Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 275/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 275/CA/2010
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva Sentinței nr. 988/CAF/2009 pronunțată la data de 28.10.2009 de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recurentul reclamant a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, o cerere de amânare, în vederea angajării unui apărător. Susmenționatei cereri a fost anexată chitanța justificativă de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 19,50 lei și a fost aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Deliberând asupra cererii de amânare pentru angajare apărător, formulată de recurentul reclamant, instanța o respinge, întrucât recurentul reclamant a fost citat pentru prezentul termen la data de 3.02.2010, astfel că a avut suficient timp pentru angajare avocat și pregătirea apărării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, instanța pune în discuțieexcepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Fondului pentru Mediuinvocată de aceasta prin întâmpinare pe motiv că nu a participat în primul ciclu procesual.
Deliberând, curtea respinge excepția justificat de împrejurarea că această autoritate a avut calitate procesuală și în fața instanței de fond fiind citată în acest sens.
Totodată, ca și motiv de ordine publică pune în discuțieexcepția lipsei calității procesuale pasive a Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Administrația Finanțelor Publice S si Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând:
- anularea Deciziei nr. 14626/23.02.2009, emisă de Administrația Finanțelor Publice S;
-obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.810 lei, reprezentând suma achitata de reclamant cu titlul de taxă de poluare pentru autovehicule, potrivit chitanței seria - nr. -, precum si la plata dobânzii legale aferente, începând cu data plății și până la data restituirii efective sumei.
-Cu cheltuieli de judecată.
În motivareaacțiunii s-a arătat că reclamantul achiziționat din Germania, un autoturism second-hand marca, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost plătită suma a cărei restituire se solicită, cu titlul de taxă de poluare, potrivit OUG nr. 50/2008.
Reclamantul mai susține că plata taxei reprezintă o obligație legală, care derivă din reglementările Codului fiscal, reglementare în vigoare la data de 01.01.2007 și care contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Totodată, reclamantul precizează că prin perceperea acestei taxe pârâta a încălcat principiul nediscriminării produselor importate, deoarece, pentru autovehiculele deja înmatriculate in România, la o noua înmatriculare, taxa nu mai este percepută, fiind percepută în mod discriminatoriu numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraf 1 și 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, Legea 554/2004.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Alba prinSentința nr. 988/CAF/28.10.2009 respins acțiunea în contencios administrativ împotriva pârâtelor.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că taxa achitată de reclamant a fost calculată potrivit art. II din OUG 50/2008 la nivelul stabilit de OUG 50/2008 în forma aprobată la data de 01.07.2008, fiind vorba despre un autoturism cumpărat înainte de data de 15.12.2008.
În acest context instanța de fond a apreciat că art. 90 din Tratat nu este aplicabil în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și procedând la rejudecarea cauzei să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Prinmotivele de recursse susține că analizând compatibilitatea taxei instituită de OUG nr. 50/2008 în forma sa modificată prin OUG 218/2008 cu dreptul comunitar, concluzia este că sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa. A fost invocată jurisprudența.
În drepts-au invocat prevederile art. 304 pct. 8, 9 din Codul d e procedura civilă, art. 90 paragraf 1 din, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Prin întâmpinare pârâta B, solicită respingerea recursului reclamantului apreciind că instanța a făcut o corectă analiză a dreptului intern comparativ cu cel comunitar. Invocăexcepția lipsei calității procesuale pasivemotivat de împrejurarea că nu a avut calitatea de parte în prima fază procesuală.
Analizând recursul reclamantului prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
La data de 22.10.2008 reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism marca, fabricat în anul 2004, iar pentru înmatriculare în România a achitat o taxă de 4810 lei, la data de 24.02.2009, stabilită prin Decizia nr. 14626 din 23.02.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice
La 03.04.2009 reclamantul a formulat la S cererea de restituire a taxei motivele invocate în susținerea acestei cereri sunt similare argumentelor care motivează recursul dedus judecății. Cererea i-a fost respinsă pe motiv că plata taxei de poluare este prevăzută de lege.
Instanța de fond a apreciat corect că procedura prealabilă este îndeplinită prin formularea cererii de restituire, căci reclamantul nu contestă calculul efectuat prin decizia de calcul pentru a urma procedura de contestare administrativ-fiscală prevăzută de OUG 50/2008, ci contestă chiar conformitatea legii interne care instituie taxa. Ca atare solicitarea sa de anulare a decizie de calcul a taxei de poluare va fi respinsă.
*
Referitor la motivul de recurs privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.4) și se restituie (art. 8 alin. 4) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv "autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe" (art.2 lit. d). Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă".
În speță calitatea deautoritate fiscală competentăo are Administrația Finanțelor Publice a orașului S, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
Conform art. 2 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală "În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Orașului B, ca instituții publice cu personalitate juridică." Așadar numai DGFP A are personalitate juridică nu și Administrația Finanțelor Publice
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Administrația Finanțelor Publice S are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației Fondului pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice a orașului S, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii iar repararea pagubei privește bugetul Fondului pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Administrația Finanțelor Publice a orașului S și Administrația Fondului pentru Mediu.
Ca urmare excepțialipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A este întemeiată, atâta timp cât ea nu are nici o competență cu privire la sumele reprezentând taxa de poluare și nici nu a fost sesizat ca organic ierarhic superior Administrației Finanțelor Publice a orașului S, sens în care recursul formulat pentru acest considerent va fi admis cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii față de ea.
