Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 3785/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3785
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței numărul 2136 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC SA și consilier juridic pentru intimata reclamantă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA arată că obiectul litigiului de față îl reprezintă aplicarea Legii nr.150/2003 ce stabilește mecanismul de acordare a fondurilor către lucrătorii agricoli ce angajează credite. Societatea comercială recurentă a urmat procedura, a întocmit situația justificativă, iar a acordat fondurile, însă ulterior Curtea de Conturi s-a sesizat și a verificat acordarea fondurilor.
Susține că a formulat cererea de chemare în judecată de față la presiunea Curții de Conturi, s-a administrat proba cu expertiza contabilă cu obiective detaliate pe cele șase categorii de lucrări, rezultând că toate fondurile au fost acordate justificat. Arată că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, însă instanța de fond reia în motivarea sentinței susținerile reclamantei și obligă pârâta la restituirea sumei.
În ceea ce privește destinația sumelor susține că acestea intră în categoria celor prevăzute de lege, iar referitor la penalități susține că au fost calculate în baza unor acte normative abrogate la momentul calculării acestora, dispoziția legală aplicabilă fiind Legea nr. 150/2003.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii în totalitate, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pentru ambele cicluri procesuale.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă D solicită respingerea recursului conform motivelor arătate în întâmpinare, cu mențiunea că la punctul 2 din întâmpinare a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume modice raportată la suma calculată, respectiv suma de 36641 lei, reprezentând suma totală a două controale efectuate de și însușite de pârâtă care a consimțit la plata acesteia, cu motivarea că are de primit subvenții. Solicită restituirea sumei recunoscută de pârâtă, procesele-verbale de control și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție aflându-se la dosar, această sumă făcând parte din pretențiile solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În replică, apărătorul recurentei pârâte susține că suma menționată de intimata pârâtă reprezintă valoarea aferentă TVA pe care instanța de fond o exclude, iar instanța de recurs nu mai este investită cu această cerere în condițiile în care pârâta nu a formulat recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2136/04.11.2008 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de D în contradictoriu cu pârâta SA D; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 263 452 lei reprezentând contravaloare credit agricol acordat nejustificat și penalități de întârziere și a fost respinsă cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Comercială la data de 21.02.2007, reclamanta DADR Cac hemat în judecată pe pârâta SC D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 298.164 lei reprezentând credit agricol acordat conform Lg. 150/2003, format din 233.649 lei debit și 64.515 lei penalități.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de constatare nr. 8856/ 06.10.2005 Camera de Conturi a constatat că DADR a acordat sume necuvenite, reprezentând credit agricol, pârâtei și a dispus recuperarea acestora.
În probațiune s-a depus la dosarul cauzei:proces verbal încheiat la 6 octombrie 2005 de Curtea de Conturi a Jud. D, adresa nr.788/27 01 2004,act adițional nr.1/23 02 2004 la contractul de asociere în participațiune nr.65/2003 privind înființarea unor culturi,situații plăți din credit,înființare culturi 2003 - 2004,act adițional nr.432/ 23 02 2004 la contractul de asociere în participațiune nr.2091/11 09 2002, deviz privind cheltuielile efectuate pentru înființarea culturi de pentru anul agricol 2003 - 2004,note de rambursare,proces verbal încheiat la 06.02.2006,obiecțiuni la nota de constatare.
La data de 23 04 2007 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pârâta a arătat că principala sa activitate este reprezentată de producția agricolă iar conform dispozițiilor art.3 din Legea nr.150/2003 producătorii agricoli pot beneficia de fonduri publice în cazul angajării de credite în vederea desfășurării activității.
A precizat pârâta că în anul 2003 contractat două astfel de credite agricole, respectiv:contractul de credit nr.458/29 09 2003 încheiat cu BCR D în valoare de 60.000.000.000 ROL pentru înființarea și întreținerea culturii de și contractul de credit nr.47/27 05 2004 încheiat cu BANK în valoare de 45.000.000.000 lei pentru înființare,întreținere și recoltare cultură de soia,credite ce au fost utilizate conform destinației și rambursate.
