmează să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a orașului Câmpeni împotriva Sentinței nr. 820/CAF/2009 pronunțată la data de 06.10.2009 de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferentei sumei de 8.760 lei în condițiile art. 124 din Codul d e procedură fiscală începând cu data formulării cererii de restituire a diferenței și până la momentul restituirii integrale a sumei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/Dact/
25 Februarie 2010
Jud.fond -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIERE NR.11/R/CC/2010
Ședința din Camera de Consiliu de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE:- -
Judecător:- -
Judecător:-
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de abținere formulată de judecător, membră a completului de judecată desemnat cu soluționarea cauzelor din data de 27.01.2010, la judecarea dosarului nr-.
În drept se invocă disp.art.24 Cod pr.civilă.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților, conform art.31 Cod pr.civilă.
CURTEA DE APEL
Examinând cererea de abținere în raport cu motivul invocat și actele dosarului, constată că este întemeiată potrivit art.24 Cod pr.civilă, sens în care
În numele legii
DISPUNE:
Admite cererea de abținere formulată de judecător în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Lucian Ioan
