Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 24/CA/2008
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1517/CA/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat reclamant REGIA AUTONOMĂ A, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât, personal, lipsind intimata reclamantă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că reclamanta intimată a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 07.01.2008, întâmpinare prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța comunică cu recurentul un exemplar al întâmpinării.
Recurentul pârât depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr. -/09.01.2008 în valoare de 423 RON și timbru judiciar de 6 RON.
Declară că nu mai are alte cereri de formulat și învederează instanței că înțelege să-și facă apărările singur.
Nemaifiind cereri de formula, față de actele și lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului pârât.
Recurentul pârât solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, arătând că este vorba despre o sumă enormă, de 40 milioane, iar în prezent are instalat apometru pentru cele patru persoane din familie.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, conform art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr- reclamanta Regia Autonomă a, a chemat în judecată pe pârâtul și a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 11.060,73 lei reprezentând contravaloare apă potabilă livrată și neachitată în perioada septembrie 2004- iunie 2007, suma de 1632,79 lei reprezentând dobânzi comerciale calculate pentru perioada noiembrie 2004-iulie 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului apă potabilă pentru consum casnic și acesta nu a achitat prețul consumate.
Tribunalul Hunedoara prin Sentința nr. 1517/CA/2007 a admis acțiunea în contencios administrativ și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 11.060, 73 lei reprezentând apă potabilă livrată și suma de 1632,79 lei reprezentând dobânzi comercială.
A fost obligat pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 850 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii și utilizare a serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare.
Deși reclamanta a furnizat pârâtului serviciile de furnizare a potabile și canalizare pe perioada susmenționată, acesta nu a achitat contravaloarea serviciilor, reclamanta calculând și dobânzi comerciale conform art. 3 din OG nr. 9/2000 și art. 43 din Codul comercial aferente facturilor emise.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii actele pe care le-a depus în recurs.
De asemenea, pârâtul arată că a semnat și un angajament de plată la data de 13.09.2007, din care rezultă că urma ca plata să se facă în mod eșalonat.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 423,5 lei și timbru judiciar de 5 lei.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârât.
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de reclamantă, instanța va analiza motivul de recurs pus în discuția părților din oficiu în legătură cu încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, competență determinată de natura acțiunii și respectiv a contractului a cărei executare se solicită de către reclamantă prin acțiune.
Astfel acțiunea cu care este sesizată instanța este o acțiune contractuală având ca obiect obligarea pârâtei să execute prestația asumată prin contractul de furnizare a potabile, aceea de a plăti prețul serviciului furnizat.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Legea 51/2006 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Conform art. 36 alin. 1 din aceeași lege, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat,iar conform art.41 din lege au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice printre care și utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari.
În mod greșit prima instanță a apreciat că natura contractului cărei executare se pretinde prin acțiune atrage competența instanței de contencios administrativ căci față de calificarea expresă a naturii de drept privat a contractului de furnizare utilităților prin art. 36 alin.1 din lege, competența soluționării acțiunilor în executarea contractului, inclusiv pentru plata prețului serviciilor, se reglementează potrivit art. 51 alin. 4 din lege iar nu potrivit prevederilor art. 51 alin. 3.
Astfel conform art. 51 alin. 3 și 4 din Legea 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență, iar soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Acest text de lege impune o delimitare clară a competenței instanței de contencios administrativ de cea a instanțelor de drept comun.
Instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigii ce supun judecății raporturile juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice care se aprobă prin hotărârea consiliului local sau județean (art. 30 alin. 2 din lege).
Instanța de drept comun este competentă potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art. 36 alin. 1 din lege, cum este și cazul raporturilor dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii-ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
În speță o calificare corectă a raportului juridic dedus judecății impunea ca și concluzie calificarea ca fiind comercială a acțiunii formulată de reclamantă.
Această calificare este determinată de calitatea de comerciant a reclamantei care furnizează servicii contra cost în scopul obținerii de profit cu titlu de profesiune obișnuită potrivit art. 7 Cod comercial.
Ori calitatea de comerciant a reclamantei conferă natura comercială întregului raport juridic, chiar dacă pentru pârâți ca persoane fizice acest raport este civil.
În consecință competența materială a soluționării cauzei trebuia determinată potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 și art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 alin.1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, litigiul comercial evaluabil în bani, cu o valoare de sub 1 miliard de lei vechi (100.000 lei noi) fiind de competența judecătoriei.
Sub aspect teritorial, reclamanta a ales Judecătoria Petroșani, ca loc al executării contractului.
Cum instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială, în speță este incident cazul de casare prev. de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului și potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani ca instanță comercială.
În numele legii
DECI D
Admite excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 1517/CA/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani, ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 Ianuarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/29.01.2008
Jud. fond:,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
