Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 643
Ședința publică din 02 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a municipiului S, cu sediul în municipiul S, str. - - nr. 7, județul S, în calitate de mandatar al Ministerului Economiei și Finanțelor B, împotriva sentinței nr.25 din 08 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-), reclamant intimat fiind, domiciliat în S, str. -. - nr. 32, -. A,. 7, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamantul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- la data de 27.11.2008, reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - prin Administrația Finanțelor Publice Sas olicitat restituirea sumei de 5.749 RON, reprezentând taxă specială pentru înmatriculare autoturism, achitată prin chitanța seria -, nr. -, cu actualizată la indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 24.02.2006 a achiziționat un autoturism marca Opel Astra AG Kombi, an fabricație 2000, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la aceeași dată cu firma 4 Automobili SRL din Italia, pentru care a plătit suma de 5000 Euro.
Pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul, a plătit o taxă de primă înmatriculare, în cuantum de 5.749 la Trezoreria mun. S, cu o chitanță seria - A nr. - din 19.03.2008.
La data de 19.11.2008, s-a adresat Administrației Finanțelor Publice S cu cererea nr. 56238/16.11.2008 pt. restituirea acestei sume, primind răspunsul cu nr. 56301 din 20.11.2008.
Mai arată că această taxă, introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, iar conform art. 214 ind.1 din Codul Fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, însă pentru autovehiculele second - hand achiziționate din România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.
A mai arătat reclamantul că plata acestei taxe este o obligație legală derivată din dispozițiile Codului fiscal, reglementare în vigoare de la 01.01.2007, care contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, conform căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât produselor naționale similare.
De asemenea, a susținut reclamanta că taxa percepută de autoritățile române are caracterul unei restricții cantitative, fiind susceptibilă de a împiedica comerțul intracomunitar și prin urmare libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar presupune respectarea întocmai a disp. art. 28 din Tratatul CE, obligație pe care statul român a încălcat-o, iar în raport de prev. art. 141 alin. 2 și 4 din Constituția României, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încalcă disp. Tratatului Comunității Europene și nu pot fi aplicabile.
În fine, a învederat reclamanta că diferența de aplicare a taxei demonstrează un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, această taxă nu se mai percepe. iar urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, prev. art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi aplicabile în cauza de față.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în primul rând că art. 90 din, invocat de reclamantă prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
A mai arătat pârâta că între impozite și taxe există unele deosebiri, față de care taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, având un regim de reglementare diferit.
În fine, a susținut pârâta atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei tace precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Prin sentința nr. 25 din 08 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare de 5.749 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai reținut că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului susține recurenta că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
A arătat recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A invocat prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene care reglementează că " dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri ".
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Această procedură de restituire a sumelor este reglementată la cap.VI, secțiunea 1, art.6 din Anexa la G nr.686/2008, astfel încât pe acest motiv acțiunea este inadmisibilă.
Analizând actele dosarului,Curteaconstată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamanta nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățită să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Instanța apreciază că în cauză nu se datorează cheltuieli de judecată, motiv pentru care respinge ca nefondată cererea de acordare a acestora.
Pentru considerentele învederate,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor Publice a municipiului S, cu sediul în municipiul S, str. - - nr. 7, județul S, în calitate de mandatar al Ministerului Economiei și Finanțelor B, împotriva sentinței nr.25 din 08 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-), reclamant intimat fiind,domiciliat în S, str. -. - nr. 32, -. A,. 7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnoredact./2 ex.
09.04.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
