Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.210/R/CA-.Dosar nr.7874/62/R/CA-./2007
Ședința publică din data de:-25 Martie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte secție
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către reclamanta Compania ""-, împotriva Sentinței civile nr.3941/F/CA-. din data de 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.7874/62/F/CA-./2007 (având ca obiect "pretenții").
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa reprezentantului recurentei reclamante Compania ""RA B, precum și a intimatului pârât.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prezentul recurs a fost declarat în termen legal, potrivit art.301 Cod procedură civilă, motivat legal conform art.303 Cod procedură civilă și timbrat legal, cu 4 lei - taxă judiciară de timbru (conform chitanței nr.- din 15 octombrie 2007 - fila 4 dosar) și cu 15 bani - timbru judiciar (fila 3 dosar).
Având în vedere împrejurarea că prin cererea de recurs, recurenta reclamantă Compania ""RA Bas olicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, alin.2 Cod procedură civilă și față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.3941/Com/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr.-, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Compania""-B, în contradictoriu cu pârâtul, în favoarea Judecătoriei Brașov - Secția civilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.2 alin.1 lit. d Cod procedură civilă, Tribunalele au plenitudinea de competență materială în soluționarea proceselor și cererilor în materie de contencios administrativ, cu excepția cauzelor date în competența curților de apel.
Analizând natura litigiului dedus judecății, instanța de fond apreciat că litigiul are un caracter comercial, nefiind sub incidența Legii nr.51/2006 privind serviciile comunitare de autorități publice.
În categoria serviciilor de utilități publice intră numai acele servicii care deservesc comunitatea, fiind activități de utilitate publică or în interes public cum ar fi: iluminatul străzilor, a piețelor, a spectacolelor publice, etc. furnizarea apei pentru intervenția pompierilor, pentru salubrizarea străzilor, etc. canalizarea localităților, epurarea apelor și intervenția în caz de calamități, activitățile care vizează energia termică în sistem centralizat la nivelul unităților administrativ teritoriale, transportul public, activitățile pentru întreținerea domeniului public al statului, etc.
Furnizarea unor astfel de servicii către diferite persoane fizice ori juridice, nu se circumscrie dispozițiilor art.1, alin.2 și alin.3 din Lege, deoarece nu ne aflăm în prezența unei utilități, ori a unui interes public general, în scopul satisfacerii cerințelor comunității.
Toate dispozițiile privind operatorii și utilizatorii din această lege, se referă la serviciile de utilitate publică și, deci, nu sunt incidente consumatorilor rezidenți, deoarece aceștia nu pot beneficiarii unor servicii de utilitate publică.
Numai autoritățile administrației publice sunt îndreptățite să încheie contracte de prestări servicii de utilități publice pentru iluminatul public, pentru salubrizarea străzilor, pentru transportul în comun, pentru epurarea apelor pluviale, pentru distribuirea energiei termice în sistem centralizat, pentru deszăpezirea străzilor, etc.
Având în vedere că aceste contracte se încheie, de regulă, în baza unor achiziții publice, legiuitorul, pentru a asigura același tratament juridic, a înțeles să stabilească competența în primă instanță de soluționare a unor astfel de litigii, în favoarea instanțelor de contencios administrativ.
Toate celelalte litigii care vizează furnizarea unor servicii către orice beneficiar, dar care nu se încadrează în categoria serviciilor de utilitate publică și se circumscriu "litigiilor civile", în sens larg (art.5,alin.4 din Legea nr.51/2006), sunt de competența instanței de drept comun, potrivit art.1 și art.2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal, reclamanta Compania""-B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul stabilirii competenței materiale a Tribunalului Brașov în judecarea pe fond a acțiunii.
În motivare, recurenta a invocat dispozițiile art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, potrivit cărora "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență ".
Au fost invocate și prevederile art.1 alin.2 din același act normativ, care enumeră printre " serviciile comunitare de utilități publice" și "alimentare cu apă, canalizare și epurarea apelor uzate".
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.3941/Com/14.12.2007 a Tribunalului Brașov este nefondat.