La data de 16.09.2004 pârâta a înregistrat la DADR D sub nr.5965/16.09.2004 situația justificativă pentru obținerea fondurilor publice aferente creditelor,iar reclamanta a primit cu OP nr.2421/ 07.10 suma de 13.250.000.000 lei, cu titlu de alocație bugetară aferentă celor două credite agricole.
S-a mai precizat de către pârâtă că reclamanta a efectuat controlul privind modul de utilizare a celor două credite întocmind două note de control,iar ulterior Curtea de Conturi a încheiat o notă de constatare în data de 06.10.2005 reținându-se că a încasat necuvenit suma de
2.336.493.379 ROL la care a calculat dobânzi și penalități.
Curtea de Conturi a apreciat pârâta nu are nici o competență în a efectua astfel de verificări.
Pârâta a mai motivat că în ce privește suma de 159.300.000 lei ROL reținută ca nejustificată, diferența de preț, pe Kg de îngrășăminte reprezintă -cheltuieli de transport, descărcat, depozitat.
De asemenea a apreciat pârâta că sumele reprezentând TVA din cadrul diverselor cheltuieli nu reprezintă cheltuială nejustificată,astfel cum a reținut Curtea de Conturi.
În probațiune s-au depus la dosarul cauzei:borderou privind achitarea de la bugetul de stat a fondurilor alocate în baza Legii nr.150/2003 privind creditul agricol,OP nr.2421/7 oct.2004, nota de control încheiată la 26.09 2005 de DADR D, contract de credite nr.458/29 09.2003, situația justificativă pentru obținerea fondurilor publice, situația privind plățile din credite pentru înființare culturi, cheltuieli efectuate pentru cultura de, OP nr.2131/2003, nr.2050/2003, nota explicativă, nota de constatare din 6 oct.2005.
La cererea pârâtei s-a efectuat în cauză o expertiză contabilă de către expert.
La data de 29.05.2007 reclamanta a depus o precizare la acțiune prin care a arătat că a virat pârâtei cu OP nr.2421/ 7.10.2004 suma de 13,250 miliarde lei cu titlu de alocație bugetară aferentă a două credite contractate de reclamantă de la BCR D și BANK.
În data de 26.09.2005 DADR Dae fectuat un control privind modul de utilizare a creditului contractat cu BCR și s-au constatat diferențe în sensul că pârâta a plătit din credit și TVA-ul aferent aprovizionărilor, care se totalizează la 3.470.785.633 lei,sumă care fiind dedusă conform art.145 al.3 din Codul Fiscal, societatea pârâtă nu trebuia să solicite fonduri publice în procent de 10%, astfel suma reprezentând un total de 347.078.563 lei ROL trebuia restituit DADR
Nota de control din 26.09.2005 întocmită de DADR a fost însușită de pârâtă.
De asemenea, prin Nota de Control din 27.09 2005 privind utilizarea creditului de 45 miliarde lei pentru finanțarea culturii de soia s-au constatat deficiențe asemănătoare în sensul că s- achitat și TVA-ul aferent în sumă de 128.890.472 lei, astfel că pârâta trebuia să solicite fonduri publice în procent de 15%, ceea ce reprezintă 19.333.572 lei sumă ce trebuia restituită la DADR D.
Prin Nota de Control din 6 oct.2005 Camera de Conturi D s-a constatat că o parte din credite nu au fost utilizate conform destinației, stabilindu-se o sumă totală de 2.336.493.379 lei dobânzi și penalități de întârziere de 642.068.222 lei.
Prin sentința nr.4311/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta DADR D împotriva pârâtei SC SA D și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 263,452 lei reprezentând contravaloare credit agricol acordat nejustificat și penalități de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC SA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea, punând în discuția părților ca motiv de apel d e ordine publică competența de soluționare în fond a cauzei a reținut următoarele:
Obiectul litigiului îl constituie modul de utilizare a fondurilor publice acordate în baza Legii 150/2003 privind creditul agricol și HG 816/2003, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 150/2003.
