Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 247/CA
Ședința publică de la 21 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Primăria Municipiului I, cu sediul în I, bd-ul cel M și, nr. 11, județul I, în contradictoriu cu intimații: Regia Autonomă Județeană Canal I, Consiliul Local al Municipiului I și Consiliul Județean I, având ca obiect-pretenții, recurs împotriva sentinței numărul 125/CA/29.01.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se arată de către grefier că recurenta a depus la dosar dovada timbrării cererii de recurs și că intimata Regia Autonomă Județeană Canal Iad epus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursul de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată în rejudecare pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamanta Regia Autonomă Județeană Canal Iac hemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului I și pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului I solicitând obligarea acestora la plata sumei de 74311,31 lei reprezentând prețul facturii neachitate aferente lunii aprilie 2003, suma de 31351,31 lei penalități calculate la factura lunii aprilie 2003, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată Regia Autonomă Județeană Canal I și Primăria Municipiului I au încheiat contractul nr. 2500/15.03.2002 pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare. În baza acestui contract, s-a emis factură pentru luna aprilie 2003, în valoare de 74311,67 lei, ce nu a fost achitată în termenul de scadență, motiv pentru care s-au calculat și penalități în valoare de 31351,31 lei.
Consiliul Local al Municipiul Iaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât în contractul invocat de reclamantă părțile contractante sunt Regia Autonomă Județeană Canal I și Primăria Municipiului I, iar Consiliul Local al Municipiul I este terț, neputând fi obligat la îndeplinirea unor obligații ce rezultă din contract. Pe fond, a arătat că reclamanta nu face precizări cu privire la modul de calcul folosit pe care îl consideră eronat. Consideră că debitul a fost achitat prin ordinul de plată nr. 510.
Regia Autonomă Județeană Canal Iaf ormulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâta este în eroare întrucât la data emiterii facturii prețul serviciilor se calcula după un alt regulament, aprobat de Consiliul Județean prin hotărârea nr. 28/2000, iar prețul serviciului a fost calculat în funcție de suprafețele deținute și comunicate de pârâtă. A mai precizat că factura totală emisă pentru luna aprilie a fost de 76232,29 ron din care s-a achitat suma de 1920,62 ron, rămânând o diferență de 74311,67 ce face obiectul prezentei cauze.
La termenul din 07.09.2006, Consiliul Local al Municipiului Iai nvocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000 de aprobare a Regulamentului pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare al Regiei Autonome Județene Canal I, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a susținut că Regulamentul a fost adoptat conform legislației în vigoare în anul 2000, respectiv Ordinul nr. 29/N/23.12.1993, or, din cuprinsul acestuia nu rezultă temeinicia stabilirii taxei pentru meteorică, neexistând nici o prevedere în acest sens. Așadar, la data aprobării Hotărârii Consiliului Județean nr. 28/2000 nu exista temei legal pentru perceperea unei taxe pentru colectarea apei meteorice.
De asemenea, arată pârâtul în concluziile scrise că în anul 2000 noi taxe locale puteau fi instituite, în afară de cele prevăzute expres în legislația în vigoare, doar cu respectarea cap. 8, art. 42-45 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, în vigoare la acea dată, or, conform art. 43, doar consiliile locale, nu și cele județene, puteau institui alte taxe decât cele reglementate de lege, pentru serviciile publice, și doar "în scopul satisfacerii unor necesități ale locuitorilor". În cauză însă taxa a fost instituită nu pentru un serviciu public, ci în favoarea unei regii autonome, Regia Autonomă Județeană Canal I, regie care colectează taxa.
Reclamanta Regia Autonomă Județeană Canal Ias olicitat respingerea excepției de nelegalitate invocate, arătând că pârâtul trebuia să se adreseze, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu plângere prealabilă organului emitent, Consiliul Județean I, în termen de 30 zile de la data comunicării actului.
Prin sentința civilă 4548/2006, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins excepția și s-a admis acțiunea, soluția fiind menținută prin decizia nr. 14/12.02.2007 a Curții de Apel Iași, prin care s-a respins apelul.
Prin decizia nr. 2365/2007 a Înaltei Curți de Justiție și Casație s-a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei 14/12.02.2007 a Curții de Apel Iași, a fost desființată sentința nr. 4548/2006 pronunțată de Tribunalul Iași și s-a trimis cauza spre rejudecare în vederea sesizării instanței de contencios administrativ competente, în considerarea faptului că în fața acesteia s-a invocat excepția de nelegalitate.
Prin adresa înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr. 5793./99/06 Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat dosarul acestei instanțe.
