Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2341/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2341
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 29 octombrie 2008, privind judecarea recursul declarat de reclamanta - - B prin lichidator judiciar INSOLVENȚA 2007, împotriva sentinței numărul 211 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 29 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 211/19.03.2008 a Tribunalului Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ au fost respinse excepțiile formulate de pârâții Orașul B prin Primar, ca neîntemeiate precum și acțiunea formulată de reclamanta - - B prin administrator judiciar INSOLVENȚA 2007, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului B și Orașul B, ca neîntemeiată.
În motivare instanța a reținut, în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că penalitățile solicitate vizează ultimii 3 ani, așa cum rezultă din precizările reclamantei și în ce privește excepția lipsei procedurii prealabile întemeiată pe dispoz. art. 7 pct. 6 din Legea nr. 554/2004, că reclamanta a făcut mai multe solicitări de achitare a sumelor datorate către pârâtă, în cursul anului 2004, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, astfel că excepțiile sunt neîntemeiate.
Pe fond, s-a reținut că cererea de penalități în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere are la bază dispoz. art. 23 pct.1 din contractul de execuție lucrări nr. 16490 din 19.11.2003, dar suma asupra căreia s-a solicit acest calcul nu derivă din contract, ci din decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 2276/23 mai 2007.
Această hotărâre nu a fost pusă în executare de către reclamantă și la momentul la care aceasta a emis factura de plată nr. -/30.11.2007, pârâții au achitat debitul conform ordinului de plată nr. 3703/13.12.2007, deci în termenul legal de plată de 30 de zile de la data emiterii facturii, situație în care aceasta nu datorează penalități de întârziere.
Deși reclamanta prin acțiune a solicitat dobânzi la această sumă de bani, respectiv 22.975 lei, expertiza a calculat indicele de inflație asupra acestei sume pe întreaga perioadă 2004 până în prezent, aspect cu care reclamanta a fost de acord însușindu-și concluziile expertului, nemodificându-și obiectul cererii de chemare în judecată.
De altfel, această creanță a devenit certă și exigibilă la data la care s-a pronunțat irevocabil instanța.
În ce privește capătul de cerere de daune interese constând în acoperirea prejudiciului cauzat de pierderea eșalonărilor la plata obligațiilor de către bugetul de stat, această cerere este neîntemeiată, deoarece, așa cum s-a menționat, debitul solicitat excede raportul contractul dintre părți și a fost stabilit ulterior prin hotărâre judecătorească. Pe de altă parte, eșalonările la plată s-au stabilit prin convenția nr.20982 din 17 decembrie 2003 între reclamantă și DGFP O pentru o sumă de 4.680.111.587 lei (ROL) în baza OUG nr. 40/2002 pe o durată de 60 de luni începând cu ianuarie 2004 până în luna decembrie 2008 conform graficului atașat convenției ( filele 67 - 69) sumă cu mult mai mare față de creanța pe care creditoarea o avea față de debitoare și care să fi provocat pierderea acestor drepturi.
În cauză reclamanta nu a făcut dovezi referitoare la legătura de cauzalitate dintre sumele de bani solicitate și pierderea acestor eșalonări pentru susținerea dreptului la daune interese compensatorii așa cum sunt reglementate de dispoz. art. 1086 cod civil,deoarece acestea ar urma să fie o consecință directă și necesară a neexecutării obligației. Pe de altă parte, obligațiile ce constau într-o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare, nu pot cuprinde decât dobânda legală potrivit art. 1088 cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 29.04.2008 reclamanta - - B, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
S-a apreciat sentința atacată ca nelegală și netemeinică, instanța de fond interpretând greșit probele adminJ. în cauză.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect penalitățile și dobânzile, instanța apreciat greșit proveniența debitului, aceasta fiind stabilită tocmai prin decizia nr. 2276/23.05.2007 a Curții de APEL CRAIOVA ea rezultând din contractul de execuție lucrări nr. 16490/19.11.2003 iar creanța devenind certă și exigibilă la data emiterii facturilor fiscale și nu la data pronunțării Curții de Apel.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat de pierderea eșalonărilor la plata obligațiilor către bugetul de stat, în mod greșit se reține din nou că acesta nu are natură contractuală.
de cauzalitate între neplata la timp a sumelor datorate de către pârâți și prejudiciul creat, respectiv pierderea eșalonărilor a fost dovedită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, probă cu privire la care instanța de fond nici nu a făcut vreo referire în cuprinsul hotărârii.
În dovedirea recursului s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispoz. art. 299 și următoarele Cod pr. civilă.
La dosar au fost depuse: sentința comercială nr. 517/23.06.2008 și concluzii scrise ale pârâților.
