Anulare act administrativ . Decizia 4103/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4103
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și pârâta D în nume propriu și pentru C, împotriva sentinței nr.1091 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă și recurenta pârâtă D în nume propriu și pentru C prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța a pus în discuția părților conceptarea în cauză a -. în calitate de recurent.Reprezentanta Iaa rătat că a formulat recursul în calitate de reprezentant al I -., precum și că procedura este îndeplinită și cu partea nou conceptată în cauză, fiind prezent reprezentantul legal al acesteia.Consilier juridic pt. recurentele pârâte a arătat că este de acord cu conceptarea în cauză a
Apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus, cu cheltuieli de judecată.
Privind recursul pârâtei solicită respingerea acestuia.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă D în nume propriu și pentru C arată că este inadmisibilă o cerere de restituire formulată în fața instanței fără a se îndeplini procedura prealabilă de restituire.
Mai arată că prima instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat și conține motive contradictorii, acordând o sumă mai mare decât cea stabilită în decizia de impunere.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Privind recursul reclamantei solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.1091 din 28 mai 2009 Tribunalului Dolj -Secția a fost admisă în parte contestația formulată de -. prin reprezentant în contradictoriu cu pârâtele D și C, și au fost anulate în parte decizia nr.57 din 12 mai 2008, decizia de impunere nr.94312 și raportul de inspecție fiscală nr.94312 din 1 octombrie 2007, reprezentând impozit pe venit plătit în plus în perioada 2002-2006.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolj a reținut că la data de 04.06.2008 reclamanta -. PRIN REPREZENTANT chemat în judecată pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și C, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care va pronunța să dispună anularea deciziei de impunere nr. 94312/01.10.2007, raportul de inspecție fiscală și decizia nr. 57/12 mai 2008.
În motivare, reclamanta a arătat că, eronat, cheltuielile cu achiziționarea mijloacelor fixe în valoare de 19.025.510 lei vechi - reprezentând aparatură medicală și suma de 14.249.990 lei vechi reprezentând combină frigorifică au fost considerate cheltuieli nedeductibile.
Cu privire la anul 2003, cheltuielile înregistrate au fost de 259.234.819 lei, în realitate fiind de 226.524.690 lei, așa cum rezultă din Registrul Jurnal de încasări și plăți și din Decizia de impunere pentru plăți anticipate din 2004.
A precizat că în realitate aceste cheltuieli ar fi trebuit să fie mai mari dacă s-ar fi ținut cont de dispoz. OG 7/2001 în scăderea sumelor cheltuite cu achiziționarea autoturismului SKODA în aprilie 2003.
De asemenea a arătat că suma de 12.556.689 lei, eronat, fost considerată nedeductibilă.
Cu privire la cheltuielile pentru garaj, în sumă de 13.918.749 lei, au fost prezentate ca fiind pentru îmbunătățirea locuinței personale, aceste cheltuieli nu fuseseră luate în calcul la totalul cheltuielilor înregistrate în documentele fiscale, după cum recunoaște organul de control.
Cu privire la anul 2004, reclamanta a arătat că se afirmă de către pârât la pagina 7, că veniturile încasate sunt de 285.- lei, în realitate veniturile înregistrate și declarate au fost de 285.043. 910 lei, iar din totalul cheltuielilor în mod eronat au fost considerate nedeductibile 23.956.993 lei.
Cu privire la anul 2005 se afirmă că au fost înregistrate cheltuieli de 34.186 RON, reală fiind suma de 32.866 RON.
De asemenea, arată că sunt considerate eronat, ca nedeductibile cheltuielile făcute cu îmbunătățirea confortului termic în sumă de 2.244 RON, reprezentând cheltuieli cu achiziționarea de tâmplărie PVC la cabinetul medical, precum și cheltuielile cu un calculator, care conform OG 7/2001.
De asemenea, a arătat cu privire la anul 2006, că au fost înregistrate cheltuieli în valoare de 34.269 RON, reală fiind suma de 33913 RON.
Din totalul acestor cheltuieli, sunt considerate în mod eronat nedeductibile cheltuielile în valoare de 338 RON cu amortizarea și 3.426 RON reprezentând cheltuieli cu achiziționarea de tâmplărie PVC la cele două cabinete medicale din C, str. C-tin nr. 62 și B-dul - I nr.29.
În urma administrării probei cu expertiză contabilă, instanța de fond a validat concluziile acesteia, în sensul că a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizie nr.57 din 21 mai 2008, decizia de impunere nr.94312 și raportul de inspecție fiscală nr.94312 din 1 octombrie 2007 emise de pârâte pentru suma de 2347 lei-impozit pe venit achitat în plus pe anii 2002-2006.
