Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1652/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1652
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în S,-, jud. Sîmpotriva sentinței nr. 397 din 05 martie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în orașul,-, jud.S, pârâtă intimată fiind Administrația Finanțelor Publice a orașului, cu sediul în-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, reclamantul intimat și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice a orașului.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare la recursul declarat.
Instanța, constată că din eroare s-a dispus citarea pârâtei cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997, sens în care, revine de la această obligație stabilită în sarcina pârâtei.
Luând act că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității invocate de către reclamantul intimat și invocă din oficiu lipsa calității procesuale active a pârâtei și rămâne în pronunțare asupra acestor excepții.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 15 ianuarie 2009 sub nr-, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a orașului la restituirea taxei de poluare în valoare de 1441, taxă ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală.
În motivare a arătat reclamantul, în primul rând, că la data de 16 iunie 2008 a achiziționat un autoturism marca cu numărul de identificare -.
În al doilea rând, prin obligarea la plata acestei taxe, la acea dată, au fost încălcate o serie de principii, printre care principiul priorității dreptului comunitar față de cel național, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul nediscriminării și principiul restituirii in integrum și ab origine a sumelor încasate în baza textelor de lege cu efect echivalent.
În drept au fost invocate dispozițiile art.10 Legea 554/2004 și art.28, art.90 al.1, art.220 din tratatul CE, art.11, art.148 al.2, 4 din Constituția României.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care invocat excepția lipsei procedurii prealabile, potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a solicitat introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, motivat de faptul că taxa instituită de OUG nr.50/2008 nu se va face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu motivarea că, în primul rând, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant în susținerea acțiunii, prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Taxa a fost achitată în conformitate cu dispozițiile art. OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008 ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Prin sentința nr. 397 din 05 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului la restituirea către acesta a sumei de 1441 lei, reprezentând taxă de poluare.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Pe fondul cauzei, a reținut prima instanță că, art.90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor sau serviciilor în cadrul UE.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar are competența atunci când dă efect disp.art.90 din să aplice procedurile naționale de așa manieră încât drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art.90 paragraful 1 din s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul în care sunt importate.
Art.4 lit. a din OUG nr.50/2002 prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Instanța a apreciat că textul de lege contravine normelor comunitare cu toate că aparent aceasta ar avea în vedere toate categoriile de autovehicule.
Sintagma "- cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România" impune plata taxei de poluaredoarde către persoanele care importă un autoturism dintr-o altă țară (în cauza dedusă judecății stat membru al comunității), autoturism care este înmatriculat în acest stat, și care, cu ocazia primei înmatriculări în România trebuie să plătească taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008.
În afară de autovehiculele second-hand importate, conform prevederilor OUG nr.50/2008, obiectul primei înmatriculări în România sunt autovehiculele noi, or pentru acestea, cumpărătorii nu plătesc taxă de poluare. Astfel, în anexa 4 din nr.OUG50/2002 figurează grila privind cota de reducere a taxei de poluare în funcție de vechimea autovehiculului. În ceea ce privește un autovehicul nou, cota de reducere este "0" de unde rezultă că nu se percepe taxă de poluare pentru autoturismul nou care se înmatriculează pentru prima dată în România.
Măsura are un evident caracter discriminatoriu în condițiile în care această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand, importate care se încadrează parametrilor prevăzuți în anexele 1-4 din OUG nr.50/2002, însă nu se aplică și autoturismelor care circulă pe teritoriul României și care se încadrează în aceeași parametri autoturismelor second-hand cumpărate în România și care nu face obiectul unei prime înmatriculări, precum și autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării, prin urmare nu poate fi vorba de o excepție justificată privind restricțiile de ordin cantitativ prevăzută de art.30 din Tratat.
Art.28 al. Tratatului interzice impunerea de restricții cantitative asupra importurilor și toate celelalte măsuri cu efect echivalent.
Conform, noțiunea de măsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative acoperă toate reglementările din cadrul statelor membre care ar putea restricționa real sau potențial, direct sau indirect, activitățile comerciale din cadrul Comunității.
Această definiție a apărut în cauza C 8/74 Procurorul regal și.
Printre excepțiile justificate privind restricțiile de ordin cantitativ art.30 din Tratat autorizează interdicțiile sau restricțiile la importuri, exporturi sau pentru mărfurile care tranzitează teritoriul unui stat membru, justificate pe motive de - protecția sănătății și a vieții persoanelor, animalelor, plantelor. Măsura va fi justificată, fie ca o excepție prevăzută de art.30, fie ca o cerință obligatorie, dacă nu este discriminatorie și adecvată atingerii scopului propus, este proporțională.
