Despăgubire. Decizia 2150/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2150
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței nr. 506 din data de 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Primăria Comunei.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru recurentul pârât, lipsind intimata reclamantă Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Avocat, pentru, depune la dosarul cauzei întâmpinare, învederând instanței că întâmpinarea este formulată și semnată de viceprimarul comunei, deoarece reclamantul este Primarul Comunei.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Avocat, pentru, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.506 din 3 aprilie 2008, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea reclamantei Primăria Comunei și a obligat pe pârâtul să achite contravaloarea utilajului 1500 (buldozer), în valoare de 500.692 lei, care va fi reactualizată la zi în raport de rata inflației cu ocazia executării.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâtul a încheiat contract de închiriere cu SC""SRL și nu a urmărit ca după reparație, buldozerul să revină în patrimoniul reclamantei, situație în acre este în culpă, așa cum rezultă din probele cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, arătând că Primăria comunei a încheiat cu SC""SRL un contract de reparație, pentru un buldozer, aflat în stare avansată de uzură fizică și morală, plata contravalorii lucrării urmând să se facă prin compensare, în sensul închirierii utilajului către prestatorul serviciului.
A precizat că, datorită încheierii contractului, până la încheierea mandatului său de primar, nu a fost în situația să recupereze buldozerul, iar ulterior nu s-au luat măsuri de a se recupera bunul închiriat.
A mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art.998 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul și vinovăția nu au fost dovedite în cauză.
Examinând motivele de recurs, probele administrate și prevederile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Primarul comunei, Județul Maî ncheiat cu SC""SRL un contract de prestări servicii, constând în reparația unui buldozer.
SC""SRL s-a obligat să repare utilajul, iar contravaloarea reparației urma să fie suportată de către Primăria, prin compensare.
Compensarea consta în închirierea utilajului către prestator, fără a se preciza termenul de restituire.
Tribunalul Mehedinți și-a însușit în totalitate suma pretinsă prin acțiune de către reclamantă, așa cum s-a arătat mai sus.
Analiza hotărârii primei instanțe relevă că hotărârea nu este motivată prin explicarea probelor cauzei, ci numai prin prezumția de răspundere a primarului în calitate de ordonator de credite.
Pentru a determina dacă motivele de recurs sunt întemeiate și de asemenea pentru a se verifica temeinicia hotărârii primei instanțe, Curtea va proceda la calificarea acțiunii formulate de reclamantă, va explica prevederile legale aplicabile și va analiza probele administrate în cauză.
Din obiectul acțiunii, așa cum a fost expus mai sus, rezultă că acțiunea reclamantei este o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.
Potrivit prevederilor art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Enunțul textului arată că obligația de reparare a prejudiciului concretizează răspunderea civilă a persoanei care a cauzat prejudiciul prin fapta sa ilicită.
După cum a rezultat din expunerea prevederilor art.998 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer fi întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume: existența prejudiciului, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul reprezintă paguba suferită de o persoană fizică sau juridică, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Așadar, prejudiciul rezultă dintr-o anume stare de fapt care trebuie dovedită și nu poate fi prezumat.
Fapta ilicită este definită ca fiind element al răspunderii civile delictuale, care constă în încălcarea normelor dreptului obiectiv, cu consecința prejudicierii dreptului subiectiv al altei persoane.
În raport de prevederile legale cadru, consacrate în legislația civilă, privind elementele răspunderii civile delictuale, Curtea va proceda la analiza situației de fapt dovedită în prezenta cauză.
În cauza de față nu se poate stabili răspunderea civilă delictuală a pârâtului recurent, pentru că acesta nu a avut în gestiune efectivă bunurile la care se face mențiune în referatul contabilei și nici nu se poate reține că acesta a cauzat un prejudiciu bugetului local.
Curtea reține că bunul respectiv nu a fost înstrăinat de către pârâtul recurent, ci acesta a fost închiriat.
Împrejurarea că nu s-au făcut demersuri ulterioare încetării mandatului acestuia pentru recuperarea bunului nu poate constitui culpa recurentului.
În conformitate cu prevederile art.63 alin.5 lit.d din Legea 215/2001 R, primarul are obligația de a lua măsuri pentru asigurarea inventarierii bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrative, nu și pe acela de a gestiona patrimoniul în mod efectiv.
Chiar dacă ar exista un prejudiciu în patrimoniul unității administrativ teritoriale, de acesta nu poate fi considerat a fi răspunzător primarul, întrucât prin atribuțiunile legale el nu are calitatea de gestionar al bunurilor respective.
În situația în care primarul și-a exercitat competențele în limitele și cu respectarea legii, acesta nu a săvârșit o faptă ilicită, motiv pentru care nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală.
S-a arătat în prezenta hotărâre că pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală este necesar să existe prejudiciu și acest prejudiciu să fi fost cauzat prin fapta ilicită a persoanei chemate să răspundă.
În lipsa existenței faptei ilicite nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală.
Curtea apreciază că motivele de recurs sunt întemeiate, că instanța de fond nu a analizat existența prejudiciului și a faptei cauzatoare, limitându-se în a prelua afirmațiile din acțiunea reclamantei.
Având în vedere prevederile art.312 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă, se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței nr. 506 din data de 03 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Primăria Comunei.
Modifică sentința, pe fond respinge acțiunea formulată de Primăria Comunei împotriva pârâtului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/21.11.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Costinel Moțîrlichie