Consiliul Județean Iaf ormulat precizări prin care a solicitat respingerea excepției, întrucât actul atacat a fost emis cu respectarea tuturor normelor în vigoare la acea dată (art. 63 alin. 1 lit. b și p din Legea nr. 61/1991 privind administrația publică locală, republicată; Ordinul nr. 29/N/23.12.1993 al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului pentru aprobarea -cadru privind contorizarea apei și energiei termice la populație, instituții publice și agenți economici; Hotărârea Guvernului nr. 597/1992 privind trecerea sub autoritatea consiliilor locale sau, după caz, județene, a regiilor autonome și societăților comerciale cu capital de stat care prestează servicii publice de interes local sau județean).
Primăria Iai nvocat în apel și excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei Municipiului I motivat de faptul că, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, Primăria este o simplă structură funcțională care duce la îndeplinire dispozițiile primarului și hotărârile Consiliului Local, neavând personalitate juridică și nici un fel de drepturi și obligații.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat la un complet de contencios administrativ având în vedere modificările legislative intervenite și dispozițiile art. 7251din Codul d e procedură civilă, conform cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar în caz de casare cu trimitere la rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 125//29.01.2008, a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei municipiului I și excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I și a respins acțiunea formulată de Regia Autonomă Județeană Canal I în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local al Municipiului I ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de Regia Autonomă Județeană Canal I în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului I pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 31351,31 de lei, reprezentând penalități aferente lunii 04.2003, și suma de 3365,46 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/2000 s-a aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare al Regiei Autonome Județene Canal I, care reglementează furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare, printre aceste servicii fiind inclus și serviciul public de colectare a apelor meteorice, reglementat în cuprinsul cap. 6. Pe baza formulelor cuprinse în acest regulament și a contractului nr. 2500/01.01.1995, lunar, reclamanta I, în calitate de prestator al serviciului public, facturează contravaloarea serviciului public de colectare a apelor meteorice de pe domeniul public al municipiului I către autoritățile administrației publice locale, precum în cauză, către Primăria Municipiului
În drept, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, dacă de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiul Iai nvocat în cauză excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare.
Instanța a reținut, pe de o parte, că pârâtul care a invocat excepția de nelegalitate în cadrul litigiului dedus judecății nu trebuia să urmeze procedura prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 4 stipulând posibilitatea cercetării oricând în cursul unui proces a legalității unui act administrativ unilateral, fără a face vreo referire la necesitatea procedurii prealabile. Așadar, excepția nu este prematur invocată ori, așa cum susține reclamanta, tardiv introdusă.
În privința excepției invocate, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, potrivit cărora "în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ."
Astfel, Legea nr. 4/1981 a gospodăriei comunale, în vigoare la data aprobării hotărârii contestate, pe baza căreia s-a creat și a funcționat serviciul de colectare, transport și epurare a apelor meteorice al municipiului I, prevede, în Secțiunea 1 Capitolului 3, art. 12, " Rolul consiliilor populare județene în organizarea și desfășurarea activității de gospodărie comunală", printre îndatoririle și atribuțiile consiliilor județene enumerându-se și "întreaga activitate de gospodărie comunală ce se desfășoară în municipiile, orașele și comunele din cadrul județului", acesta având "obligația de a stabili măsurile necesare pentru realizarea lucrărilor tehnico-edilitare și a celorlalte activități de gospodărie comunală cu respectarea planurilor și schițelor de sistematizare, ținând seama de condițiile specifice, caracterul sau rural, mărimea, importanta și perspectivele de dezvoltare ale localităților".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 107/1996 a apelor, autoritățile administrației publice locale au obligația asigurării gospodăririi eficiente a apei distribuite în localități, precum și colectarea apelor meteorice, canalizarea și epurarea apelor uzate.
Față de dispozițiile art. 42-45 din Legea nr. 27/1994, în forma în vigoare la data adoptării actului contestat, invocate de către pârâtul recurent, instanța a apreciat că acesta dă o interpretare nepermisă textelor de lege invocate, care conferă, într-adevăr, posibilitatea consiliilor locale de a institui alte taxe locale și nicidecum nu interzice altor autorități publice dreptul de a institui astfel de taxe. Un drept conferit unei persoane nu determină, în mod automat, exclusivitatea acestuia, iar în situația în care legea nu interzice și nici nu prevede în mod limitativ o categorie de persoane care pot avea acel drept, trebuie verificat patrimoniul subiectiv generic al persoanei pentru a constata existența dreptului. Astfel, cum dreptul de a stabili noi taxe locale nu este acordat numai consiliilor locale, în virtutea principiului qui potest plus, potest minus, trebuie recunoscut consiliilor județene dreptul de a stabili taxe locale speciale în domeniile pe care le gestionează.