În speță, prima instanță în mod corect a constatat că natura litigiului este comercială, astfel că, potrivit art.1 și art.2 Cod procedură civilă, revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Brașov, ținând seama și de criteriul valoric.
Reclamanta Compania ""-B a solicitat prin cererea formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 229,57 lei, reprezentând majorări de întârziere calculate pentru neplata facturilor, prin aplicarea procentului de 0,2 % pe zi de întârziere, potrivit prevederilor Legii nr.198/1997, completată cu nr.HG564/2002, precum și la plata penalităților de întârziere prin aplicarea procentului de 0,10% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 27.09.2007 și până la concurența sumei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
Art.1 din Legea nr.51/2006 stabilește cadrul juridic și instituțional unitar, obiectivele, competențele, atribuțiile și instrumentele specifice necesare înființării, organizării, gestionării, finanțării, exploatării, monitorizării și controlului funcționării serviciilor comunitare de utilități publice.
Art. 8 stabilește că autoritățile administrației publice locale au competență exclusivă în tot ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor menționate mai sus.
Raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și utilizator stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă supuse normelor juridice de drept public. La fel, raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale și operatori pot fi norme juridice de drept public sau privat după caz ( a se vedea art.9 din legea menționată).
Art.36, alin.1 din Legea nr.51/2006 precizează în mod expres că raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
În speță, se pune problema analizării îndeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizatorul serviciului de salubritate - pârâtul din dosar și operatorul de serviciul public societatea comercială reclamantă. Deci, raporturile juridice dintre cele două părți, bazate pe un contract încheiat în 1999, sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat (drept civil sau comercial, după caz).
Într-adevăr, art.51 alin.3 din Legea nr. 51/2006 prevede că: "soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedură de urgență", dar această dispoziție legală trebuie interpretată în concordanță cu scopul urmărit la adoptarea acestei legi.
Legea nr.51/2006 s-a adoptat în scopul implementării Directivei nr.92/13/CEE din 25.02.1992, privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare, cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturile și telecomunicațiile.( Oficial al CEE nr.76/23 martie 1992).
Prin această Directivă, au fost excluse utilitățile publice de la procedura achizițiilor publice - derogare de la Directiva nr.89/665, care se aplică la achizițiile publice în legătură cu bunurile și lucrările, iar Directiva nr.92/13 se aplică la achizițiile privind sectoarele.
Inițial procedura achizițiilor privind bunurile serviciile și lucrările, era reglementată în cuprinsul Directivei nr.89/665. Această procedură este denumită în prezent "sectorul clasic". Ulterior, achizițiile utilităților publice a creat un sector nou, reglementat de Directiva nr.92/13, acesta fiind denumit "sectorul utilităților".
noastră a ales sistemul dualist de implementare a dreptului comunitar și astfel s-a ajuns la adoptarea Legii nr.51/2006 în materia achizițiilor utilităților.
Legea nr.51/2006 trebuie interpretată în sensul directivei comunitare, în a cărei aplicare a fost adoptată.
Furnizarea unor servicii publice pentru satisfacerea comunității locale, se realizează prin încheierea unor contracte de drept administrativ sau public. Este firesc ca și executarea contractului să fie supusă regulilor de drept administrativ. Furnizarea unor servicii către persoane fizice sau juridice, în baza unor contracte de drept privat, nu se circumscrie dispozițiilor art.1 din lege și directivei comunitare implementate. Chiar dispoziția de la art.36 menționează, în mod expres, că aceasta se face în baza unor contracte supuse normelor de drept privat și nu public.
Art.51, alin.4 din lege prevede că soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi, se face de instanțele de judecată competente în condițiile legii. În consecință, litigiul de față, care privește neexecutarea unei obligații asumate printr-un contract comercial, este de competența instanțelor de drept privat și nu de competența instanței de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Compania "" B împotriva sentinței civile nr.3941/Com din 04.12. 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.-.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentaCompania "" -, cu sediul în B,-, jud.B, împotriva Sentinței civile nr.3941/Com/4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nbr.7874/62/F/Com/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - --
GREFIER
Red.:- /25.03.2008
Dact.:-/26.01.2008
-3 exemplare-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
