Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/CA
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu sediul pe--4, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1861/18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, județ T și intimații pârâți Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, sector 1, nr.1A și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Naval, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. Cod pr. civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de solicitarea recurentului pârât de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată;
Reclamantul a chemat în judecată MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ NAVAL - T, pentru a fi obligați la plata sporului de fidelitate prev. de art. 6 din nr.OG 38/2003, cuvenit pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației la data plății efective, precum și a primei de concediu prevăzut de art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003, cuvenite pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației.
În motivare, reclamantul a arătat că și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public cu statut special - poliția de frontieră, în cadrul - T, până la data de 31 martie 2006, când a fost trecut în rezervă urmare a deciziei de pensionare, dar în calitatea avută, în conformitate cu art. 6 din nr.OG 38/2003, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică, și siguranță națională, beneficia de un spor de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază, drept ce a fost suspendat pentru anul 2005, în baza art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, care nu conține referiri la o eventuală desființare a dreptului acordat prin lege, dovadă și faptul că, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
S-a mai susținut că, prin art. 28 lit. e din Legea nr. 360/2002, se instituie dreptului polițistului la concediu de odihnă, concedii de studiu și învoiri plătite, concedii fără plată, dar în aplicarea acestei prevederi, prin art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, s-a stabilit că la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, dar și aceste dispoziții au fost suspendate succesiv prin Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și Legea nr. 379/2005.
Reclamantul a mai precizat că, prima de vacanță este un drept câștigat, care nu poate fi anulat, restrâns, limitat, cu atât mai mult nu poate fi suspendat în lanț, cu încălcarea flagrantă a legii.
Prin sentința civilă nr.1861 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Tulceaa admis cererea având ca obiect pretenții introdusă de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției De Frontieră - B și Inspectoratul Județean al Poliției De Frontieră Naval - T; a obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003, modificată aferent anului 2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății; a obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada în care acesta a avut calitatea de funcționar public pe parcursul anilor 2004 și 2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în ceea ce privește sporul de fidelitate, acesta se acordă în raport de dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, conform cu care, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Chiar dacă la nivelul anului 2005, s-a emis OUG 118/2004, prin care s-a suspendat acordarea acestuia, totuși, aceasta nu înseamnă înlăturarea dreptului la sporul de fidelitate stabilit prin legea organică privind salarizarea polițiștilor.
Potrivit art.33 al.2 din Legea 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea 188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv printr- serie de acte normative.
Astfel, prin art.3 al.1 din OUG 33/2001 în vigoare din 2 martie 2001 aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002, prin art.12 al.4 din Legea 743/2001 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art.10 al.3 din Legea 631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2003, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, în vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 suspendarea s-a prelungit până la 31.12.2005 și prin art.5 alin.5 din Legea nr.374/2005 până la 31.12.2006.
Așadar, deși aplicarea textului de lege menționat a fost suspendat, însă cu toate acestea nu se poate considera totuși că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus,ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care sunt prevăzute de lege.
Prin urmare, reclamantului în cauză, funcționar public, s-a constatat că i se cuvine sporul de fidelitate prev. de art.6 din OG nr.38/2003 pentru perioada 01.01.2005 - 30.06.2005, ce va fi actualizat în raport cu indicele de inflație la data plății efective, de asemenea, reclamantul având dreptul și la primele de vacanță pentru anii 2004 și 2005, corespunzător perioadei lucrate în cadrul instituției pârâte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră invocând ca motive de nelegalitate împrejurarea că prima de concediu nu reprezintă un drept constituțional fundamental, astfel că prevederile constituționale care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți nu sunt incidente în privința reglementării lor.
În ce privește obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate pe anul 2005 - acest drept a fost suspendat în condițiile art.64 din 24/2000 - producându-se astfel o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de sporul de fidelitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003:"la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată".
Acest drept a fost suspendat prin legile bugetare după cum urmează:
- legea nr. 507/2003 ( legea bugetului de stat pe anul 2004) suspendă până la 31 decembrie 2004 prin art. 9 alin. 7 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă";
- prin legea nr. 511/2004 ( a bugetului de stat pe anul 2005) se suspendă până la 31 decembrie 2005 aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor din legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici ( art. 8 alin. 7);
- legea bugetului de stat pe anul 2006 ( legea nr. 379/2005) suspendă și ea, potrivit art. 5 alin. 5, până la 31 decembrie 2006 " prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă".
Legea nr. 486/2006- a bugetului de stat pe anul 2007- nu mai cuprinde nici o dispoziție referitoare la suspendarea drepturilor din legile în vigoare prin care s-a stabilit dreptul la prima de vacanță, concluzia fiind aceea că suspendarea a încetat.
Prelungind până pe 31.12.2006 termenul de suspendare a prevederilor legale ce stabilesc dreptul la prima de concediu, legiuitorul a avut în vedere tocmai neefectuarea acestei plăți pentru toată perioada mai sus amintită și nu plata primei la finele anului ( dată la care legea bugetară anuală nu mai este în vigoare), întrucât toate textele enumerate se raportează la textul de bază ( în speță art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003) și nu la prima de concediu pentru anul în curs.
Încetând suspendarea plății drepturilor stabilite de lege prin neincluderea unui text în acest sens în legea bugetului de stat pe anul 2007, dreptul la acțiune s-a născut la 01.01.2007 pentru toată perioada de suspendare care nu a afectat însăși existența dreptului la prima de concediu.
Faptul că existența dreptului nu a fost afectată rezultă și din art. 64 din Legea nr. 24/2000, potrivit cu care: "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
În sensul celor mai sus arătate sunt și hotărârile Curții Constituționale, dreptul fiind născut abia la data încetării suspendărilor succesive precum și OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
În ceea ce privește perioada pentru care se acordă prima de vacanță, decizia nr. XII/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilește că aceasta este datorată în temeiul OG nr. 38/2003 pentru anii 2004-2006, reclamantul urmând să beneficieze de sumele corespunzătoare calculate până la trecerea în rezervă, actualizate de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Aceleași sunt argumentele și în ceea ce privește dreptul la sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003. Încetând suspendarea, suspendare care nu a afectat existența dreptului, reclamantul poate solicita plata sumelor de care a fost lipsit prin efectul suspendării.
O ultimă subliniere trebuie făcută în legătură cu OUG nr. 146/2007, aceasta dezlegând modalitatea de plată a sumelor corespunzătoare primei de vacanță pentru perioade în care nu au existat fonduri alocate special cu această destinație.
Așa fiind, se constată că recursul este nefondat sub toate aspectele criticilor formulate, urmând ca în baza art.312 cod pr.civilă să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu sediul pe--4, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1861/18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în T,-, județ T și intimații pârâți Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, sector 1, nr.1A și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Naval, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond- -
Jud.red--/01.02.2008
Tehnored. 12 Februarie 2008
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Eufrosina Chirica
