Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 195
Ședința publică din 5 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-,.16,.F,.2,.5, județul S,împotriva sentinței nr.1660 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 11 august 2009 și înregistrată sub nr-, reclamantul, solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în valoare de 2484 lei, ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului marca Volkswagen Golf, achiziționat din Uniunea Europeană, la plata dobânzii aferentă acestei sume, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat, în primul rând, că a achitat taxa de poluare impusă de OUG nr.50/2008.
În al doilea rând, prin obligarea la plata acestei taxe, la acea dată, au fost încălcate o serie de principii, printre care principiul priorității dreptului comunitar față de cel național, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul nediscriminării și principiul restituirii in integrum și ab origine a sumelor încasate în baza textelor de lege cu efect echivalent.
În al treilea rând, a arătat reclamantul că a solicitat restituirea taxei de poluare, solicitarea sa fiind respinsă de pârâtă.
În drept au fost invocate disp. Art.10 Legea 554/2004 și art.28, art.90 al.1, art.220 din tratatul CE, art.11, art.148 al.2,4 Constituția României.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu B, motivat de faptul că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare la data de 01.07.2008, taxa constituind un venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Totodată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 1660 din 15 octombrie 2009 Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată. S-a respins ca nefondată, acțiunea formulată reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, chemat în garanție fiind Administrația Fondului pentru Mediu
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.214 ind. 1 și 241 ind. 2, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.214 ind. 1 din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a invocat în cauză incidența art. 90 al.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată în raport cu art. 90.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 25, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea nr.OUG 50/2008 că taxa de poluare se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Față de cele expuse mai sus, tribunalul a respins cererea principală ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice instanța a reținut că în condițiile în care cererea principală a fost respinsă ca nefondată, pârâta nu a căzut în pretenții și ca urmare se impune a fi respinsă de asemenea cererea de chemare în garanție.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, arătând, în esență, că, prin modalitatea de reglementare, taxa de poluare încasată în baza prevederilor OUG nr. 50/2008, încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul CE privind interzicerea taxării discriminatorii a produselor importate din țările membre UE față de produsele autohtone.
Susține recurentul că taxa introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Dacă instituirea unei taxe de mediu, reprezintă un aspect cu siguranță pozitiv, în măsura în care fondurile colectate sunt destinate protejării mediului înconjurător, modalitatea în care se aplică această taxă este criticabilă. În realitate susține recurentul, taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru.
Recursul care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este întemeiat.
Atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, OUG nr. 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care dispozițiile art. 90 alin. 1 îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Industries, par.55 " art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr. 50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Nadasdi și C-333/2005, " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare.
În cadrul acestei analize trebuie de precizat că, la data la care reclamantul achitat taxa de poluare, erau în vigoare prevederile art. III din OUG nr. 218/2008 care dispun că "autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilorOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008."
Printre argumentele care au stat la baza adoptării acestei măsuri legislative se află protejarea pieței interne prin " păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă în industria constructoare reprezintă patru locuri de muncă în industria furnizoare", așa cum rezultă din preambulul OUG nr. 218/2008.
De asemenea, scopul protejării pieței interne de autovehicule rezultă implicit din faptul că în România, piața este dominată de producătorii autovehiculelor ale căror caracteristici tehnice permit scutirea de la plata taxei de poluare.
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
În conformitate cu jurisprudența constată a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de "primă înmatriculare" toate mașinile noi, înmatriculate în perioada 15.12.2008- 31.12.2009, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supune unei taxe substanțiale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că actuala formă de reglementare națională a taxei de poluare, conform căreia taxa se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE.
De altfel, cu aceeași argumentare, Comisia Europeană a transmis României o "scrisoare de somare" ca primă etapă a procedurii de încălcare dreptului comunitar prevăzută de art. 226 din Tratatul CE.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene - cauza Costa/Enel (1964) - stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a- lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul, a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
Cum, potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare a fost încasată de pârât și virată la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, Curtea, în baza art. 60 Cod procedură civilă, va admite și cererea de chemare în garanție, în sensul că Administrația Fondului pentru Mediu va pune la dispoziția pârâtei suma datorată reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în municipiul S,-,.16,.F,2,.5, județul S, împotriva sentinței nr. 1660 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică în tot sentința recurată și, în rejudecare, admite acțiunea.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu.
Obligă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice să restituie reclamantului suma de 2484 lei și dobânda legală aferentă, începând cu data de 13.03.2009, până la data plății efective precum și suma de 339,3 lei cheltuieli de judecată.
Obligă chemata în garanție să pună la dispoziția pârâtei suma încasată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/08.02.2010
jud. fond.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
