Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 462/2010. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 462

Ședința publică de la 23 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Vijloi

JUDECĂTOR 2: Laura Chimoiu

JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.1556 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat, ce reprezintă și recurenții reclamanți, lipsind și intimații pârâți - SERVICIUL PT. APLICAREA LEGII 290/2003, DIRECȚIA ECONOMICĂ DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, C apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.

CURTEA

Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:

Prin sentința nr. 1556 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a espins contestația formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003, cu sediul în B,-, și DIRECȚIA ECONOMICĂ DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR

S-a reținut că prin Hotărârea nr. 61 din 20 iulie 2007 adoptată de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 290/2003 (fila 3), a fost admisă, în parte, cererea formulată de către reclamanți și înregistrată sub nr. 2758/13 mai 2004, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii sub forma compensațiilor bănești reclamanților, în calitate de moștenitori ai defuncților și, precum și ai lui născută, stabilindu-se un cuantum de 379.956,35 lei, pentru construcțiile, anexele și terenul aferent acestora, precum și pentru terenul extravilan - bunuri abandonate în loc, jud. Cetatea Albă.

A fost respinsă cererea formulată, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 3 hectare teren forestier, constatându-se nerespectarea regimului probatoriu al dreptului de proprietate, astfel cum este reglementat de art. 5 alin. 6 din Legea 290/2003 cu modificările ulterioare.

În considerentele acestei hotărâri au fost reținute: filiația reclamanților față de autorii și ( ascendenți gradul II pe linie maternă ), precum și față de autoarea ( ascendent gradul I ); dovada refugiului autoarei - 1944, dovada proprietății bunurilor precum și depunerea raportului de expertiză având ca obiect evaluarea acestora.

Respectiva hotărâre a fost comunicată, în temeiul art. 8 alin. 2 din legea 290/2003 republicată, Serviciului pentru aplicarea legii 290/2003 din cadrul

Prin adresa nr. 7936/2008, emisă de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și adresată reclamantului ( fila 6 ), se solicită completarea dosarului având ca obiect acordarea despăgubirilor bănești cu dovada proprietății bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, respectiv dovedirea imposibilității de a procura înscrisuri privind dreptul de proprietate.

Prin decizia înregistrată sub nr. 919 din 2 februarie 2009 emisă de Vicepreședintele P: / Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003, a fost dispusă restituirea Hotărârii nr. 61/2007 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 290/2003, în vederea reanalizării și revocării acesteia, apreciindu-se ca fiind adoptată fără respectarea condițiilor legii 290/2003.

În acest sens, s-a constatat dovedirea dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor și, lipsa dovezii privind calitatea de refugiat a celor doi autori, lipsa certificatelor de deces pentru cei doi autori, îndeplinirea dovezii privind calitatea de refugiat numai pentru autoarea.

Temeiul deciziei administrative de restituire este indicat ca fiind disp. art. 17 lit. h din HG 57/2008.

Potrivit adresei nr. 10533 din 15 septembrie 2009, emisă de către Prefectura jud. D (fila 78 dosar), ulterior primirii adresei nr. 919/2009 nu s-a mai întrunit Comisia jud. D pentru aplicarea Legii 290/2003.

În drept, s-a reținut că, potrivit art. 8 și 11 din legea 290/2003, reclamanții beneficiază de efectele unei hotărâri necontestate, cu dispozitiv de acordare a despăgubirilor bănești în cuantum de 379.956,35 lei.

În sprijinul susținerilor privind caracterul definitiv al hotărârii nr. 61/2007 și implicit al imposibilității restituirii acesteia către comisia județeană de aplicare a legii 290/2003, reclamanții invocă dispozițiile OUG 25/2007.

În conformitate cu disp. art. 6 alin. 7 din acest act normativ "hotărârile emise de comisiile județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, care nu întrunesc condițiile cerute de lege, vor fi invalidate, prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, și transmise comisiilor județene, respectiv comisiei municipiului B, în vederea emiterii unor noi hotărâri".