Or, reclamanta Regia Autonomă Județeană Canal I este cea care asigură contra cost serviciile publice de alimentare cu și canalizare pentru consumatori, inclusiv serviciul de canalizare a apelor meteorice la care face referire pârâtul în excepția de nelegalitate, în calitate de prestator al serviciului public încredințat de către autoritățile locale.
Pârâtul este în eroare și atunci când afirmă că această taxă a fost instituită "nu pentru un serviciu public, ci în favoarea unei regii autonome", în condițiile în care taxa este stabilită pentru prestarea serviciului public încredințat, într-adevăr, unei regii autonome, ca operator economic contractant.
Instanța a reținut că a existat temei legal pentru perceperea unei taxe pentru canalizarea apelor meteorice la data aprobării Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000 prin care a fost aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare, temeiuri care se mențin și în condițiile legislației în vigoare.
Față de dispozițiile art. 137 din Codul d e procedură civilă, analizând cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei Municipiului I, instanța a constatat că în contractul invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, părțile contractante sunt Regia Autonomă Județeană Canal I și Primăria Municipiului Prin urmare, pârâta și-a asumat aceste drepturi și obligații corelative, neputând invoca propria culpă, în sensul că a semnat un contract, deși nu avea capacitate de folosință. Mai mult, a înțeles să achite o parte din facturile emise de reclamantă și le-a semnat fără obiecțiuni.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I instanța a apreciat că excepția invocată este întemeiată fiindcă în contractul invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, părțile contractante sunt Regia Autonomă Județeană Canal I și Primăria Municipiului Prin urmare Consiliul Local al Municipiul I este terț, neputând fi obligat la îndeplinirea unor obligații ce rezultă din contractul încheiat de alte subiecte de drept. Un raport de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Pe fond, instanța a reținut că între Regia Autonomă Județeană Canal I și Primăria Municipiului I s-a încheiat contractul nr. 2500/15.03.2002 pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare. În baza acestui contract, pentru luna aprilie 2003 s-a emis factură în valoare de 74311,67 lei care nu a fost achitată în termenul de scadență. În cursul procesului, la data de 03.01.2008, pârâta Primăria Municipiului Iap lătit debitul de 74311,67 lei.
Întrucât debitul nu a fost achitat la scadență s-au calculat și penalități în valoare de 31351,31 lei potrivit dispozițiilor art. 6 din contractul 2500/15.03.2002 și a art. 4.2.8 din Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare al Regia Autonomă Județeană Canal I aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/2000, dispoziții care reprezintă legea părților, potrivit art. 969 din Codul civil.
Împotriva sentinței civile indicate mai sus a declarat recurs Primăria Municipiului
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță în mod greșit a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000. Prima instanță trebuia să suspende judecarea recursului și să trimită excepția de nelegalitate președintelui în vederea formării unui nou dosar și a repartizării aleatorii a cauzei. A arătat recurenta că greșit această excepție s-a judecat în același dosar, de același complet.
S-a susținut că la data adoptării acestei hotărâri nu exista un temei legal de percepere a taxei pentru colectarea apelor meteorice, temeiul indicat în cuprinsul actului administrativ fiind Ordinul nr. 29/N/23.12.1993 al Ministerului Lucrărilor Publice, cu toate că prin ordin nu se poate crea un nou serviciu public și nici nu poate fi impusă plata unei taxe pentru acel serviciu.
În anul 2000, când a fost adoptată Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/2000 puteau fi impuse noi taxe în afara celor prevăzute expres în legislație, doar cu respectarea cap. 8 - "alte taxe locale", art. 42 - 45 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, texte ce recunosc acest drept consiliilor locale, iar nu celor județene și doar cu scopul satisfacerii "unor necesități ale locuitorilor", iar nu în favoarea unei regii - în speță iar Regia Autonomă Județeană Canal I, care o și colectează.
A mai arătat recurenta că la data emiterii facturii pentru apele meteorice colectate în luna aprilie 2003, nu exista un contract, fiindcă cel încheiat în anul 1995 și-a încetat efectele la data de 15.03.2002, iar contractului încheiat la data de 15.03.2002 i-au încetat efectele la data de 15.03.2003.
S-a susținut că nu s-a arătat cum s-a ajuns la suma solicitată cu titlu de penalități și că este inadmisibilă utilizarea legislației referitoare la impozite și taxe pentru calculul penalităților, fiindcă tariful practicat pentru colectarea apei meteorice nu are natura unui impozit sau taxă, el fiind un simplu preț.
Recurenta a arătat și faptul că acțiunea nu este dovedită, că factura a cărei plată se solicită nu poate constitui dovadă împotriva pârâților deoarece nu a fost acceptată.