În cauza C-524/07 împotriva Austria, Curtea Europeană de Justiție a statuat că interzicerea măsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import prevăzute în art.28 CE vizează orice măsură a statelor membre susceptibile să împiedice în mod direct sau indirect în fapt sau doar potențial, comerțul intercomunitar.
a constatat că republica Austria nu și-a respectat obligațiile ce-i revin în baza art.28 CE, reținându-se că vehiculele care prezintă aceleași caracteristici și care sunt deja autorizate să circule în Austria nu se impun acestei condiții în momentul înmatriculării lor în acest stat membru.
OUG nr.50/2008 reglementează o situație identică în sensul că din moment ce art.4 lit. a prevede că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, per a contrario, taxa nu se percepe cu ocazia reînmatriculării unui autovehicul în România, autovehicul care prezintă aceleași caracteristici cu un autovehicul second-hand importat.
În aceeași cauză, Comisia împotriva Austriei, Curtea Europeană de Justiție arată că obiectivul care vizează reducerea numărului de vehicule neechipate cu dispozitive de reducere a emisiilor poluante și a zgomotelor ar putea fi atins prin măsuri nediscriminatorii mai puțin restrictive care să fie, de altfel, de natură să contribuie în mod activ la reducerea parcului național al acestor vehicule, cum ar fi înființarea unui regim fiscal bazat pe vechimea vehiculelor sau pe poluarea produsă de către acestea și luarea de măsuri care să încurajeze casarea mașinilor vechi.
OUG nr.50/2008 prevede că scopul adoptării acesteia este asigurarea protecției mediului, însă, în măsura în care din motive legate de protecția mediului România nu refuză reînmatricularea vehiculelor folosite care au fost deja înmatriculate în România, nu poate invoca astfel de motive pentru a refuza înmatricularea vehiculelor importate care sunt de același tip.
În ceea ce privește cauzele C 426/07() și C 313/05(), instanța a apreciat că acestea nu sunt aplicabile în speță.
Acestea au ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare în ceea ce privește interpretarea art.33 al.1 din a șasea directivă 77/388/ a Consiliului din data de 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri-sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, precum și directiva 92/12/CEE privind regimul general al produselor supuse accizelor.
Relevant este și faptul că reclamantul a achitat taxa de poluare la data de 18.06.2008, iar la data achiziționării practica instanțelor judecătorești era de admitere a acțiunilor având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare.
Astfel Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției. În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
Astfel, în materie fiscală. potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport,iar potrivit alin. 3 statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
În al doilea rând, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Tratat. Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atâta timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
Criteriul discriminatoriu al modului în care este percepută taxa de poluare rezultă și din prevederile OUG nr.218/2008, care reglementează modul de plată/de suspendare a plății a taxei de poluare nu în funcție de vechimea autoturismului,ci în funcție de proveniența acestuia. Astfel,dispozițiile art. III din actul normativ mai sus menționat prevăd că:
Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Prin urmare, și în cazul arătat mai sus, plata taxei de poluare este condiționată de prima înmatriculare a unui autoturism, nici într-un caz de gradul de uzură sau vechimea acestuia.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 4 din Constituția României unde nu se prevede expres că instanța de contencios constituțional din România ar avea competența constituțională de a garanta efectul prioritar al normei comunitare față de dreptul național și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicata orice dispoziție eventual contrară legii naționale".
Față de cele arătate mai sus, a apreciat instanța de fond că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, având în vedere că prin instituirea acestei taxe se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, prima instanță a respins-o pentru următoarele:
Art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura plângerii prealabile atunci când se contestă un act administrativ individual. În cauza dedusă judecății, reclamantul nu contestă un act administrativ individual, obiectul acțiunii sale fiind pretenții reglementat de art. 18 din Legea nr. 554/2004, situație în care legea nu impune obligația parcurgerii procedurii prealabile.
De altfel, prin adresa nr. 141/07.01.2009, pârâta a comunicat reclamantului că nu poate să-i soluționeze cerere, răspuns ce echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, reglementat de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 - pentru care nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, care a invocat, în esență, dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că taxa de poluare reglementată de nr.OUG50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art.90 paragraful 1 din Tratatul CE iar, în ceea ce privește dispozițiile art.28 din același tratat, în mod eronat instanța de fond a reținut că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent.
În forma publicată în aprilie 2008, nr.OUG50/2008 stabilește prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehiculele noi, cu o durată lungă de folosire sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Or, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 corespunde normelor comunitare, nu se poate reține că prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recurentul nu are calitate procesuală activă pentru a declara recurs întrucât nu a avut calitatea de parte la judecata în primă instanță.
În plus, potrivit art. 316 Cod procedură civilă raportat la art. 294 Cod procedură civilă, în recurs nu se poate schimba cadrul procesual sub aspect subiectiv.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numeleLEGII,
DECIDE:
Respinge recursul pentru lipsa calității procesuale active a recurentului Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în S,-, jud. S, declaratîmpotriva sentinței nr. 397 din 05 martie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, domiciliat în orașul,-, jud.S, pârâtă intimată fiind Administrația Finanțelor Publice a orașului, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. - -
Jud.
Tehnoredact.
2 ex./29. 10.2009
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