Cu toate acestea, instanța a constatat că, prin Normele Metodologice de aplicare ale Legii 290/2003, astfel cum au fost modificate prin HG 57/2008 pct. 1 privind modificarea art. 17 lit. h) din Normele Metodologice aprobate prin HG 1120/2006, este reglementată atribuția Serviciului pentru aplicarea legii 290/2003 din cadrul, de a propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii 290/2003 în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa.

Propunerea de reanalizare se realizează prin decizia motivată a vicepreședintelui / Serviciul pentru aplicarea legii 290/2003, ce se comunică comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii 290/2003, acest act administrativ fiind emis în baza raporturilor administrative ierarhice, iar vicepreședintele putând solicita comisiilor județene sau a municipiului B pentru aplicarea Legii 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare.

În speță, parcurgerea procedurii reglementată de art. 17 lit. h din HG 1120/2006, astfel cum este modificat prin pct. I din HG 57/2008, lipsește de fundament juridic cererea formulată de către reclamanți, având ca obiect obligarea - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 să execute hotărârea nr. 61/2007 adoptată de Comisia Județeană de aplicare a legii 290/2003 D, respectiv să achite suma de 379.956,35 lei cu titlu de compensații bănești.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, care au criticat sentința pentru nelegalitate și neteminicie.

Printr-un motiv de recurs, recurenții arată că hotărârea instanței de fond încalcă dispozițiile art. 52 din Constituția României conform cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățiț să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Arată recurenții că prin Hotărârea 61/2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 290/2003, s-a admis cererea sa și s-au stabilit despăgubiri în sumă de 379 956,35 lei, rreprezentând contravaloarea construcțiilor, anexelor și terenului aferent intravilan și extravilan, iar termenul de acordare a acestor despăgubiri este prevăzut fără dubiu de art. 10 din Legea nr. 290/2003 și este de 1 an de la data comunicării hotărârii sau 2 ani, plata făcându-se în rate.

Recurenții precizează că în mod greșit instanța de judecată face trimitere la aplicarea dispozițiilor din nr.HG 57/2008 pct. 1, act normativ apărut la 30.01.2001, întrucât această normă juridică nu era în vigoare la data de 20.07.2007 când a fost emisă Hotărârea nr. 61/2007 de către Comisia Județeană

Un al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța a făcut o greșită aplicare a principiului de drept constituțional prev. de art. 15 alin. 2 privitor la neretroactivitatea legii civile, considerând în mod greșit că dispozițiile nr.HG 57/2008 sunt aplicabile unui act juridic emis în baza unei legi civile vechi valabilă la data emiterii Hotărârii 61/2007, respectiv Legea nr. 290/2003 și HG1120/2006.

Un alt motiv de recurs privește aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la puterea actelor juridice, instanța de fond considerând fără temei juridic că o hotărâre de Guvern, respectiv nr HG, 57/2008, poate modifica o lege (Legea nr. 290/2003), care are o forță juridică mai mare.

Printr-un ultim moltiv de recurs se arată că instanța de fond a încălcat principiul securității actului juridic, considserând fără temei de drept că un act juridic în circuitul civil, respectiv Hotărârea nr. 61/2007, poate fi revocat de o altă instituție publică decât cea care l-a emis.

La 12.01.2010 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata arată că în urma analizării referatului și a actelor depuse la dosar s-a constatat că Hotărârea nr. 61/2007 a fost emisă de Comisia Jud. D, fără a respecta prevederile Legii nr. 290/2003.

Precizează intimata că reclamanții au solicitat despăgubiri pentru bunurile deținute de autorul și -bunicii materni ai lui (născută ), mama lor, însă pentrtu a beneficia de prevederile Legii nr. 290/2003 proprietarii bunurilor deposedați ( și ) trebuie să aibă calitatea de refugiar, ori calitatea de refugiat o are doar pentru care nu se face dovada că la momentulrefugiului ar fi deținut bunuri imobile în proprietate.

