Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 377
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - CANAL S împotriva sentinței civile nr.216/CA/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru reclamanta recurentă și avocat pentru pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 5 lei și timbre judiciare în valoare de 2,25 lei.
Instanța din oficiu pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu în soluționarea cauzei în primă instanță față de modificările Legii nr.51/2006 și determinarea naturii juridice a acțiunii, apreciind că este de competența Judecătoriei Sibiu.
Reprezentanta reclamantei recurente față de excepția invocată, lasă la aprecierea instanței.
Avocatul pârâtei intimate solicită admiterea acestei excepții față de modificările legislative intervenite.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu, sub nr- reclamanta -Canal Sibiu a chemat în judecată pârâta și a solicitat, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată aceasta la plata sumei de 5527,92ei cu titlu de preț apă potabilă,canalizare, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în perioada 11 08 2005-05 02 2007 furnizat pârâtei apă potabilă pentru consum casnic și acesta nu a achitat prețul apei consumate..
Tribunalul Sibiu prin Sentința nr. 216/CA/2007 a respins acțiunea în contencios administrativ a reclamantei reținând că reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciilor de furnizare de utilități în temeiul unui contract,nici a prestării acestor servicii către pârâtă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta -Canal Sibiu solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale în materia contractelor de prestare a serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă și canalizare întrucât potrivit OG 32/2002 și Legii nr. 241/2006 nu era necesară încheierea unui contract,pârâta recunoscând prin întâmpinare prestarea serviciilor.
În drept se invocă prev. art. 299-303, 304 pct.8 și 9, 304, 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat cu 1/2 din taxa de timbru achitată în primă instanță și timbru judiciar.
Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de reclamantă, instanța va analiza motivul de recurs pus în discuția părților din oficiu în legătură cu încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, competență determinată de natura acțiunii și respectiv a contractului a cărei executare se solicită de către reclamantă prin acțiune.
Astfel acțiunea cu care este sesizată instanța este o acțiune contractuală având ca obiect obligarea pârâtei să execute prestația asumată prin contractul de furnizare a apei potabile, aceea de a plăti prețul serviciului furnizat în temeiul Legii nr. 241/2006.
Prevederile acestei legi se completează, potrivit art.43,cu dispozițiile <LLNK 11996 107 10 201 0 25> <LLNK 12006 51 10 201 0 61>Legii 51/2006.
Potrivit art.42 alin.2 din Legea 51/2006 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Conform art.36 alin.1 din această lege, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat,iar conform art 27 din Legea nr. 241/2006 și art..41 Legea 51/2006 au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice printre care și utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari.
În mod greșit prima instanță a apreciat că natura contractului a cărei executare se pretinde prin acțiune atrage competența instanței de contencios administrativ căci față de calificarea expresă a naturii de drept privat a contractului de furnizare utilităților prin art.36 alin.1 din Legea 51/2006, competența soluționării acțiunilor în executarea contractului, inclusiv pentru plata prețului serviciilor, se reglementează potrivit art.51 alin.4 din lege iar nu potrivit prevederilor art.51 alin.3.
Astfel conform art.51 alin.3 și 4 din Legea 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență, iar soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Acest text de lege impune o delimitare clară a competenței instanței de contencios administrativ de cea a instanțelor de drept comun.
Instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigii ce supun judecății raporturile juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice care se aprobă prin hotărârea consiliului local sau județean (art.30 alin.2 din lege).
Instanța de drept comun este competentă potrivit art.51 alin.4 din Legea 51/2006 în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art.36 alin.1 din lege, cum este și cazul raporturilor dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii-ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
În speță o calificare corectă a raportului juridic dedus judecății impunea ca și concluzie calificarea ca fiind comercială a acțiunii formulată de reclamantă.
Această calificare este determinată de calitatea de comerciant a reclamantei care furnizează servicii contra cost în scopul obținerii de profit cu titlu de profesiune obișnuită potrivit art.7 și 56 Cod comercial.
Ori calitatea de comerciant a reclamantei conferă natura comercială întregului raport juridic, chiar dacă pentru pârât ca persoană fizică acest raport este civil.
În consecință competența materială a soluționării cauzei trebuia determinată potrivit art. 51 alin.4 din Legea 51/2006 și art.1 pct.1 raportat la art. 2alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, prezentul litigiu comercial evaluabil în bani, cu o valoare de sub 1 miliard de lei vechi (100.000 lei noi) fiind de competența judecătoriei. Între timp legea nr.51/2006 și Legea 241/2006 au fost modificate prin OUG 13/2008 care a introdus art.51 alin 3 /1 stabilind în cazul acestor litigii competența în favoarea instanțelor de drept comun,pentru a înlătura orice neclaritate în stabilirea instanței competente.
Sub aspect teritorial, competența revine Judecătoriei Sibiu, ca loc al executării contractului.
Cum instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială, în speță este incident cazul de casare prev. de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului și potrivit art.312 alin.6 Cod procedură civilă,casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sibiu ca instanță comercială.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Sibiu - Secția Contencios Administrativ pentru soluționarea cauzei în primă instanță.
Admite recursul declarat de reclamanta - CANAL S împotriva sentinței nr.216/CA/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente - Judecătoria Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex./02.04.2008
Jud.fond -,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Marieta Florea