Instanța de fond a menținut ca legale actele administrative atacate pentru sumele reținute de organul fiscal ca datorate, iar pentru suma de 8687 lei solicitată de reclamantă a fi restituită a reținut tribunalul că prin adresa nr.10396 din 24 octombrie 2008 emisă de C, această sumă reprezintă debit, iar certificatul nr.757 din 21 octombrie 2008 eliberat de Tribunalul Dolj, nu suspendă dreptul de executare silită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și pentru
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că în mod greșit Tribunalul Dolja considerat ca debit distinct suma de 8687 lei, deși aceasta reprezintă impozitul plus penalitățile și majorările calculate eronat ca urmare a raportului de inspecție fiscală contestat.
A arătat recurenta reclamantă în acest sens, că în raportul de inspecție fiscală, în capitolul VII, s-a concluzionat că pentru perioada 2002-2006 impozitul datorat este de 2708 lei, la care s-au calculat accesorii până la data de 31 iulie 2008, când totalizau 8687 lei.
Ulterior, în urma expertizei contabile efectuate, s-a concluzionat că în mod greșit s-a plătit în plus un impozit pe venitul anual de 2437 lei, aferent perioadei 2002-2006, nefiind astfel datorate nici majorările și penalitățile calculate în sumă de 8687 lei.
În motivarea recursului declarat de recurenții pârâți D și C se arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a solicitat prin acțiunea introductivă, procedând la o compensare a sumelor datorate de reclamantă cu cele achitate de aceasta.
Un alt motiv de recurs vizează dispozițiile contradictorii din dispozitivul hotărârii.
Astfel, deși arată că admite în parte contestația și anulează în parte actele administrative, în fapt instanța de fond menține actele contestate pentru sumele reținute de organul fiscal ca datorate. Mai mult decât atât în dispozitivul hotărârii recurate, suma stabilită ca și obligație bugetară nu este defalcată pe categorii de obligații bugetare, principale și accesorii, iar în cadrul obligațiilor bugetare pe categorii de impozite nu a indicat instanța care dintre sumele din actele administrative trebuie anulate și în ce cuantum.
De asemenea, hotărârea nu cuprinde motivele avute în vedere la pronunțarea soluției, instanța însușind doar concluziile raportului de expertiză contabilă, fără a indica motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile pârâților.
Pe fondul cauzei, recurenții pârâți au arătat că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, diferențele privind impozitul pe venit constatate în sarcina reclamantei au provenit din diminuarea cheltuielilor deductibile înregistrate în contabilitate.
În acest sens, pentru anul 2002, inspecția fiscală în mod legal a considerat ca fiind nedeductibile fiscal cheltuielile în cuantum de 3328 lei reprezentând cheltuieli cu achiziția unor mijloace fixe în temeiul art.16 alin.4, lit.g din OG nr.7/2001. Respectivele cheltuieli nu sunt deductibile deoarece reclamanta avea obligația să înregistreze pe cheltuieli amortizarea aferentă mijloacelor fixe, așa cum prevăd dispozițiile art.18 lit.a din Lg.nr.15/1994.
În același sens au fost și concluziile raportului de expertiză unde se arată că respectivele cheltuieli nu trebuiau înregistrate integral pe cheltuieli deductibile fiscal, acestea urmând a fi înregistrate pe calea amortizării, prin cheltuieli cu amortizarea, calculate și repartizate anual, pe perioade de 3-5 ani, începând cu anul achiziției și până la recuperarea integrală.
Același raționament conduce la concluzia potrivit căreia reclamanta avea obligația legală să înregistreze cheltuielile cu tâmplăria PVC aferentă anului 2005 și 2006 conform dispozițiilor Lg.15/1994.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041CPC, Curtea reține următoarele:
În cauză, reclamanta -. prin reprezentant a contestat decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală nr.94312 din 1 octombrie 2007 și decizia nr.57 din 12 mai 2008 emise de D și
În susținerea contestației au fost invocate atât motive de nelegalitate a actelor contestate, rezultând din neaplicarea unor dispoziții legale incidente cauzei, cât și motive de netemeinicie rezultate din calculul eronat al debitului.
În soluționarea pe fond a cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile ale cărei concluzii au fost preluate și de către instanța de judecată.
Hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu cuprind însă motivele pe care se sprijină soluția, limitându-se la a valida raportul de expertiză efectuat, fără a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au dus la soluția adoptată.
Nemotivarea hotărârii echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, nefiind analizate motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate.
De altfel, motivarea sumară a instanței de fond conține dispoziții contradictorii, arătându-se astfel că, pentru suma de 2347 lei-impozit pe venit, s-a dispus anularea actelor administrativ fiscale contestate și s-au menținut ca legale aceste acte.
De asemenea, în cauză nu s-a verificat de către instanță incidența dispozițiilor OG 7/2001 privind impozitul pe venit, dispoziții referitoare la deductibilitatea cheltuielilor de achiziționare sau de fabricare a bunurilor și a drepturilor amortizabile din Registrul-inventar, motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, invocat de către reclamantă.
Întrucât în cauză este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 CPC, invocat de către recurentele pârâte D și C, motiv care face de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate, vor fi admise recursurile declarate, va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta -. prin reprezentant legal și pârâta D în nume propriu și pentru C, împotriva sentinței nr.1091 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.
30 octombrie 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie
