Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 265/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 265/CA
Ședința publică din 19 mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal declarate de recurenta-reclamantă- A -- cu sediul în C,--24, jud.C și recurenta-pârâtă- -- cu sediul în Stațiunea, Hotel, jud.C, împotriva sentinței civile nr.139/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr,-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul - - este motivat, netimbrat; recursul - - este motivat, netimbrat.
Instanța invocă, din oficiu excepția netimbrării recursurilor și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2007m sub nr-, pe rolul Tribunalulu C-Secția contencios administrativ, reclamanta - - a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 969, 970 Cod civil, Legii nr. 326/2001 și Legii nr. 554/2004, obligarea pârâtei la plata serviciilor furnizate.
Din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța -Secția contencios administrativ fiscal.
Prin sentința civilă nr.139/22 ianuarie 2008, Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța -Secția Contencios Administrativ și Fiscal, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în categoria serviciilor de interes public intră numai acele servicii care deservesc comunitatea, iar furnizarea unor astfel de servicii către diferite persoane fizice sau juridice nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/2006, deoarece nu se află în prezența unei utilități ori a unui interes general, în scopul satisfacerii comunității.
Prin urmare, toate dispozițiile privind operatorii și utilizatorii din Legea nr. 51/2006 se referă la serviciile de utilitate publică, nefiind incidente consumatorilor rezidenți, întrucât aceștia nu pot fi beneficiarii unor servicii de utilitate publică.
Legiuitorul a considerat ca în competența instanțelor de contencios administrativ să cadă litigiile ivite între operatorii și utilizatorii de servicii de utilitate publică, în caz de neplată a contravalorii serviciilor de utilitate publică furnizate, deoarece aceste contracte se încheie de regulă cu unitățile administrativ teritoriale.
Cum astfel de contracte se încheie, de regulă, în baza unor achiziții publice, legiuitorul, pentru a asigura același tratament juridic, a prevăzut competența de soluționare în primă instanță a unor astfel de litigii în favoarea instanțelor de contencios administrativ.
În cauză, însă, litigiul ivit între părți, deși vizează furnizarea unor servicii, nu se încadrează în categoria serviciilor de utilitate publică, ci se circumscrie "litigiilor civile" în înțelesul art. 51 din Legea nr. 51/2006, fiind de competența instanței civile.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, solicitând admiterea acestuia, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, hotărârea fiind dată cu încălcarea disp.art.51 al.3 din Legea nr.51/2006.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, deși recurentele au fost citate cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru (conform dovezii de citare de la fila 9 și 19 din dosar), acestea nu s-au conformat și nu au depus taxa judiciară de timbru până la termenul de judecată stabilit.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până cel târziu la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează, conform art.20 alin.3 din Legea 146/1997, cu anularea acțiunii sau cererii.
Constatând că recurentele nu s-au conformat dispozițiilor imperative prevăzute de lege, acestea neachitând taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și 0,15 lei timbru judiciar, Curtea va anula ca netimbrate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrate, recursurile în contencios administrativ și fiscal declarate de recurenta-reclamantă- A -- cu sediul în C,--24, jud.C și recurenta-pârâtă- -- cu sediul în Stațiunea, Hotel, jud.C, împotriva sentinței civile nr.139/22.01.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
jud.fond:-
red.gref.-
2 ex./19.06.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore
