Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 4102/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4102
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R D împotriva sentinței nr.985 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă RDp rin consilier juridic și intimata pârâtă SC SA prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă RDs olicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul menținerii sentinței dar cu motivare pe fondul cauzei și nu pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Avocat pentru intimata pârâtă SC SA solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.985 din 11 mai 2009, pronunțată în dosar nr- a respins cererea formulată de reclamanta Djî mpotriva pârâtei SC SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin întâmpinarea formulată de pârâta SC D SA la data de 6 aprilie 2009, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, acțiunea fiind înregistrată în luna mai, peste termenul de 3 ani prevăzut de lege, iar potrivit art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea (art.8).
În cauza de față, având în vedere că obiectul acțiunii privește repararea pagubei produsă de pârâtă prin încasarea nelegală a sprijinului financiar agricol, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la momentul întocmirii procesului-verbal nr.126/21.10.2004, de către Direcția de Control Financiar Ulterior al Camerei de Conturi Județului D, înscris semnat de reprezentanții reclamantei, care au luat astfel la cunoștință de existența și întinderea pagubei.
Având în vedere că de la momentul la care a început să curgă prescripția (21.10.2004) și până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată (8.05.2008) au trecut mai mult de trei ani, instanța apreciază că dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris în raport de dispozițiile legale analizate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta DADR D criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs reclamanta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul neexercitării rolului activ în aflarea adevărului, în sensul că s-a limitat să respingă acțiunea ca prescrisă fără a analiza actele din dosar care relevă faptul că pârâta a încasat cuvenit drepturile solicitate.
S-a mai susținut că instanța de fond trebuie să analizeze pe fond cauza întrucât instituția este pusă în situația de a imputa suma respectivă persoanelor în cauză care la rândul lor vor chema în garanție SC SA D pentru a se dovedi că sumele acordate ca subvenții sunt legale, justificate cu acte, astfel încât se va repeta procesul și se va impune ca instanța să analizeze din nou legalitatea sumelor acordate pârâtei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispoz. art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii"
În raport de aceste dispoziții legale se constată că în mod corect instanța de fond constatând întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 1 și 3 din Decr. 167/1958, nu a mai analizat fondul pretențiilor reclamantei, critica recurentei în acest sens fiind nefondată.
Nu poate fi reținută nici critica vizând necesitatea analizării fondului pretențiilor reclamantei prin prisma unui eventual alt proces, având în vedere că, în speță, în mod corect instanța de fond a reținut că excepția de fond a prescripției dreptului la acțiune face de prisos cercetarea în fond a pricinii, potrivit art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R D împotriva sentinței nr.985 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red.jud.-
tehnored.2 ex.
20.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie
