Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1653/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr.832//86/2009 - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1653
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în municipiul S,-,. 96. B,. 3, județul Sîmpotriva sentinței nr. 1204 din 18 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în S,-, jud. S,chemată în garanție intimată fiind Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, Spaiul, nr. 294, corp. A, sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reclamantul, cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului și chemata în garanție intimată fiind Administrația Fondului pentru Mediu
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- din 04.02.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în sumă de 3765 lei, achitată la data de 04.12.2008.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna decembrie 2008 achiziționat din străinătate un autoturism marca Opel Vectra pentru a cărui înmatriculare în România a achitat taxa de poluare în sumă de 3765 lei, conform chitanței seria - nr.- din 10.12.2008.
Taxa este incompatibilă cu prevederile Tratatului instituind Comunitatea Europeană. În susținerea acestei afirmații a invocat prevederile art. 25, 28 și 90 din Tratat. De asemenea, a invocat prevederile art. 148 alin. 2 din Constituție referitoare la supremația dreptului comunitar în raport de reglementările interne.(art. 2141, cap. 21din Codul fiscal - Legea nr. 343/2006).
Art. 90 reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații bunurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile G nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
De asemenea, a chemat în garanție Administrația Fondului pentru Mediu pentru ca în situația în care acțiunea reclamatului va fi admisă să se dispună obligarea acesteia la restituirea către reclamant a sumei de 3765 lei reprezentând taxă de poluare, cu motivarea că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul fondului pentru mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și invocând în acest sens dispozițiile art. 3 alin. 5,6,7,8 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Legal citată, chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a formulat în întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Referitor la excepția invocată a arătat că în raport de prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamatului este doar o critică de neconstituționalitate a prevederilor OUG 50/2008, fără alte argumente, motiv pentru care acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă, pentru că nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei legi sau ordonanțe a Guvernului.
Problema inadmisibilității acțiunii se poate pune și sub aspectul că reclamantul nu atacă un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un răspuns la o plângere prealabilă /contestație administrativă sau un refuz nejustificat.
De asemenea, obiectul acțiunii formulate de reclamant nu se încadrează în nici una in situațiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cum interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel care se consideră păgubit, având în vedere și obiectul cererii reclamantului, respectiv constatarea inexistenței unei obligații de plată, constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală și dispunerea restituirii sumei de 2556 lei, consideră această cerere ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a arătat că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Câtă vreme, chiar Comisia Europeană a recunoscut că această taxă de poluare corespunde normelor comunitare, consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Prin sentința nr. 1204 din 18 iunie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul și a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, acesta nu este dată, atât timp cât, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
taxei de poluare se face pe baza unei decizii de calcul a taxei de poluare care reprezintă titlu de creanță și astfel acțiunea este admisibilă, urmând a se respinge excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit nr.OUG50/2008, taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul și anume: valoarea combinată a emisiilor de, taxa specifică exprimată în Euro/1 g, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a autoturismelor second-hand cumpărate din UE.
În conformitate cu disp.art.28 din, în statele membre sunt interzise restricțiile, cantitățile la import, precum și orice alte măsuri cu caracter echivalent, art.90 din același tratat stabilind că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiției a interpretat în sens foarte larg noțiunea de taxe cu efect echivalent, apreciind că acestea sunt orice taxe de ordin financiar, indiferent de cât de mică este suma, indiferent de nume și metode percepute în mod unilateral, pentru mărfuri de proveniență internă sau externă, ca urmare a faptului că acestea traversează granița, chiar dacă aceste taxe nu sunt colectate în beneficiul statului, nu au natură discriminatorie sau protecționistă, iar produsele taxate nu se află în competiție cu produsele fabricate pe plan intern.
Curtea Europeană de Justiție a admis însă că statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele care circulă pe drumurile lor publice dacă acest sistem de taxare nu intră sub incidența art.90 din, adică respectă condiția de a nu fi discriminatorie.
Curtea a lăsat o largă marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește măsurile necesare pentru protecția mediului.
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare nu are caracterul unei taxe echivalente la import, astfel că nu încalcă dispozițiile art.28 și 90 din Tratatul
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. În acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiu reținut de dreptul comunitar.
Dispozițiile art.90 paragraf I CE sunt încălcate atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Pe de altă parte, este de remarcat că taxa de primă înmatriculare sub denumiri diferite se percepe în aproape toate statele Uniunii Europene și se calculează în funcție de valoarea reală a autovehiculului (Polonia), prețul facturat (Austria), procent din prețul mașinii (Finlanda) sau taxă fixă (în Spania).
Din acest punct de vedere taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât privește numai prima înmatriculare, indiferent de proveniență, numărul de eventuale revânzări pe teritoriul României.
In procedura hotărârilor preliminarii, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că taxele percepute la prima înmatriculare pe teritoriul unei țări nu au efectul unei taxe echivalente la import, atâta vreme cât privesc, atât autoturismele noi, cât și cele cumpărate din spațiul european, și când taxa aplicată produsului de import și ce aplicată produsului național similar sunt calculate după aceleași metode și nu conduc, chiar în cazuri limitate, la un impozit mai mare produsului de import (ex: cauza C-313/05). Aceste hotărâri pot fi luate în considerare la soluționarea prezentei cauze deoarece Curtea a interpretat deja problema în litigiu, indiferent de procedura în care a fost adoptată. Comparând textele propuse de C în analiza unei taxe echivalente la import cu modalitatea de calcul a taxei de poluare, stabilită de OUG nr.50/2008, se constată că aceasta respectă exigențele propuse și prin aplicarea criteriilor de calcul, taxa aplicată produsului de import, nou sau second-hand, și ce a aplicată produsului național similar nu conduc la un impozit mai mare produsului de import.
Astfel, taxa de poluare achitată de reclamant la prima înmatriculare a unui autoturism second-hand pe teritoriul României nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, cu atât mai mult cu cât taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, pentru mediul din România.
De altfel, reclamantul nu a produs nicio probă din care să rezulte, fără dubiu, că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care s-a achiziționat autoturismul și astfel taxa de poluare este mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat în Germania, motiv pentru care cererea principală a fost respinsă ca nefondată.
Privitor la cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, instanța de fond a constatat că această cerere nu este fondată având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă, neexistând niciun temei în baza căruia aceasta ar avea obligația de a garanta sau despăgubi Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul reiterând motivele din cererea de chemare în judecată susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, a cărui scop general este de a asigura libera circulație a mărfurilor, iar OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, apreciază recurentul după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că instituirea taxei de poluare s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte privind îmbunătățirea calității mediului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitare aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008 corespunde normelor comunitare.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Fără îndoială, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, G nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentului, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-l detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care disp. art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile G nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor nr.OUG 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Acestea fiind premisele, Curtea va trebui să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută " exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin OUG nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea OUG nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C-47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. În consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valente Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă nr.OUG 50/2008,Curteaobservă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în dispozițiile art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curteava respinge recursul ca nefondat, menținând soluția primei instanțe, cu completarea motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul domiciliat în municipiul S,-,. 96. B,. 3, județul Sîmpotriva sentinței nr. 1204 din 18 iunie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în S,-, jud. S,chemată în garanție intimată fiind Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, Spaiul, nr. 294, corp. A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. -
Jud.fond: -
Tehnodact.
2 ex./ 02.nov.2009
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
