Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR.
Ședința publică din data de 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în B str. - nr. 209, județul B, împotriva sentinței nr. 484 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SA, cu sediul în B, nr. 1 județul B și pârâtulMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sector 5.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-pârâtă B- Publice pentru Contribuabili Mijlocii, intimata-reclamantă - SA B și intimatul- pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-pârâtă a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, în temeiul disp.art. 242 alin. 2 proc. civ.
Curtea, având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Buzău sub nr.927/114/, reclamanta - SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice si Direcția Generala a Finanțelor Publice a Judetului B-Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună, în temeiul art. 1 din Legea nr.544/2004, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9725,58 lei plus dobânda legală, calculata de la data de 21.08.2007 și până la restituirea sumei, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta arată că în luna august 2007 achiziționat un autoturism, îar în vederea înmatricularii acestuia a achitat taxa specială în sumă de 9725,58 lei, cu 1178/21.08.2007.
Precizeaza reclamanta că la data de 04.03.2008 a solicitat pârâtei să-i restituie suma, însa prin adresa nr.788 din 06.03.2008, aceasta a refuzat,invocand incidenta art 214 Cod fiscal si reprezentand taxa speciala pentru prima inmatriculare a unui autoturism in Romania.
Impunerea unei asemenea taxe specilale mai sustine reclamantul,este una abuziva si nelegală si de aceea se impune restituirea acesteia.
Prin intampinarea depusă la dosarul cauzei,pârâta DGFP B solicită respingerea actiunii ca nefondată,sustinând, în esentă, că suma platită a fost una legală, si, ca atare, nu poate fi dispusă restituirea acesteia.
Prin sentința nr. 484 din 20 mai 2008 Tribunalul Buzăua admis actiunea formulata de reclamanta - SA, obligând pârâta B Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii să restituie reclamantei suma de 9725,58 lei cu titlu de taxa pentru autoturisme si autovehicule, cu dobanda legala de la data incasarii sumei, 21.08.2007 pana la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal si pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plateste cu ocazia primei înmatriculari în Romania de către persoana fizică sau juridică care face inmatricularea atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât si pentru cele rulate aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare.
Conform hotararii in cauza Weigel ( 2004) obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurență prin eliminarea oricarei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Instanța de fond apreciat că rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, in Romania nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara si inmatriculate aici.
Organele fiscale din Romania au invocat legalitatea incasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare.
S-a mai reținut de către prima instanță că de la 1.01.2007 Romania este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constitutia Romaniei, ca urmare a adrerarii, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare
din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Presedintele Romaniei si autoritatea judecatorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderarii.
Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunitatii dinainte de aderare.
Instanța fondului constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul national.Intrucat in Romania, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxa pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în tara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reinmatriculate în Romania, după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă inmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul national, astfel incalcandu-se principiul libertății circulației mărfurilor dezavantajându-se direct, sau indirect, autoturismele importate din celelalte țări ale Uniunii Europene in competiția cu produsele similare autohtone.
A mai reținut prima instanță că suma platită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislatiei comunitare, taxa trebuie restituita.Faptul ca reclamantul a achitat voluntar aceasta taxă este irelevant, întrucat nu ar fi avut posibilitatea inmatricularii autoturismului în Romania.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența disp.art. 304 pct. 9 proc. civ și dispozitiile art. 3041proc. civ, solicitand modificarea în tot a acesteia și pe fond respingerea actiunii formulata de reclamantă.
Astfel, susține recurenta, prima instanță a apreciat eronat prevederile legale aplicabile în cauză referitoare la actul administrativ fiscal. Potrivit art. 41 proc. civ.
, actul administrativ fiscal este actul emis de organul competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale .
În opinia sa, arată recurenta, chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții a căror anulare se cere nu sunt acte administrative fiscale, întrucât acestea nu îndeplinesc condițiile de fond și formă cerute de Codul d e procedură fiscală. A admite considerentele instanței de fond, respectiv cererea reclamantului, ar însemna să să ignore aplicarea dispozițiilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală și Codul fiscal.
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se îndeplinește potrivit dispozițiilor Codului d e procedură fiscală,ale Codului fiscal, precum și a altor reglementări date în aplicarea acestora.O astfel de taxă este, potrivit art. 2141alin. 3 Cod fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Atâta timp cât dispozițiilr art. 2141- 2143nu sunt abrogate sau nu au fost declarate neconstitutionale printr-o decizie a Curții Constituționale, nu poate fi ignorată aplicarea lor.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală, arată recurenta, articolele de lege care instituie sunt clare, stabilind sfera de aplicare, nivelul taxei speciale, exigibilitatea și scutiri de la plata acesteia și nu se poate reține o faptă ilicită sau discriminatorie în sarcina organelor fiscale, întrucât acestea nu au făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie, aflate în vigoare pentru această perioadă.
Curtea, analizand sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere actele și lucrarile dosarului si dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Critica referitoare la calitatea actului contestat, respectiv că chitanțele pentru încasarea taxei în cauza nu reprezintă un act administrativ fiscal în intelesul art 41 Pr.Fiscala, nu este întemeiată.
Aceasta întrucât art 41 din Codul d e procedura Fiscala definește actul administrativ fiscal ca fiind acela emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Or, ordinul de plata cu care reclamantul intimat face dovada plății sumei in discuție și pe care se menționează că reprezintă taxa specială pentru autoturisme, reprezinta un act administrative fiscal deoarece indeplinește toate condițiile impuse de definiția dată de art. 41 Pr.Fiscala, sus-citată.
Nici critica referitoare la fondul cauzei nu este întemeiată.
Astfel, se reține ca reclamantul a cumpărat în luna august 2007 un autoturism marca și, pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligat să platească suma de 9725,58 lei cu titlu de taxa specială de primă înmatriculare.
Potrivit dispozițiilor art. 2143-2143din Codul Fiscal și a pct 3.1ind. 1 -3.1 ind. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se platește cu ocazia primei înmatricularii în România.
Aplicarea taxei speciale, asa cum este reglementată de art. 2141Cod Fiscal este însa o măsura nelegală.
Ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea articolului 148 alineatul 2 din Constituția României la articolul 90 alineatul 1 din Tratatul Comunităților Europene. Legat de acest aspect al contradictorialității cu Tratatul prin mijlocirea realizată de Constituție, se reține că potrivit textului constitutional amintit, " Ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderar ".
Tot în ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul Romaniei, este necesar să subliniem că, potrivit art. 220 din Tratatul, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre.
La randul său, articol 90 alineat 1 din Tratatul, precizeaza ca "nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite
directe sau de alta natura mai mari decat cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
In ceea ce priveste principiul nediscriminării, în cauza Michel
, similara cazului taxei speciale din legislatia romaneasca, a aratat ca " statele au libertatea sa taxeze cum doresc autovehiculele ce circula pe drumurile lor publice, insă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adiă să nu fie discriminatoriu".
Insa, față de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României și deja înmatriculate în Romania nu se percepe aceeași taxă ca pentru autovehiculele second hand inmatriculate pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene și importate, spre utilizare în Romania, se incalcă principiul discriminării.
Față de toate cele aratate mai sus, reluand, aratăm că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar si cu principiile instituite de, in urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Ca atare, față de dispozițiile legale aplicabile în cauză și exemplificate mai sus, Curtea constată ca recursul este nefondat, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin 1 Pr.Civ acesta sa fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în B str. - nr. 209, județul B, împotriva sentinței nr. 484 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta
- SA, cu sediul în B, nr. 1 județul B și pârâtulMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. AU / Dact. MC
2 ex/16. 10.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal/ notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
