Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMA N I
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 28
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat " ", cu sediul în S,- bis,. 2,. 4, jud. S, împotriva sentinței nr. 1799 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - Administrația Finanțelor Publice a municipiului
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantul recurent a depus la dosar chitanța nr. - din 30.12.2009 în valoare de 20 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, cu care făcut dovada timbrării recursului, după care, instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr- la data de 12.06.2009, reclamantul - cu domiciliul ales la Cabinet avocat colaborator, a solicitat în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S - Administrația Finanțelor Publice a mun. S, obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3409 lei - achitată cu chitanța seria -, nr. -, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că a achiziționat în cursul lunii martie 2009, autoturismul marca AUDI tip B 5/ 1 / A 4, fabricat în anul 1996, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă de poluare în cuantum de 3409 lei.
A mai arată că această taxă i-a fost percepută în temeiul dispozițiilor art. 2141-3cod fiscal, fiind achitată cu chitanța seria -, nr. -, considerând că această taxă de poluare este ilegală și discriminatorie, aceasta fiind percepută în baza unor texte legale inaplicabile în dreptul intern.
A mai precizat că după cum se poate observa cu ușurință, noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România, după data de 01.07.2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Conform art.4 cod fiscal, orice modificare sau completare a codului se face prin lege, iar sensul art.4 alin.2, din același act normativ, modificările sau completările intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată legea.
În motivare a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că:
În primul rând, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, cu precizarea că, calculul taxei de poluare pentru autovehicule prin care i s-a stabilit reclamantului de plată suma de 3409 lei - constituie de fapt titlu de creanță și putea fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării potrivit art.205 și următoarele din OG nr. 92/2003 republicată privind codul d e procedură fiscală.
S-a mai învederat că, taxa a fost achitată de reclamant în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008 care a abrogat art. 2141-3din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal. A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și OUG nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin actul normativ anterior menționat, respectând exigențele art.90.
Prin sentința nr. 1799 din 29 octombrie 2009, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data 05.05.2009 reclamantul a achitat suma de 3409 lei, cu titlu de taxă pe poluare, în vederea înmatriculării în România a autovehiculului marca AUDI tip B 5 / 1 /A 4, fabricat în anul 1996.
În ce privește taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008, față de susținerile reclamantului în legătură cu incidența legislației comunitare, instanța de fond a reținut că se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt conforme cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Dacă exista în mod vădit o incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și urm. aceasta nu se mai regăsește după abrogarea prevederilor din legislația națională în vigoare până la data de 1 iulie 2008.
Instanța constatat că taxa pe poluare instituită prin nr.OUG 50/2008 respectă exigențele art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și cum autovehiculul în cauză nu face parte din categoriile prevăzute de art.3 alin. 2 din nr.OUG 50/2008, care sunt exceptate de la obligația de plată a taxei pe poluare, solicitarea reclamantului de restituire a acesteia apare ca nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul reiterând motivele din cererea de chemare în judecată și susținând că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, a cărui scop general este de a asigura libera circulație a mărfurilor, iar OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în prezenta cauză, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, apreciază recurenta după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curteareține că recursul este întemeiat.
Cu privire la fondul litigiului, dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituindComunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela dea asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normalede concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din altestate membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcatatunci când taxaaplicată produselor importate și taxa aplicată produselornaționale similare sunt calculate diferitpe baza unor criterii care conduc, chiardacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselorimportate(a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolocitată).Totuși,hiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări,impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect,datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000, precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16 erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16 și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Pentru considerentele învederate urmează a fi admisă acțiunea formulată de reclamant. Urmează a fi acordată și dobânda legală aferentă taxei de poluare încasată cu încălcarea dreptului comunitar, dobânda datorată în temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art. 999 - 999 Cod civil, fapta ilicită constând în încasarea nelegală a taxei. Principiul reparării integrale a prejudiciului impune și acordarea dobânzii legale.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 304 pct.9; 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat " ", cu sediul în S,- bis,. 2,. 4, jud. S, împotriva sentinței nr. 1799 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S - Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Modifică sentința nr.1799 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal
Admite cererea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3409 lei achitată de aceasta cu titlu de taxă de poluare, indexată cu rata inflației, până la data efectuării plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 60,5 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnoredact.
Ex. 2/19.01.2010
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Artene Doina, Galan Marius
