Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 215/
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 2078/E din 21 septembrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta A I, lipsă fiind intimata Asociația de proprietari Cămin-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2078/E din 21 septembrie 2007, îndreptată prin încheierea din 29 noiembrie 2007, Tribunalul Iașia admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta "" I în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Cămin B-dul. - nr.2, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 3200,64 lei, din care 2816,70 lei cu titlu de preț și 383,94 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și suma de 265 lei cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata sumei de 265 lei cu titlu de dobânzi.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 1.07.2005, părțile au încheiat contractul nr.61215, având ca obiect prestări servicii salubritate pentru un număr de trei persoane neasociate și că, prin art. 4 alin. 8 din contract, s-a convenit ca beneficiarul să achite contravaloarea prestației, fapt ce nu a fost contestat de către pârâtă, care nu s-a prezentat în instanță și nici nu a administrat probe în apărare.
Prima instanță a mai reținut că prevederile Legii nr. 51/2006 și clauzele contractuale justifică cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii prestației efectuate și a penalităților de întârziere în achitarea prețului, al căror cuantum nu a fost contestat, dar că clauza penală inserată în contract nu permite cumulul dobânzii legale cu penalitățile, invocându-se practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia restituirii unei sume împrumutate.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta "" I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, prin contract, reclamanta și-a asumat obligația de plată a debitului înregistrat până la data semnării acestuia, că această obligație nu a fost executată și că, chiar și în lipsa unui contract, art. 5(2) din nr.OG 9/2000 stabilește că se datorează dobânda legală, dobândă ce a fost pretinsă prin acțiune.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat că reclamanta-recurentă are statut de comerciant și că pârâta s-a obligat, în mod expres și explicit, prin art. 4 alin. 7 din contract, "să preia și să achite debitul înregistrat în evidența contabilă la data încheierii contractului", respectiv data de 11 iulie 2005, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Ori, raportat la natura activității desfășurate de reclamanta-recurentă, în cauză erau incidente dispozițiile art. 43 Cod comercial, care stabilește că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, creditorul nefiind ținut să facă dovada realității ori întinderii prejudiciului, principiu ce a fost preluat și de nr.OG 9/2000.
Ca atare, prestatorul nu era legalmente îngrădit în dreptul de a cere, pe lângă penalitatea convenită prin contract, și dobânda legală, singura restricție ce i s-ar fi putut opune de către beneficiar fiind aceea instituită de art. 42 alin. 10 lit. c) din Legea nr. 51/2006, în vigoare la data sesizării instanței, dar care nu este legea contractului încheiat de părți în anul 2005, contract conform căruia valoarea totală a penalității nu poate depăși valoarea facturii.
Decizia de speță, invocată în considerente, nu putea constitui temei al respingerii cererii reclamantei, întrucât, pe de o parte, se referă la "restituirea la scadență a sumei împrumutate" și nu la cererea de plată a prețului prestației, iar pe de altă parte pentru că solicitarea reclamantei trebuia examinată funcție de cadrul normativ aplicabil, dispozițiile Codului comercial și ale nr.OG 9/2000 primând în acest caz, în condițiile în care este necontestat faptul că valoarea dobânzii aferente debitului restant și valoarea penalităților, cumulate, nu depășesc valoarea prețului rămas neachitat.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul promovat de reclamantă și, pe cale de consecință, modificând în parte hotărârea atacată, va constata că prin acțiune reclamanta - - I nu a solicitat și plata dobânzii, urmând ca în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâta-intimată să plătească și suma de 134 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de I împotriva sentinței nr.2078 din21.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, constată că prin acțiune reclamantul - - I nu a solicitat și plata dobânzii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 134 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
05.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
