Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 68/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul CABINET AVOCAT, cu sediul în B,-,.1,.5, jud.B, și de pârâta - B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței nr. 296 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă prin avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate, iar recursul declarat de reclamantă este netimbrat, după care;
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar chitanța nr.-/2008 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în rejudecare obligarea intimatei DGFP- B la plata dobânzii aferente sumei calculate de la data încasării ei nelegale și până la momentul restituirii efective a sumei, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar și respingerea recursului declarat de DGFP -
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamantul Cabinet Avocat a solicitat obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice B, la restituirea sumei de 1515 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și 1515 lei dobândă legală.
Tribunalul Brăila prin sentința nr.296/ din 21 octombrie 2008 admis în parte acțiunea, respectiv numai pentru suma de 1515 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, reținând în motivare că reglementările legale interne, respectiv art.214/1-214/3 din Codul fiscal, cât și pct.31/1-31/2 din Normele de aplicare ale Codului fiscal, care, prevăd obligativitatea încasării taxei speciale de înmatriculare pentru autoturisme, indiferent de proveniența lor, contravin art.90 paragraf.1 din Tratat Constitutiv al Uniunii Europene cât și art.148 din Constituția României.
Instanța a apreciat că normele de drept comunitar au prioritate față de cele ale dreptului intern,astfel că, a dispus restituirea taxei încasată nelegal.
Referitor la dobânzile solicitate, instanța de fond a apreciat că ele nu se datorează, întrucât, reclamantul se află față de pârâtă, într-un raport de drept fiscal care generează în cazul creanțelor bugetare, doar majorări și penalități și nicidecum dobânzi care, sunt de esența dreptului comercial.
Împotriva instanței de fond a declarat recurs, Cabinet avocat și DGFP - B, criticând-o pentru motive de nelegalitate, constând în greșita aplicare legii.
În recursul reclamantului Cabinet de Avocatură, se susține că instanța de fond admițând în parte acțiunea, și-a motivat neacordarea dobânzii legale calculate la suma a cărei restituire a fost dispusă pe existența raportului de drept fiscal, existent între părțile litigante.
În realitate, între cabinetul de avocatură și pârâtă nu există un astfel de raport, câtă vreme taxa încasată s-a dovedit a fi nedatorată.
Sub un alt aspect,obligația de restituire atrage plata dobânzii legale, ca și sancțiune pentru indisponibilizarea banilor și lipsirea de posibilitatea gestionării banilor după necesitățile cabinetului.
În cauză, taxa de primă înmatriculare nu este asimilabilă creanțelor bugetare, pentru a fi vorba de calcularea de majorări și penalități, astfel cum a apreciat instanța de fond.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
În recursul Administrației Finanțelor Publice au fost invocate motive de netemeinicie și nelegalitate, constând în analiza insuficientă a probelor cauzei care, a condus la aplicarea greșită a legii.
Se susține că prima instanță s-a substituit puterii legislative, creând o nouă lege, contribuind decisiv la încălcarea legii române în vigoare.
S-a invocat și lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice B, având în vedere că, instituția ca atare, este un încasator al unor fonduri ordonate de stat.
În sfârșit, un ultim motiv de recurs se referă la încălcări ale OUG 50/2008 privind taxa de poluare.
Recursul Cabinetului de Avocatură este fondat.
Instanța de fond nu a acordat dobânzi la suma a cărei restituire a dispus-o, apreciind că între părți exista un raport de drept fiscal, care, nu genera prin el însuși plata acestora.
Curtea constată omisiunea primei instanțe de a cerceta sesizarea ce i-a fost făcută prin cererea reclamantului, și care, s-a adresat acesteia, ca instanță de contencios administrativ.
În acest sens, solicitarea de acordare a dobânzilor la suma reprezentând taxă de înmatriculare încasată nelegal, se înscrie în spiritul Legii 554/2004, în sensul că, în cazul soluționării cererii instanța hotărăște și asupra despăgubirilor materiale, dacă reclamantul a solicitat acest lucru(art.18).
Reclamantul și-a motivat cererea de acordare a dobânzilor pe faptul că, pe perioada cât a fost lipsit de suma încasată de organe fiscale, nedatorat, a fost în imposibilitate de a se folosi de ea, după trebuințele cabinetului.
Așa fiind este la latitudinea celui vătămat de a fi despăgubit fie în raport de dobânda de referință fie în raport de indicele de inflație, într-un cuvânt de actualizarea sumelor încasate nelegal sau neacordate în termen.
Instanța va avea în vedere și faptul că activitatea avocațială nu este asimilată prestărilor de servicii, astfel că, un cabinet de avocatură are latitudinea de a capitaliza veniturile obținute după cum crede de cuviință.
Autoturismul pentru care s-a plătit taxa de primă înmatriculare a fost achiziționat pe cabinet în satisfacerea necesităților acestuia, iar motivarea că asupra creanțelor bugetare pot fi calculate numai majorări și penalități este neavenită în raport de particularitatea cauzei de față.
Nu cabinetul de avocatură este cel care datora o sumă de bani pentru care a fost stabilit un termen scadent, de la care începeau să curgă majorări și penalități ci organele fiscale, au încasat o taxă nedatorată, a cărei restituire a fost condiționată de plata de despăgubiri sub forma dobânzii.
Așa fiind, Curtea apreciază că, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei de 1515 lei până la data plății efective este o cerere admisibilă, motiv pentru care, recursul va fi admis în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă iar sentința instanței de fond va fi modificată, în sensul celor reținute mai sus.
Recursul Administrației Finanțelor Publice este nefondat.
În examinarea motivelor de recurs, Curtea, va avea în vedere normele juridice interne referitoare la chestiunea dedusă judecății cât și cele ale dreptului comunitar, cu caracter obligatoriu.
Art.214/2 din Codul fiscal și pct. 31/1-32/2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prevăd că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Pe de altă parte, potrivit art.90 al.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rezultă așadar, că, obiectivul reglementării comunitare este, asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
La încasarea taxei, organele fiscale din România, au invocat legalitatea măsurii, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv dispozițiile Codului fiscal, cu ignorarea dreptului comunitar.
Or, de la 1 ianuarie 2007 România este membră a Uniunii Europene.
Ca urmare, potrivit art.148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar, potrivit Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Așa fiind, instanța de fond, în mod corect a apreciat că, în cauză sunt aplicabile în mod direct, dispozițiile dreptului comunitar, ce au prioritate față de dreptul național.
România, deși este stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țară, dar a perceput o astfel de taxă, pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora pe teritoriul național.
Cu drept cuvânt, prima instanță a constatat o diferență de tratament, fapt ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal ce contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE, producându-se în felul acesta, o încălcare a principiului liberei circulații a mărfurilor, ceea ce ar putea crea dezavantaje pentru produsele celorlalte țări membre ale Uniunii Europene, în competiția cu produse similare autohtone.
În fine, dacă taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, acesta nu împietează asupra restituirii ei, dat fiind caracterul nelegal al instituirii măsurii de percepere.
Curtea constată că, potrivit legislației comunitare taxa plătită de reclamantă nu este datorată și că în mod legal a fost dispusă restituirea ei.
Față de cele expuse, văzând și disp.art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta CABINET AVOCAT, cu sediul în B,-,.1,.5, jud.B, împotriva sentinței nr. 296 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr. 296/2008 a Tribunalului Brăila în sensul că obligă pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei de 1515 lei până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâta - B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței nr. 296 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./23.02.2009
Tehnored./2ex./-
Fond-
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
