Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 188/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 188
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 150/CF din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr. 1752/2009 reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N și Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 8190 lei reactualizată cu indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că în cursul anului 2008, achiziționat un autoturism marca Volkswagen din Germania pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială pentru autoturisme percepută în temeiul art. 4 din OUG 50/2008.
Reclamantul consideră nelegală taxa față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedire a depus la dosar în copie: adresa a Administrației Finanțelor Publice N, chitanța de plată a taxei și factura și cartea de identitate a autoturismului.
Prin întâmpinarea depusă ( 9) pârâta Administrația Finanțelor Publice Nas olicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că taxa nu încalcă Tratatul Uniunii Europene, neputându-se astfel invoca încălcarea prevederilor art. 90, iar restituirea sumelor de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e Procedură Fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003 republicată, condiții care nu sunt îndeplinite de debitoare, la data cererii.
A mai arătat că împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reclamantul a formulat o simplă adresă, înregistrată peste termenul de 30 zile legal de la emiterea deciziei, context în care a apreciat ca inadmisibilă cererea de față; pârâta a mai formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu deoarece suma solicitată se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu.
Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N invocat excepția lipsei calității procesual pasive excepție ce a fost admisă la termenul de judecată din data de 4-06-2009, instanța având în vedere faptul că, raportul juridic dedus judecății este legat între plătitorul taxei de primă înmatriculare și organele fiscale ce au pretind, încasat taxa și s-au pronunțat asupra cererii de restituire a acesteia în prealabil.
Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive și excepția de inadmisibilitate. Pentru acesta, a susținut că restituirea sumelor achitate cu titlul de taxă de poluare se face de unitatea Trezoreriei Statului la care e arondat organul fiscal competent în baza notei privind restituirea emisă de același organ fiscal din subordinea ANAF. A semnalat faptul că reclamantul nu atacă un act administrativ, obiectul acțiunii neputând fi încadrat în dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004. Pe fondul cauzei a apreciat că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din.
Prin sentința civilă nr. 150/CF din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu.
S-a respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Administrația
Finanțelor Publice N în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat cu titlul de taxă de poluare suma de 8190 lei la data de 10.12.2008.
Potrivit dispozițiilor OG 50/2008 aplicabile: "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă. Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
În contextul art. 137 Cod procedură civilă instanța a apreciat, ca neîntemeiată, excepția invocată de Administrația Fondului pentru Mediu privind lipsa calității procesual pasive în ceea ce o privește; dispozițiile legale menționate îi conferă calitatea de subiect pasiv în raportul juridic legat cu părțile din proces.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate s-a reținut că reclamantul s-a adresat cu cererea de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice N, actul normativ ce reglementează obligația taxei de poluare, fiind OUG 50/2008 ce prevede că: "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilorOrdonanței Guvernului nr. 92/2003privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare "- context în care excepția apare ca neîntemeiată".
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a invocat în cauza incidența art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa de poluare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant in jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente.
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidență încălcarea art. 90 alin. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Prin urmare, în speță, se impune a se verifica dacă taxa de poluare a autovehiculelor second hand importate dintr-un stat membru depășește valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România; analiza, potrivit Curții Europene de Justiție din cauza c - 47/1988 Comisia Danemarca, trebuie să plece de la premisa că valoarea autoturismului nou este compusă din prețul acestuia la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele 2 componente se păstrează constant pe durata de funcționare a autoturismului.
A apreciat instanța de fond că legiuitorul român utilizează o grilă de calcul care nu este incompatibilă dispozițiilor comunitare; astfel în cauza 393/1998 Valente Publică, deprecierea exactă a unui autoturism nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală; astfel că s-a admis și posibilitatea impunerii taxei potrivit unei grile fixe de impozitare ce ar putea avea în vedere diferite criterii în baza cărora se poate realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate.Curtea a apreciat că un asemenea sistem va fi compatibil cu art. 90 doar dacă garantează în absolut toate cazurile că ne se depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea auto similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Astfel, în actul normativ ce a generat analiza de față, se prevede că obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire laart. 3și9.
