Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2151/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2151
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 588 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Primăria Comunei.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurentul pârât, lipsind intimata reclamantă Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Avocat pentru depune la dosarul cauzei întâmpinare, învederând instanței că întâmpinarea este formulată și semnată de viceprimarul comunei, deoarece reclamantul a redevenit Primarul Comunei.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la 19.04.2007 la Judecătoria M, reclamanta Primaria comunei a chemat în judecata pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 24.519 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat bugetului local al Primăriei.
In motivare a arătat că, prin referatul 859/20.03.2006, întocmit de fosta contabilă -, s-au constatat lipsuri care au fost stabilite cu ocazia inventarierii patrimoniului primăriei din luna august 2004, astfel încât la căminul cultural unde nu exista gestionar din 1999 s-a constatat lipsa de 333 lei, iar în gestiunea fostului CAP unde nu exista gestionar s-a constatat lipsa în gestiune începând din anul 2000 suma de 21.868 lei. De asemenea cu ocazia inventarierii bunurilor si a fondurilor de carte din gestiunea bibliotecii s-a constatat lipsa suma de 250.513 lei ROL,aferent unui număr de 250 cărți.
Reclamanta a arătat că de acest prejudiciu se face vinovat fostul primar care nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi reveneau în calitate de ordonator de credite, care nu a numit sau angajat o persoană ca gestionar.
Prin sentința civilă 183/ 14.02.2007, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoria și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Prin sentința nr.558 din 17 aprilie 2008, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea formulată de Primăria comunei, a obligat pârâtul la plata sumei de 24.320 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că din referatul întocmit de către -, fost contabil sef, actele privind inventarul anual, rezultă lipsa mai multor bunuri în valoare de 24.320 lei, prejudiciu care s-a produs în perioada în care pârâtul a funcționat în calitate de primar la Primăria, fiind ordonator principal de credite și nu a luat nici un fel de măsuri pentru a se angaja gestionar sau să se fi inventariat bunurile depozitate în mod necorespunzător pentru a nu putea fi sustrase, fapt ce atrage răspunderea acestuia în legătura cu lipsa bunurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a stabilit situația de fapt reală existentă în cauză, în sensul că a organizat gestiunea bibliotecii, că aducțiunea de apă nu reprezintă o lipsă reală, întrucât conductele sunt amplasate în pământ, iar motorul electric se află în gestiunea unor salariați.
A precizat că bunurile respective nu au fost în gestiunea sa.
Curtea, examinând recursul, îl găsește fondat, pentru motivele ce se vor expune în continuare:
Primăria comunei l-a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a fi obligat la sumei de 24.900 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciu cauzat bugetului unității administrativ teritoriale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.998 Cod civil, Legea 215/2001 și Legea 82/1992.
Tribunalul Mehedinți și-a însușit în totalitate suma pretinsă prin acțiune de către reclamantă, așa cum s-a arătat mai sus.
Analiza hotărârii primei instanțe relevă că hotărârea nu este motivată prin explicarea probelor cauzei, ci numai prin prezumția de răspundere a primarului în calitate de ordonator de credite.
Pentru a determina dacă motivele de recurs sunt întemeiate și de asemenea pentru a se verifica temeinicia hotărârii primei instanțe, Curtea va proceda la calificarea acțiunii formulate de reclamantă, va explica prevederile legale aplicabile și va analiza probele administrate în cauză.
Din obiectul acțiunii, așa cum a fost expus mai sus, rezultă că acțiunea reclamantei este o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.
Potrivit prevederilor art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Enunțul textului arată că obligația de reparare a prejudiciului concretizează răspunderea civilă a persoanei care a cauzat prejudiciul prin fapta sa ilicită.
După cum a rezultat din expunerea prevederilor art.998 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer fi întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume: existența prejudiciului, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul reprezintă paguba suferită de o persoană fizică sau juridică, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Așadar, prejudiciul rezultă dintr-o anume stare de fapt care trebuie dovedită și nu poate fi prezumat.
Fapta ilicită este definită ca fiind element al răspunderii civile delictuale, care constă în încălcarea normelor dreptului obiectiv, cu consecința prejudicierii dreptului subiectiv al altei persoane.
În raport de prevederile legale cadru, consacrate în legislația civilă, privind elementele răspunderii civile delictuale, Curtea va proceda la analiza situației de fapt dovedită în prezenta cauză.
În cauza de față nu se poate stabili răspunderea civilă delictuală a pârâtului recurent, pentru că acesta nu a avut în gestiune efectivă bunurile la care se face mențiune în referatul contabilei și nici nu se poate reține că acesta a cauzat un prejudiciu bugetului local.
Din depoziția martorului Constantinm rezultă că acesta a avut în gestiune cărțile de la biblioteca comunală, că în cursul anului 2003 sesizat despre existența lipsurilor de carte de la biblioteca comunală, dar comisia de inventariere nu a luat măsuri de imputație.
Din probele administrate la instanța de fond se constată că pârâtul recurent a emis mai multe dispoziții de inventariere a patrimoniului public și privat al unității administrativ teritoriale, în acest sens fiind dispozițiile nr.42/2000, 19/2001, 104 /2002, 82/2003.
În situația în care pârâtul, ca primar al comunei, a adoptat dispozițiile privind inventarierea patrimoniului, nu se poate reține că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile legale.
În conformitate cu prevederile art.63 alin.5 lit.d din Legea 215/2001 R, primarul are obligația de a lua măsuri pentru asigurarea inventarierii bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrative, nu și pe acela de a gestiona patrimoniul în mod efectiv.
Întrucât la dosarul cauzei au fost depuse dispozițiile primarului privind inventarierea patrimoniului, Curtea apreciază că acesta și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina sa și ca urmare nu există o încălcare a normelor dreptului obiectiv, a prevederilor legale, de natură a se constitui într-o faptă ilicită.
Chiar dacă există un prejudiciu în patrimoniul unității administrativ teritoriale, de acesta nu poate fi considerat a fi răspunzător primarul, întrucât prin atribuțiunile legale el nu are calitatea de gestionar al bunurilor respective.
În situația în care primarul și-a exercitat competențele în limitele și cu respectarea legii, acesta nu a săvârșit o faptă ilicită, motiv pentru care nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală.
S-a arătat în prezenta hotărâre că pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală este necesar să existe prejudiciu și acest prejudiciu să fi fost cauzat prin fapta ilicită a persoanei chemate să răspundă.
În lipsa existenței faptei ilicite nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală.
Curtea apreciază că motivele de recurs sunt întemeiate, că instanța de fond nu a analizat existența prejudiciului și a faptei cauzatoare, limitându-se în a prelua afirmațiile din acțiunea reclamantei.
Având în vedere prevederile art.312 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, se va admite recursul declarat de reclamant, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 558 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/20.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Costinel Moțîrlichie
