Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.42
Ședința publică din15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea cererii de revizuire formulată derevizuientulîmpotrivadeciziei nr.1755 din 26.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cuintimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns revizuientul, asistat de avocat G, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care revizuientul, prin avocat, depune la dosarul cauzei chitanța nr.- din 21.12.2009, cu care face dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei, precum și timbre judiciare mobile în valoare de 0,6 lei, fiind întrebat, revizuientul arată că a cumpărat mașina în leasing, că nu a achitat încă integral contractul și că proprietarul autovehiculului este el, personal.
Instanța, constatând că recursul este legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea deciziei pronunțate în recurs de către Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, apreciind că sentința instanței de fond este corectă și legală; în susținerea cererii, apărătorul revizuientului precizează că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.322 al.2 din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs pronunțându-se pe alte motive decât cele indicate de recurent, astfel încât reclamantul-intimat nu a avut parte de o judecată corectă; depune concluzii scrise în care sunt prezentate detaliat argumentele revizuientului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 27.04.2009 sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, obligarea acesteia la restituirea sumei de 2150,32 lei, sumă încasată nelegal, actualizată cu indicele de inflație de la data achitării sale până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în anul 2007 achiziționat prin contract de leasing un autoturism marca OPEL, fabricat în anul 2007 cu număr de identificare -, pentru a cărei înmatriculare în România a fost obligat să plătească o taxă de 2150,32 Ron (1806,99+TVA 343,43) a cărei plată a făcut-o cu chitanța nr. - din 27.07.2007, factura nr. -/10.07.2007 și Ordinul de Plată nr. 17/15.03.2007.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României "ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor din actul de aderare".
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 25 și 28 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Plata aceste taxe este o obligație legală derivată din dispozițiile Codului fiscal, reglementare în vigoare de la 01.01.2007 și care contravine Tratatului Comunității Europene, art. 90, în conformitate cu care nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mare decât, direct sau indirect, produselor naționale similare.
A mai arătat că față de dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, art.25, 28, 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene fac inoperabile aplicarea dispozițiilor art. 2141cod fiscal, în baza căreia reclamantului i s-a încasat taxa de primă înmatriculare.
În raport de dispozițiile art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încalcă dispozițiile Tratatului Comunității Europene și nu pot fi aplicabile.
Reclamantul a învederat instanței că diferența de aplicare a taxei demonstrează un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat în instanță dar a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 118 cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului.
Prinsentința nr. 1161 din 15 iunie 2009 Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i restituie acestuia suma de 2150,32 lei reprezentând contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme achitată prin chitanța nr. -/27.07.2007, actualizată cu indicele de inflație de la data achitării sale până la data restituirii efective.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2412, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (cauzele Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față, instanța a reținut că din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România. Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța a apreciat că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului și a arătat că, art.90 al Tratatului Comunității Europene - la care face trimitere argumentația sentinței recurate - nu este aplicabil în speță, întrucât reglementează statutul "impozitului" și nu al "taxei". A mai arătat că normele comunitare nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci este discutabil doar nivelul și modul ei de calcul.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
A susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Curtea de Apel Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,prin decizia nr.1755 din 26.10.2009, a admis recursul, a modificat sentința nr. 1161 din 15.06.2009 a Tribunalului Suceava și a respins acțiunea, ca nefondată, reținând următoarele considerente:
Referitor la fondul cauzei, otrivit p. art. 90 alin 1 din Tratatul,"Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Așadar, dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, prin urmare si o discriminare determinată de o diferență între impoziteleaplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
In ce privește autoturismele noi, niciodată înmatriculate in România sau in alt stat al Uniunii Europene,taxa specială este calculată in mod identic, indiferent de țara in care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrica a autovehiculului.
Ca urmare, cum Tratatul, prin art. 90 alin. 1, urmărește asigurarea unei egalității de tratament intre produse similare si nu interzice aplicarea de taxe sau impozite de către Statele Membre, Curtea constata ca art. 2141din Codul fiscal nu încalcă dispozițiile Tratatului, decât în ceea ce privește autoturismele rulate deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene și nu în ceea ce privește autoturismele noi niciodată înmatriculate.
În speță, din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că autoturismul în litigiu este unul nou achiziționat de reclamantul - intimat în baza unui contract de leasing încheiat cu " Leasing" (fila 5 dosar Tribunal) așa încât, reclamantul - intimat este obligat să suporte plata taxei de primă înmatriculare aferentă.
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în recurs, reclamantul a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe motivul prevăzut de art.322 pct.2 din Codul d e procedură civilă, arătând că în cauză este dată următoarea situație: "când instanța de recurs s-a pronunțat - în soluționarea recursului, asupra unor chestiuni care nu au fost invocate de recurentă prin memoriul de recurs, încălcându-se astfel prevederile art.306 (2) din Codul d e procedură civilă, respectiv când la hotărârile nesupuse apelului, instanța poate examina cauza și pentru alte motive decât cele prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă, dacă sunt de ordine publică și numai cu condiția să fi fost puse în discuția părților înainte de deliberare".
Analizând cererea de revizuire prin prisma susținerilor reclamantului, Curtea constată că este nefondată.
Potrivit art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, invocat în cauză, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când instanța "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Nu se poate reține însă extra petita sau minus petita ori plus petita în cazul prev. de art. 306 al. 2 Cod procedură civilă.
În speță, cererea recurentei a constituit-o admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Așadar. nu se poate reține motivul invocat de către revizuientă potrivit căruia instanța de recurs a acordat mai mult decât s-a cerut.
Faptul că prin considerentele deciziei atacate, instanța de recurs a reținut aplicarea greșită a legii, motiv prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, (invocat de altfel de însăși recurentă) argumentându-și în fapt și în drept convingerea proprie ce a stat la baza soluției adoptate, în concordanță de altfel și cu motivele expuse de către recurentă, nu poate constitui motiv de revizuire.
În consecință, cum în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, cererea de revizuire de față urmează a fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată derevizuientulîmpotrivadeciziei nr.1755 din 26.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cuintimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
;;
2 ex./15.01.2010
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Ududec Elena, Nastasi Dorina