(1) Suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prevăzute înanexele nr. 1- 4, după cum urmează:
a) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6:
1. pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, taxa se calculează pe baza emisiilor de dioxid de carbon () și a taxei specifice exprimate în euro/1 gram, prevăzute înanexa nr. 1, și a normei de poluare și a taxei specifice exprimate în euro/1 cmc, prevăzute înanexa nr. 2, și a cotei de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 dinanexa nr. 4, 2. pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 5 sau Euro 6, taxa se va determina pe baza formulei prevăzute la pct. 1, odată cu intrarea în vigoare a normelor de aplicare aRegulamentului CE nr. 715/2007privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor;
b) pentru autovehiculele din categoria M1, cu norma de poluare non-Euro, Euro 1 sau Euro 2, după formula:
c) formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoria M1 cu norma de poluare Euro 3, Euro 4, Euro 5 sau Euro 6 pentru care legislația comunitară nu prevede măsurarea emisiilor de;
d) formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoria N1;
e) formula prevăzută la lit. b) se aplică și pentru autovehiculele din categoriile M2, M3, N2 și N3, pentru care taxa specifică pe cilindree este prevăzută în coloana 2 dinanexa nr. 3.
(2) Norma de poluare Euro și valoarea emisiei de, la care se face referire la alin. (1), sunt cele menționate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" în cartea de identitate a vehiculului, în conformitate cu prevederile normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru autovehiculele care nu au fost omologate în conformitate cu legislația comunitară, aceste elemente se determină pe baza măsurătorilor realizate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", la cererea și pe cheltuiala contribuabilului.
(3) Cota fixă de reducere prevăzută înanexa nr. 4este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
(4) Vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia".
Analizând astfel, din perspectiva OUG 50/2008 s-a reținut că actul normativ respectă cerințele impuse de instanța comunitară; astfel, toate autoturismele sunt supuse taxei de poluare; se fac referințe exacte la norma de poluare, capacitatea cilindrică dar și la o grilă de reducere a taxei aptă să producă un calcul al deprecierii auto similar concluziilor unei expertize individuale.
Împotriva sentinței civile nr. 150/CF din 29.10.2009 a declarat recus criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, se arată că în mod greșit Tribunalul Neamț nu a avut în vedere dispozițiile art. 90 dispoziții care sunt incompatibile cu taxa de poluare instituită în România, reglementările comunitare având prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne potrivit art. 148 al. 2 și 4 din Constituție.
Se arată că prin art. 90 s-au suplimentat dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent prevăzute de art. 23-25 din tratat cu scopul de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condițiile de concurență normală. Astfel, se instituie necesitatea principiului neutralității impozitării interne sub raportul concurenței dintre produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Apreciază recurentul că nu poate fi reținută comparația invocată de Tribunalul Neamț cu privire la faptul că impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național nu se calculează diferit.
O eventuală comparație care să constate dacă s-a respectat sau nu art. 90 trebuie să vizeze taxa aplicată autoturismelor importate și taxa aplicată autoturismelor second-hand cumpărate din România.
Recurentul face trimitere la mai multe sentințe, respectiv 1054/13 mai 2008, 18/9 mai 2008, 124/25.04.2007 prin care s-au admis acțiunile formulate.
Un alt motiv de recurs vizează caracterul discriminatoriu al taxei de poluare invocând faptul că, dacă ar fi cumpărat din România un autoturism fabricat în același an nu ar fi achitat taxa de poluare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în aplicarea art. 148 din Constituție judecătorul național dă eficiență cu prioritate dispozițiilor dreptului comunitar în condițiile în care dispozițiile interne sunt contrare, însă în cauză nu se poate reține că taxa de poluare instituită de OUG50/2008 este contrară art. 90 Tratatul CE.
Astfel, nr.OUG 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat corect că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumera categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Curtea reține că art. 90 al Tratatului interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C 393/04 și C 41/05 Industries par. 55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".
Eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
Evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valențe Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, instanța admite totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc). Curtea apreciază că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată
realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața
instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în
baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă
dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au
fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă OUG nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
C care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în dispozițiile art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
Hotărârile judecătorești la care face trimitere recurentul nu pot fi reținute ca practică în cauze similare deoarece în toate dosarele la care s-a făcut referire obiectul cauzei l-a reprezentat restituirea taxei de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141- 2143Cod fiscal, anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant cu domiciliul în P N,-, -.11, Sc. C,. 4, Ap. 57, județul N împotriva sentinței civile nr. 150/CF din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă Administrația Finanțelor Publice P N, cu sediul în P N,- Bis, județul N și intimata - chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, cu sediul în, nr. 294, -orp A, sector 6
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.- -
Tehnored.- - ex.5
26 februarie 2010
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta
