Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMA N I
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.29
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, jud., împotriva sentinței nr. 1800 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pârâtă intimată fiind Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța, având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 25.06.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice a mun. S, solicitând obligarea acestora la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria -, nr. -/ 20.04.2007 în sumă de 5728 lei, precum și dobânda legală aferentă sumei de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta că a achiziționat un autovehicul marca SKODA cu număr de identificare -, an fabricație 2001 din Germania și în baza contractului de vânzare cumpărare, a demarat procedura înmatriculării autovehiculului în România, înmatriculare ce a fost condiționată de achitarea unei taxe speciale de primă înmatriculare, taxă derivată din reglementările codului fiscal. Taxa a fost în sumă de 5728 lei și a fost achitată conform chitanței seria -, nr. -/20.04.2007.
S-a mai arătat de reclamantă că, prin adresa înregistrată sub nr.26520/17.06.2009 a solicitat pârâtelor restituirea taxei de primă înmatriculare achitată, solicitare la care i s-a răspuns prin adresa nr. 26717/18.06.2009 a cărei anulare o și solicită.
A mai învederat că această taxă, introdusă în legislația internă prin Lg. nr. 343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, iar conform art. 214 ind.1 din Codul Fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, însă pentru autovehiculele second - hand achiziționate din România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.
A precizat reclamanta că esențial este faptul că această taxă nu se datorează pentru autoturismele deja înmatriculate în România la o nouă înmatriculare de către un alt proprietar, ci numai pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții legal citați nu s-au prezentat în instanță, dar au formulat în temeiul dispozițiilor art.118 cod procedură civilă, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivare au arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin a cărei plată se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe). Este o taxă cu un regim de reglementare diferit, fiind datorată și achitată în momentul solicitării serviciului de înmatriculare a autovehiculului.
au un caracter ante- factum, fiind datorate și achitate în momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie și cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile ce le obțin, pentru bunurile pe care le produc și distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează.
Așadar între impozite și taxe există unele deosebiri, printre care:
- în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statutului, situația fiind inversă în ce privește taxele;
- cuantumul lor se determină diferit;
- termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituiții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva de șasea ( Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de prima înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al taxei de prima înmatriculare. În susținerea acestui punct de vedere, invocă prevederile art.33 din Directiva a șasea ( 77/388/CEE) a Consiliului Comunităților privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - bază unitară de stabilire.
Prin sentința nr.1800 din 29 octombrie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 5728 lei reprezentând c/val. taxei speciale pentru autoturisme achitată prin chitanța seria - nr. -/20.04.2007, precum și la plata dobânzii legale, calculată conform OG nr. 9/2000.
Totodată a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 42 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal instituită de la 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 343/2006 pentru înmatricularea pe teritoriul național de către persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme este o taxă cu efect echivalent, interzisă în înțelesul art. 25.
S-a mai reținut că, în raport de prevederile art. 28 și respectiv 90 din diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare această taxă.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și a arătat că, art. 90 al Tratatului Comunității Europene - la care face trimitere argumentația sentinței recurate - nu este aplicabil în speță, întrucât reglementează statutul "impozitului" și nu al "taxei". A mai arătat că normele comunitare nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci este discutabil doar nivelul și modul ei de calcul.
A nai arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Criticile sunt nefondate.
O primă subliniere pe care curtea o consideră a fi necesară constă în aceea că, instituirea taxei de primă înmatriculare nu împiedică intrarea în țară a anumitor autovehicule, ci doar punerea lor în circulație.
că, în speță, așa cum de altfel corect a sesizat și prima instanță, există un conflict între normele dreptului comunitar și dreptul intern aplicabil cu privire la perceperea taxei de primă înmatriculare și respectiv la nivelul acestei taxe speciale, conflict ce se impune a fi rezolvat prin a da eficiență normei comunitare (art. 148 alin. 2 - Constituție), respectiv art. 90 care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre UE, așadar și o discriminare determinată de o diferență dintre impozitele aplicate produselor altor state membre și impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141Cod fiscal numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii,Curteaobservă că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, așadar nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
Cu referire la incidența OUG 50/2008,Curteareține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acesteia.
În același context,Curteareține că noua taxă instituită de OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, așa încât, nu există temei pentru invocarea și aplicarea compensației.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotrivasentinței nr. 1800 din 29 octombrie 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. MM
2ex/18.01.2010
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