Litigiul a fost soluționat în fond de Tribunalul Dolj - Secția Comercială cu încălcarea dispozițiilor legale ce atrag competența de soluționare a cauzelor ce au ca obiect fondurile publice astfel încât, Curtea a constatat că în cauză competentă să soluționeze litigiul în fond este Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dolj.
Prin urmare, în baza art. 295 și următoarele Cod procedură civilă, prin Decizia nr.120/23.04.2008 a Curții de APEL CRAIOVAs -a admis apelul, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza pentru competentă soluționare Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dolj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și fiscal sub nr- și s-a dispus citarea părților.
La cererea instanței s-a depus la dosar procesul-verbal de constatare încheiat la. D sub nr.8856/06.10.2005, înregistrat la Camera de Conturi D la nr.1559 din 07.10.2005.
S-au mai depus la dosar adresa nr.832/09.10.2008, Hotărârea nr.164/22.09.2005 privind cuprinderea în Programul de control financiar și audit pe anul 2005 la Direcția de control financiar ulterior din cadrul Camerei de Conturi Dau nor agenți economici cu capital privat și concluzii scrise formulate de pârâta SC SA.
Tribunalul a reținut că pârât a contractat în anul 2003 un credit agricol de 60.000.000.000 lei ROL pentru înființarea și întreținerea culturii de, iar în anul 2004 un credit agricol de 45.000.000.000 lei ROL pentru înființarea, întreținerea și recoltarea culturii de soia.
Ca urmare a rambursării celor două credite agricole, în temeiul Legii nr.150/2003 pârâta a beneficiat de fonduri publice în cuantum de 13.250.000.000 ROL virate de către reclamantă cu nr.2421/07.10.2004.
Având în vedere dispozițiile art.1 și 6 din Legea nr.150/2003 Tribunalul a reținut că pârâta a primit necuvenit următoarele sume:
- suma de 35816,70 RON cu titlu de alocație bugetară întrucât din creditul acordat a achiziționat îngrășăminte complexe cu prețul de 5.953,33 lei/Kg ROL, iar în devizul de cheltuieli a fost trecut prețul de 8000 lei/Kg ROL fără a prezenta documente care să justifice această diferență de preț;
- suma de 15930 lei RON menționând, în devizul de cheltuieli, sub denumirea de cheltuieli fixe, suma de 1.593.000.000 lei ROL pentru repararea instalațiilor de irigat, fără a prezenta documente din care să rezulte executarea acestora
- suma de -,2 lei RON corespunzătoare cheltuielilor cu îngrășăminte și pesticide achiziționate și rămase în stoc, respectiv contravaloarea motorinei, având în vedere că tariful pentru lucrările agricole efectuate de prestatorul de servicii includea și contravaloarea consumului de motorină;
- suma de 22.929,16 lei RON prin includerea sumei de 1.528.611.049 lei ROL, reprezentând redevența achitată pentru terenul pe care îl avea în concesiune, deoarece aceasta nu se încadrează în cheltuielile pe care le implică activitățile prev. de art.2 lit. a din Legea nr.150/2003.
Prima instanță a mai reținut că, deși reclamanta a solicitat restituirea alocației bugetare corespunzătoare TVA-ului din prețurile achitate pentru bunurile și lucrările contractate din creditele bancare, această solicitare este neîntemeiată în raport de dispozițiile art.6 din lege care are în vedere volumul creditului, nefiind exceptată valoarea
Ca atare, prima instanță a dispus restituirea sumei de 263.452 lei reprezentând contravaloarea creditului agricol acordat nejustificat, penalități de întârziere și dobândă de 0,06 % pentru fiecare zi de întârziere, conform nr.HG1513/2002 și penalități de 0,5% pe fiecare lună de întârziere conform nr.OG61/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că a respectat întocmai procedura de acordare a fondurilor publice către producătorii agricoli, reglementată de Legea nr.150/2003, întocmind în acest scop situația justificativă înregistrată sub nr.5695/16.09.2004.