*
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 90 din (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este nelegală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 ( forma în vigoare la 01.07.2008)prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluarepentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopulasigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunităților Europene (devenit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene - - începând cu data de 01.12.2009)nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale OUG 50/2008, constată faptul că taxa de poluare a fost stabilită prin Decizia nr. 14626/23.02.2009, după data modificării OUG50/2008 prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009.
În consecință, compatibilitatea OUG50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse în primul rând prin OUG 218/2008.
Analiza trebuie efectuată prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea OUG 218/2008.
Astfel, în preambulul ordonanței de urgență analizate se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autovehiculelor în România, indiferent de tipul acestora, prin actul normativ enunțat, OUG218/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.
Astfel potrivit art. III din OUG 218/2008,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008". Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificarilor aduse prin OUG218/2008, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există o discriminareîntre o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România - respectiv cele de tipulM1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4și restul autoturismelor noi sau second-hand de același tip - M1 și N1, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există astfel unraport de concurențăîntre produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse,în speță fie spre cele deja inmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Referitor la raportul de concurență trebuie reținută și noțiunea de produse similare. Astfel, încauza 168/78 Comisia FranțaCurtea a decis că trebuie să fie considerate produse similare produsele care "au caracteristici similare și îndeplinesc aceleași nevoi din punct de vedere al consumatorului"
Așadar trebuie menționat că discriminarea operează numai între produse care deservesc același scop, respectiv numai pentru cele de tipul M1 și N1, pentru celelalte tipuri - M2,M3,N2,N3 - neexistând o astfel de discriminare. Ca exemplu un autotren sau un autobuz nu corespunde acelorași nevoi ca și un autoturism și ca urmare nu se află în situații comparabile, deci nu poate fi subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008.
În speță reclamantul a cumpărat un autoturism de tipul M1, a cărui înmatriculare o solicită în cursul anului 2009. Având în vedere că exigibilitatea taxei se raportează la momentul la care se solicită înmatricularea, conform art. 4 lit. a din OUG 50/2008 rezultă că reclamantul are obligația de plată a taxei conform OUG 50/2008 modificată prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009. Ca urmare el este subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008 și ca atare în mod corect a procedat instanța de fond când a înțeles să facă aplicarea directă a dreptului comunitar, respectiv a dispozițiilor art. 90 din și să înlăture obligația de plată a taxei de poluare pentru reclamant.
Trebuie remarcat că prin Decizia nr. 14626 din 23.02.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice S taxa de poluare datorată de reclamant s-a calculat prin aplicarea dispozițiilor art. II alin. 1 din OUG 7/2009, text conform căruia: "Pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în Româniaînainte de data de 15 decembrie 2008și carenu au fost înmatriculate în România până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgențăse aplică nivelul taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzut în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicăriiOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule."
Acest lucru s-a datorat faptului că autoturismul a fost cumpărat la data de 24.10.2008, deci înainte de data de referință prevăzută de lege, respectiv 15.12.2008.
Însă acest aspect nu este de natură a înlătura soluția de restituire a taxei, întrucât textul legal indicat anterior face referire doar la cuantumul taxei. Or instanța a stabilit că înlăturarea discriminării se realizează tocmai prin înlăturarea obligației de plată, sens în carecuantumulacestei taxe devine nerelevant.
*
Relativ la dobânda solicitată, trebuie reținut următoarele:.
Regimul juridic al dobânzilor, în această materie este reglementat de art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, text conform căruiapentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum ipoteza reglementată de art. 117 alin. 2 nu este incidentă în cauză rămâne de analizat cea prevăzută de art. 70. Conform acestui text:
" (1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate. "
Interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 124 alin. 1 și art. 70 alin. 1 conduce la concluzia că dobânzile se datorează după expirarea termenului de 45 de zile de la data solicitării.
Această concluzie trebuie însă circumstanțiată, pornind de la faptul că termenul de 45 de zile este un termen stabilit la dispoziția organului fiscal, de către legiuitor, pentru soluționarea cererii. În măsura în care cererea este soluționată înainte de expirarea acestui termen nu există justificare rațională pentru a aștepta expirarea celor 45 de zile întrucât eventuala culpă există de la momentul formulării cererii în cazul soluționării nefavorabile a acesteia.
Ca urmare momentul formulării cererii de restituire a taxei este și momentul de referință pentru plata dobânzii prevăzută de art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală, aceasta având caracterul de accesoriu a creanței principale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin.3 pr.civ. recursul declarat de reclamant va fi admis, sentința recurată va fi modificată în parte fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304/1 pr. civ. în sensul că se va admite acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor S și B care vor fi obligate la restituirea taxei de poluare încasată nelegal în cuantum de 4810 lei cu dobânda legală calculată conform art.124 pr. fiscală de la data cererii de restituire până la data restituirii efective a sumei.
De asemenea vor fi obligate pârâtele la plata în favoarea reclamantului a sumei de 19,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Sentinței nr. 988/CAF/2009 pronunțată la data de 28.10.2009 de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ,
Modifică sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A și respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva acestei pârâte.
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu domiciliul în,-, jud. A în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului S cu sediul în S,-, jud. A și Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul în B, nr. 294, corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 4.810 lei plătită cu titlul de taxă de poluare cu chitanța seria - nr. - din 24.02.2009 și dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 din Codul d e procedură fiscală de la data solicitării și până la data restituirii integrale.
Respinge cererea reclamantului de anulare a Deciziei de calcul a taxei de poluare nr.14626 din 23.02.2009.
Obligă pârâtele intimate să plătească suma de 19,50 lei în favoarea reclamantului cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Tehnored. /15.03.2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