Curtea, analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, apreciază recursul fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamanta - - Bas olicitat obligarea pârâților Orașul B și Primarul Orașului B la plata de penalități în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere, conform art. 23.1 din contractul de execuție lucrări nr. 16490/19.11.2003, precum și dobânda legală, raportate la suma de 22.975 lei. Suma precizată a fost stabilită prin decizia nr. 2276/23.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, reprezentând contravaloarea materialelor folosite în executarea contractului de execuție lucrări.
Respingând acest capăt de cerere, instanța de fond reține că suma la care se solicită calcularea penalităților de întârziere nu provine din contract ci din decizia Curții de APEL CRAIOVA.
Această susținere este însă eronată.
Din considerentele deciziei nr. 2276/23 mai 2007 Curții de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal rezultă că suma de 22.975 lei reprezintă contravaloarea materialelor suplimentare achiziționate de reclamantă în baza și pentru executarea contractului nr. 16490/19.11.2003 încheiat de pârâți, materialele înglobate în lucrarea executată pentru pârâta Primăria Orașului B, prin Primar.
În consecință, izvorul obligației pârâtei nu-l reprezintă hotărârea judecătorească prin care doar se constată dreptul reclamantei de a obține contravaloarea materialelor, ci chiar contractul în baza și în îndeplinirea căruia au fost achiziționate materialele, emițându-se facturile fiscale din 15.03.2004, 25.11.2003,12.12.2003și17.11.2003.
Faptul că reclamanta a ales să solicite printr-o acțiune separată de acțiunea privind debitul principal, a clauzei penale înscrisă în contract, nu este de natură a modifica izvorul obligațiilor.
Pentru acest motiv și considerentele referitoare la respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune nu sunt cele expuse de instanța de fond.
prescripției debitului principal și al accesoriilor a fost întrerupt la data introducerii cererii de chemare în judecată în dosarul nr 374/C/2006 al Judecătoriei Balș, conform art. 16 lit b din Decretul nr. 167/1960, astfel încât, la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, acest termen nu fusese împlinit.
Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că în baza art. 969 și 970 Cod civil, contractul fiind legea părților precum și în baza art. 23.2 din contractul de execuție de lucrări nr. 16490/19.11.2003, pârâții vor fi obligați la plata despăgubirilor astfel cum au fost stabilite de părți prin contract, de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, astfel cum au fost calculate de expertul desemnat în cauză, în sumă de 3085,54 lei.
Va fi însă respinsă cererea de acordare și a dobânzii legale deoarece penalitățile convenite reprezintă despăgubirea stabilită de părți pentru o eventuală neexecutare sau executare cu întârziere a obligațiilor contractuale, în vederea acoperirii prejudiciului astfel cauzat, înlocuind astfel daunele interese reprezentând dobânda, aceasta fiind evaluarea legală a prejudiciului, care se aplică în lipsa clauzei penale.
În ceea ce privește ultima cerere a reclamantei, privind obligarea pârâților la plata de daune-interese constând în acoperirea prejudiciului cauzat de pierderea eșalonărilor la plata obligațiilor către bugetul statului din cauza nerespectării termenului de plată de către pârâți, Curtea apreciază că instanța de fond a respins în mod corect această solicitare.
Lipsa legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu a fost temeinic reținută de prima instanță.
Chiar dacă, prin concluziile sale, expertul desemnat în cauză arătat că neplata sumei datorate de 22.975 lei a condus la pierderea facilităților fiscale, instanța este datoare să analizeze probele adminJ. în cauză în raport de celelalte înscrisuri aflate la dosar și de starea de fapt existentă în cauză.
De altfel, prin raportul de expertiză expertul - nici nu își argumentează susținerile, ci doar concluzionează că neplata sumelor cuprinse în cele patru facturi fiscale, deși recurenta reclamantă solicitase în mod expres acest lucru Primăriei B prin mai multe adrese, conduce la concluzia că societatea a pierdut facilitățile fiscale prin neplata la termen a ratelor din graficul de eșalonare.
Nici expertul nu argumentează și, așa cum corect reține instanța de fond, nici reclamanta nu aduce dovezi în sensul că aceste sume restante erau singurele surse de venit ale societății, că prin acestea s-ar fi putut acoperi ratele datorate sau că, prin obținerea acestor bani, activitatea societății s-ar fi relansat în așa măsură încât ar fi avut posibilitatea achitării ratelor ulterioare.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în baza art. 3041și 312 Cod pr. civilă să admită recursul formulat de reclamanta - - B, și să modifice sentința instanței de fond în sensul că va admite în parte acțiunea precizată. Va obliga intimații la 3085,54 lei către recurentă reprezentând penalități de întârziere. Vor fi respinse celelalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - - B prin lichidator judiciar INSOLVENȚA 2007 SRL, împotriva sentinței numărul 211 din data de 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Modifică sentința. Admite în parte acțiunea reclamantei precizată.
Obligă intimații la 3085,54 lei către recurentă reprezentând penalități de întârziere.
Respinge celelalte capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. jud. S
ex.3//11.12.2008
jud. fond NFON. G
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță
