Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1664/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1664
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, cu sediul în B,-, sector 5, respectiv în B, nr. 1, jud. B,împotriva sentinței nr. 757 din 17 iunie 2009 Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, cu domiciliul în satul Deal, comuna, județul B, pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului jud. B - cu sediul în B, nr. 1-3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, reclamantul intimat, pârâtul intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului jud.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, din oficiu, invocat din oficiu excepția tardivității introducerii recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 28 aprilie 2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim de Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule prin Instituția Prefectului B și Ministerul Economiei și Finanțelor B - B solicitând a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 564 lei, achitată la data de 15.03.2007 cu chitanța A nr. - pentru autoturismul cumpărat din spațiul european, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că a cumpărat din spațiul european un autoturism marca Renault cu număr de înmatriculare -, pentru care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestora în circulație.
Reclamant a apreciat că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din
Pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului B, a depus întâmpinare la dosar, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B pentru Statul Român a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 757 din 17 iunie 2009 2009, Tribunalul Botoșani a respins excepția lipsei calității procesuale pasive - B și a admis acțiunea reclamantului, obligând Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor să restituie acesteia contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în sumă de 564 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
Pentru dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a respins-o ca nefondată motivat de la faptul că raportul juridic de drept material fiscal se stabilește între stat prin Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile teritoriale subordonate acestuia.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 148 aliniat 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin această dispoziție constituțională s-a recunoscut de către statul român principiul priorității dreptului comunitar și cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligația României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl deține jurisprudența Curții de la Strasbourg care a instituit o serie de principii generale de drept - cu aceeași valoare juridică ca și dispozițiile tratatelor constitutive.
Instanța a constatat că jurisprudența a clarificat problema existenței unei proceduri legislative, administrative sau judiciare care ar putea afecta aplicabilitatea dreptului comunitar, stabilind în Cazul II 106/77 că: "orice prevedere din sistemul legislativ național și orice practică legislativă administrativă sau judiciară care ar putea afecta negativ aplicabilitatea dreptului comunitar, prin împiedicarea instanțelor naționale competente să aplice dreptul comunitar să-și exercite dreptul de a întreprinde acțiunile necesare ca, în momentul intrării în vigoare a prevederii comunitare, să anuleze prevederile legislative naționale care ar putea împiedica aplicabilitatea deplină și efectele regulilor comunitare, sunt incompatibile cu cerințele care constituie însăși esența dreptului comunitar."
Față de aceste concluzii formulate de, instanța a apreciat că, în speța de față, nerespectarea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este de natură a împiedica exercițiul dreptului la acțiune - întemeiat pe o normă de drept comunitar pretins încălcată - motiv pentru care instanța va constata inaplicabile aceste dispoziții din legislația internă, dispoziții care sunt de natură a înlătura posibilitatea instanței de a da eficiență dreptului comunitar.
Pentru a proceda astfel instanța a avut în vedere și concepția care a statuat asupra faptului că "instrumentele juridice necesare aplicării dreptului comunitar trebuie aplicate de judecătorul național, chiar și atunci când dreptul național nu le prevede."
În ce privește procedura prejudicială reglementată de art. 234 din, instanța a constatat că dispozițiile tratatelor și cele ale Convenției d l Bruxelles, precum și hotărârile deja emise de către C, nu pot, prin ele însele, să facă obiectul unei cereri de interpretare.
Prin urmare, constatând că norma de drept comunitar aplicabilă în speță este cuprinsă în, fiind suficient de precisă și incondițională pentru a produce un efect direct, instanța a apreciat că nu este cazul declanșării unei astfel de proceduri.
Față de încadrarea juridică a acțiunii, instanța a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 aliniat 1 din Legea nr. 554/2004, instanța constată că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
În ce privește competența Tribunalului Botoșani de a soluționa prezentul litigiu, instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile disp. art. 10 aliniat 1 din Legea nr. 554/2004 care conferă tribunalelor administrativ-fiscale competența de a soluționa litigiile care privesc taxele și impozitele de până la 500.000 lei - având în vedere că obiectul litigiului îl constituie o taxă care este pretinsă în baza Codului d e Procedură Fiscală și care este virată la bugetul de stat - fapt care rezultă explicit din chitanța depusă la dosarul cauzei.
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constată că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzute de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Având în vedere cele anterior menționate, instanța constată că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 din Constituție statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației ce incumbă Statului Român potrivit art. 28 din, instanța observă că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiție care s-a pronunțat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele du pecheur și III, arătând că: "principiul responsabilității statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi".
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B - Administrația Finanțelor Publice Municipală
În dezvoltarea motivelor pârâtul a arătat în esență că taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită și încasată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 2141și art. 2142din codul fiscal care stabilesc că taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Cum aceste norme stabilite de Codul fiscal, sunt obligatorii și conforme cu normele relevante din dreptul comunitar și anume art. (3) al. (3) din Directiva 92/12 a Consiliului Comunității Europene din 25.02.1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, recurentul apreciază că legal a stabilit în sarcina reclamantei taxa specială de primă înmatriculare.
A mai arătat recurentul că un alt considerent ce a stat la baza stabilirii taxei speciale de primă înmatriculare a fost cel legat de protecția mediului, preocupare ce face parte din obiectivele fundamentale ale Comunității Europene.
A mai precizat faptul că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule
S-a mai arătat că în mod eronat au fost interpretate dispozițiile legale în vigoare, având în vedere că taxa de primă înmatriculare nu trebuie interpretată ca fiind contrară dispozițiilor europene, din moment ce și alte state o aplică sub diferite forme; că taxa de primă înmatriculare nu este îndreptată împotriva cetățenilor români și a intereselor noastre ca stat membru al Uniunii Europene; că în acest moment, taxa de primă înmatriculare fiind legală și prevăzută de Codul fiscal ca și alte taxe - art. 2141fiind introdus prin Legea nr. 346/2006 și modificat prin nr.OUG 110/2006.
De asemenea este dată lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât această taxă specială pentru autoturisme și autovehicule a fost achitată la organul fiscal teritorial, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală referitoare la competența teritorială.
Mai mult decât atât, în situația în care Ministerul Economiei și Finanțelor ar fi obligat la restituirea sau plata unor sume de bani, acesta nu poate executa hotărârea, neavând cont din care să achite sume de bani, restituirile efectuându-se conform Codului d e procedură fiscală, de către organul fiscal competent.
La prima zi de înfățișare,Curteaa invocat din oficiu excepția tardivității introducerii recursului.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă,Curteaconstată că aceasta este întemeiată.
Astfel, sentința a fost comunicată pârâtei la data de 8 iulie 2009, conform dovezii de la fila 30 dosar fond.
Pârâta a depus cererea de recurs la oficiul poștal la 27 iulie 2009, după cum atestă ștampila aplicată pe plic ul aflat la fila 12 dosar recurs, depășind așadar termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă pentru exercitarea acestei căi de atac, calculat pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, "omisiunea de a promova o cale de atac în termenul legal atrage decăderea, cu excepția situațiilor când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Cum în speță nu este dată nici una din aceste excepții, în temeiul art. 312 alin. 1
Cod procedură, va fi respins prezentul recurs ca fiind tardiv introdus.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, cu sediul în B,-, sector 5, respectiv în B, nr. 1, jud. B,împotriva sentinței nr. 757 din 17 iunie 2009 Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat, cu domiciliul în satul Deal, comuna, județul B, pârât intimat Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului jud. B - cu sediul în B, nr. 1-3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- - -
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex. /23. 10.2009
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