Recurenta a arătat că instanța de fond reținut în mod netemeinic că, pentru cele 6 categorii de cheltuieli analizate, fie nu au fost dovedite, fie ar fi avut o altă destinație decât cea pentru înființarea, întreținerea și recoltarea culturilor agricole, soluția instanței fiind contrazisă de documentele contabile analizate cu ocazia efectuării raportului de expertiză.
Astfel, recurenta a arătat că în ceea ce privește cheltuielile privind transportul, descărcarea și depozitarea îngrășămintelor pentru înființarea culturii de pentru anul agricol 2003-2004, acestea au inclus și cheltuielile aferente care se înscriu în categoriile indicate de art.2 din lege și care sunt indispensabile activității de producție agricolă. Aceste cheltuieli presupun aducerea îngrășămintelor pe ogor, respectiv operațiuni de transport, descărcare și depozitare.
Ca atare, diferența de preț considerată nejustificată de către instanța de fond, reprezintă contravaloarea operațiunilor de transport, descărcare și depozitare a îngrășămintelor. Cuantumul exact al sumelor este confirmat de expert în urma verificării documentelor contabile.
Cu privire la documentele justificative privind lucrările de reparație la instalațiile de irigat, recurenta a arătat că acestea există, fiind analizate și de către expert, având în vedere că a achitat efectiv contravaloarea lucrărilor realizate de la sistemul de irigat. Aceste documente sunt reprezentate de contractul de asociere nr.2091/11.02.2002 și actul adițional la acesta, iar documentele contabile care justifică suma decontată din credit sunt reprezentate de 4 ordine de plată.
Referitor la suma de 11640,2 lei considerată nejustificată de către instanța de fond, sumă ce reprezintă cheltuielile pentru achiziționarea de îngrășăminte rămase pe stoc la 21.12.2003, recurenta a arătat că aceste îngrășăminte trebuiesc folosite în anul agricol 2003-2004, cu precizarea că anul agricol (octombrie 2003-septembrie 2004) nu coincide cu anul calendaristic.
Faptul că o parte din îngrășăminte, în valoare de 6.292.089.000 lei, erau în stoc la data de 31.12.2003 nu înseamnă că ele nu au fost folosite în anul agricol respectiv.
Recurenta a mai arătat că în ceea ce privește sumele cheltuite din creditele agricole pentru motorină, așa cum se reține și din raportul de expertiză, acestea au fost folosite pentru lucrările agricole specifice culturii de soarelui cuprinse în devizele aferente lucrărilor efectuate de și de Aceste cheltuieli decontate acoperă doar o parte din cele efectiv destinate acestui scop.
Cu privire la redevența datorată pentru cesiunea terenului proprietatea statului, recurenta a arătat că această cheltuială este în legătură directă cu activitatea de producție agricolă, redevența constituind o cheltuială indispensabilă înființării culturii.
A mai arătat recurenta că, în mod greșit, prima instanță a obligat-o la plata dobânzilor și a penalităților în temeiul nr.HG1513/2002 și nr.OG61/2002, având în vedere că ambele acte normative sunt abrogate.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art.3041, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În speță, recurenta pârâtă a contractat în cursul anului 2003, un credit agricol de la BCR D, iar în cursul anului 2004 un credit agricol de la Bank.
Având în vedere că aceste credite au fost rambursate, recurenta pârâtă a solicitat, în temeiul art.6 din Legea nr.150/2003 acordarea de fonduri publice, raportate la volumul creditelor. În baza cererii sale înregistrată la. Daf ost virată în data de 7.10.2004 suma de 13.250.000.000 lei cu titlu de alocație bugetară aferentă celor două credite agricole.