Intimata Regia Autonomă Județeană Canal I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului promovat, actul administrativ în cauză fiind emis în baza competențelor stabilite prin Legea nr. 4/1981, în vigoare la data respectivă, coroborată cu art. 19 din Legea nr. 107/1996 a apelor, iar Regia Autonomă Județeană Canal I este în subordinea Consiliului Județean I, astfel că nu poate fi negat dreptul acestuia de stabilire a tarifelor aferente serviciilor prestate de regie, ce reprezintă în fapt contravaloarea cheltuielilor efectuate cu întreținerea și exploatarea instalațiilor componente și subansamblelor ce servesc asigurării serviciului respectiv. Aceasta în condițiile în care serviciul de preluare, transport și epurare a apelor meteorice se prestează în folosul întregii comunități, lipsa lui putând conduce la contaminarea surselor de potabilă, cu consecințe grave pentru sănătatea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, sens în care reține următoarele:
În ceea ce privește susținerea referitoare la nerespectarea prevederilor procedurale referitoare la suspendarea judecării cauzei în scopul formării unui nou dosar și repartizării lui la un complet de contencios administrativ, Curtea reține că, într-adevăr, în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. În partea finală a acestui text de lege se prevede însă că suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
Cum instanța de contencios administrativ în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 28/2000 are competența materială de aos oluționa, Curtea consideră că în prezenta cauză nu sunt aplicabile prevederile legale referitoare la suspendarea judecării litigiului și la sesizarea altei instanțe de contencios administrativ.
Referitor la soluția dată excepției de nelegalitate, Curtea constată că sunt nefondate criticile recurentei, deoarece prin Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare, aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 28 martie 2000, nu au fost instituite taxe de natura celor prevăzute de Legea nr. 27/1994, în vigoare la acea dată.
Prin hotărârea atacată a fost stabilită metodologia de formare a prețului aferent prestației de colectare și evacuare a apelor meteorice, plecându-se de la faptul că în Municipiul I funcționează un sistem centralizat de colectare a apelor uzate și meteorice, a cărui întreținere trebuie suportată de beneficiarii prestației. Regia Autonomă Județeană Canal I nu percepe o taxă pentru prestarea serviciului de colectare și epurare a apelor meteorice, ci un tarif ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate cu întreținerea și exploatarea instalațiilor componente și subansamblelor cu ajutorul cărora se desfășoară operațiunile specifice prestării acestui serviciu.
Curtea consideră că Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/2000, fiind emisă în baza competențelor stabilite prin Legea nr. 4/1981, în vigoare la data respectivă, coroborată cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 107/1996 a apelor, este legală.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs reține că între Regia Autonomă Județeană Canal I și Primăria Municipiului I s-a încheiat contractul nr. 2500/2002 prin care Regia Autonomă Județeană Canal I se obligă să furnizeze servicii de alimentare cu potabilă, industrială, să evacueze apele uzate și meteorice și să epureze apele uzate.
Primăria Municipiului I s-a obligat să plătească până la data de 10 fiecărei luni contravaloarea serviciilor furnizate, în caz de întârziere la plată urmând să plătească o penalitate de 0,2% pe zi.
În speță nu poate fi primită susținerea potrivit căreia anexele la contractul inițial nu sunt însușite de Primăria Municipiului
Anexele la care face trimitere recurenta sunt semnate de directori din cadrul primăriei care exercită funcția ce le-a fost încredințată în numele instituției care a încheiat contractul de furnizare de servicii publice, angajând astfel răspunderea civilă a instituției respective.
În ceea ce privește durata contractului nr. 2500/2002, reactualizat în anul 2002, instanța de recurs consideră că modificările olografe din cuprinsul acestuia, în sensul că durata contractului ar fi de un an, nu nedeterminată, nu sunt opozabile furnizorului serviciului public deoarece nu sunt semnate, ștampilate și datate de părțile cocontractante.
În ceea ce privește întinderea sumei solicitate de reclamantă cu titlu de preț al serviciilor prestate, Curtea constată, la fel ca prima instanță, că pe parcursul judecării cauzei pârâta Primăria Municipiului Iap lătit datoria de 74311,67 lei, recunoscând astfel existența acesteia.
Având în vedere că plata prețului s-a făcut cu întârziere, corect a reținut prima instanță că Primăria Municipiului I are obligația de a plăti și penalități în valoare de 31351,31 lei potrivit dispozițiilor art. 6 din contractul 2500/15.03.2002 și ale art. 4.2.8 din Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu și canalizare al Regiei Autonome Județene Canal I, aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean I nr. 28/2000, dispoziții care reprezintă legea părților, conform art. 969 din Codul civil.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul promovat de Primăria Municipiului
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de pârâta Primăria Municipiului I împotriva sentinței nr. 125//29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2008.
Președinte judecător judecător
- - - --- - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Jud. fond:,
Tribunalul Iași
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian Obreja Manolache