Intimata arată că la dosar nu sunt depuse certificatele de deces ale autorilor din care să rezulte că acesștia au decedat înainte de momentul refugiului autoarei, situație în care s-ar fi făcut dovada că bunurile deținute de aceștia ar fi intrat în partimoniul autoarei.

Menționează intimata că recurenții reclamanți nu îndeplinesc copndițiile penbtru a beneficia de prevederile Legii 290/2003, iar Comsisia Județeană Dae mis Hotăârea 61/2007, fără să respecte prevederile Legii nr. 290/2003.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041. Curtea reține:

Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat ca să fie obligată să execute Hotărârea nr. 61/2007 emisă de Comisia Jud. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, respectiv să le achite suma de 379 956,35 lei.

Hotărârea nr. 61/2007 adoptată de Comisia Județeană pentru aplicara Legii nr. 290/2003 a stabilit acordarea de măsuri reparatorii sub forma compensațiilor bănești în cuantum de 379 956,35 lei pentru constucțiile, anexele și terenul aferent acestora și terenul extravilan, bunuri abandonate în localitatea, jud. Cetatea Albă, reclamanților fiindu-le recunosctuă calitatea de moștenitori ai autorilor și și ai lui, născută.

Această hotărâre nu a fost contestată la.-Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 în termenul legal prevăzut de lege, însă prin aderesa nr. 919/2009 pârâta a propus reanalizarea actelor ce au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 61/2007 în vederea revocării acestei hotărâri, întrucât nu s-a făcut dovada că proprietarii deposedați ( și ) au avut calitatea de refugiat și că deși calitatea de refugiat a fost dovedită pentru autoarea, nu s-a făcut dovada că în momentul refugiului această autoare ar fi deținut bunuri imobile în proprietate.

Curtea constată că instanța de fond nu numai că nu a analizat în concret cererile reclamanților, dar a pronunțat o soluție întemeiată doar pe susținerile uneia dintre părți, respectiv pe cele ale pârâtei

În considerentele sentinței este reținută ca reală doar procedura reglementată de art. 17 lit. h din nr.HG 1120/2006 modificată prin punctul 1 din HG57/2008, însă cererea reclamanților de a fi obligată pârâta să execute Hot.61/2007 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 instanța de fond nu face vorbire în conținutul considerentelor.

Astfel, în raport de motivarea în fapt și drept a acțiunii, procedeul juridic utilizat de instanța de fond (de a da credit doar celor susținute de pârâtă) echivalează cu necercetarea fondului cauzei, cu încălcarea principiului disponibilității dar și a dispozițiilor legale care dispun judecătorului să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărtului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicara corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se impotrivesc (art. 129 alin. 4.).

Necercetarea fondului rezultă în mod neechivoc din realizarea unor aspecte esențiale, invocate de reclamant, și menționate de instanță, în acest fel lipsindu-l practic pe reclamant, de dreptul său de acces la instață în vederea înlăturării vătămării învederate prin acțiunea introductivă la instanță.

Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte ambelor părți dreptul de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea respectiv combarea acțiunii deduse judecății, inclusiv să solicite reclamanților actele care pârâta prin adresa nr. 919/2009 consideră că n-au fost depuse (în virtutea rolului activ pe care instanța de fond trebuie să-l exercite).

Curtea apreciază că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție pentru ambele părți, cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor invocate de amble părți, posibiliă prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum e prevăzut de art. 129 alin. 4.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5. va admite recursul, va asa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.1556 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - SERVICIUL PT. APLICAREA LEGII 290/2003, DIRECȚIA ECONOMICĂ DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.GC

CB/4 ex./15.04.2010

Jud. fond

Președinte:Daniela Vijloi
Judecători:Daniela Vijloi, Laura Chimoiu, Gabriela Carneluti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 462/2010. Curtea de Apel Craiova