Conform art.1 din Legea nr.150/2003 creditul agricol pentru producție este un instrument economico-financiar de politică agricolă prin intermediul căruia se susțin activitățile curente de producție agricolă.
oferite prin acest act normativ sunt aferente desfășurării de activități curente de producție agricolă așa cum sunt acestea definite de art.2 din Legea nr.150/2003.
În speță, recurenta pârâtă a invocat desfășurarea de activități care vizează înființarea, întreținerea și recoltarea culturii agricole, activități care se regăsesc în dispozițiile art.2 lit. a din legea nr.150/2003.
activităților curente de producție agricolă se face, conform dispozițiilor legale amintite anterior, în mod generic, cuprinzând astfel toate operațiunile legate de înființarea, întreținerea și recoltarea culturilor agricole.
Ca atare, pentru a se analiza legalitatea utilizării fondurilor bugetare alocate în speță, în conformitate cu dispozițiile Legii cadru, se au în vedere operațiunile efectuate în scopurile de mai sus, în cursul anului agricol pentru care au fost alocate și mai ales în considerarea scopului adoptării acestui act normativ - pentru desfășurarea activităților agricole.
Întrucât legea cadru permite, fără nicio distincție, finanțarea cheltuielilor determinate de înființarea culturilor agricole, nu se poate considera, așa cum au susținut organele de control și a preluat instanța de fond, că plata redevenței pentru terenul concesionat în vederea desfășurării de activități agricole nu se încadrează în această categorie a cheltuielilor. Această redevență reprezintă practic contravaloarea dreptului de folosință asupra terenului pe care se înființează culturile agricole, cheltuială ce a fot dovedită în cauză cu facturile fiscale anexate.
De asemenea, având în vedere scopul adoptării Legii nr.150/2003, se pot circumscrie noțiunii de cheltuieli privind întreținerea culturilor agricole, și cele privind transportul, descărcarea și depozitarea îngrășămintelor, cheltuieli care au dus la majorarea prețului pentru îngrășăminte. Există astfel justificare pentru prețul îngrășământului.
Cu privire la cheltuielile pentru repararea instalațiilor de irigat instanța de fond a reținut că nu au fost prezentate documente justificative privind executarea acestora.
În sens contrar, însă s-a făcut dovada de către pârâtă a cheltuielilor efectuate, fiind depuse și analizate în acest sens și cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, contractul de asociere nr.2091/11.09.2002 și actul adițional la contract, precum și ordinele de plată emise în acest sens, fiind astfel justificate și aceste cheltuieli efectuate de la sistemul de irigat.
În ceea ce privește cheltuielile cu îngrășăminte și pesticide achiziționate și rămase pe stoc, în mod eronat s-a reținut existența acestor produse pe stoc, având în vedere că sumele au fost alocate pentru anul agricol 2003-2004, ca atare nu se poate reține existența unui stoc la data de 21.12.2003, în condițiile în care anul agricol nu se încheiase.
Au fost totodată depuse documente justificative în ceea ce privește efectuarea cheltuielilor cu motorina, cheltuieli aferente lucrărilor agricole specifice culturii de soarelui.
Avînd în vedere proba cu înscrisuri administrată in cauză, respectiv contractele de asociere în participațiune, însoțite de act adiționalîn vederea realizării și valorificării producției de cereale boabe și plante oleaginoase pe anul 2003-2004, anul agricol analizat în cauză, ordinele de plată privind contravaloarea contractelor de asociere, facturile fiscale privind cheltuielile cu motorina, se reține ca fiind întemeiat recursul declarat de recurenta, fondurile alocate acesteia fiind utilizate în conformitate cu dispozițiile Legii nr.150/2003.Întrucât nu se datorează suma reprezentînd credit agricol acordat conform Legii nr.150/2003, recurenta nu datorează nici penalitățile aferente.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art.312, va fi admis recursul pârâtei, va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței numărul 2136 din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Daniela Vijloi
