Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 73/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA. 73/
Ședința publică din 4 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
Grefie4r - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictor cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apărătorul ales al reclamantei arată că nu a găsit acea soluție de principiu din data de 6 aprilie 2009.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului ales al reclamantei faptul că, la data de 6 aprilie 2009, în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost adoptată următoarea soluție de principiu: "Este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25 % din salariul de bază".
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 8813/99/ din 11 noiembrie 2008, reclamanta a solicitat ca pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei și Finanțelor. ulterior sub denumirea de Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligați a-i plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, fiecare, pe perioada 1 ianuarie 2004 - 15 iulie 2007, actualizate cu rata inflației, pe motiv că în mod nejustificat i-a fost restrâns dreptul consacrat prin art. 29 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate și e4xcepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că acordarea drepturilor solicitate este condiționată de adoptarea legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, Legea nr. 188/1999 stabilind doar cadrul general al salarizării acestora, fără a reglementa și condițiile concrete de acordare a celor două suplimente.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor nu a depus întâmpinare.
Prin sentința nr. 1115/CA din 12 decembrie 2008, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI, unde pricina a fost înregistrată sub nr-.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că, prin decizia nr. 2647 din 01.11.2000, emisă de Direcția Generală a Vămilor, a fost numită în funcția publică de inspector vamal, ea desfășurându-și activitatea în cadrul Biroului Vamal I, în perioada 1 ianuarie 2004 - 15 iulie 2007, când s-a transferat la o altă instituție publică.
Întrucât, în perioada în care s-a aflat în raporturi de serviciu cu Autoritatea Națională a Vămilor, nu i s-a acordat suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanta a promovat prezenta acțiune, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Cercetând excepția ridicată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că, deși Autoritatea Națională a Vămilor face parte din structura acestui organ central al administrației de stat, între reclamantă și pârâtă nu există un raport juridic, direct și nemijlocit, în cadrul căruia pârâtul să aibă obligația de a calcula și plăti, în mod individual, drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici din sistem și că, în lipsa acestui raport direct de serviciu, nu există temei pentru chemarea în judecată a pârâtului, considerente pentru care excepția va fi admisă, acțiunea intentată de reclamantă Ministerului Finanțelor Publice urmând a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
În ceea ce privește acțiunea intentată autorității care a numit-o în funcție pe reclamantă și cu care ea s-a aflat în raporturi de serviciu, pe perioada menționată, Curtea constată că, nici prin actul mde numire în funcția publică de inspector vamal și nici printr-un alt act administrativ ulterior, reclamantei nu i-a fost recunoscut și determinat dreptul de a primi vreunul din suplimentele prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Întrucât dreptul la cele două suplimente nu a fost recunoscut, iar actul prin care au fost stabilite elementele salarizării funcționarului public nu a fost contestat în instanță, în procedura legală corespunzătoare, Curtea consideră că, atâta timp cât nu s-a obținut modificarea actului administrativ prin care au fost stabilite drepturile salariale, care stă la baza executării raportului de serviciu, funcționarul public nu poate promova o acțiune în pretenții, prin care să solicite plata unor drepturi bănești, cu atât mai mult cu cât nici Legea nr. 188/1999 și nici un alt act normativ nu reglementează cuantumul și condițiile de acordare a celor două suplimente.
Mai mult decât atât, Curtea constată că aplicarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, pe lângă faptul că ele au o valoare pur enunțiativă, este condiționată de adoptarea legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, lege ce nu a fost adoptată de puterea legislativă, situație care face inaplicabilă norma generală referitoare la stabilirea structurii de principiu a salariului funcționarului public.
legii de care era condiționată acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, ca și lipsa oricărei reglementări, fie ea și departamentală, care să definească cele două suplimente și să stabilească condițiile acordării lor, dar mai ales să asigure cuantificarea acestor sporuri salariale, face imposibilă intervenția puterii judecătorești, care nu se poate substitui puterii legislative, stabilind ea condițiile și cuantumul plăților, în condițiile în care aceste suplimente nici nu au fost incluse în cheltuielile de personal stabilite prin legile de aprobare a bugetului de stat pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
De altfel, pentru perioada menționată, legiuitorul a adoptat acte normative speciale, prin care a reglementat sistemul de salarizare a funcționarilor publici, în cuprinsul cărora nu se regăsesc cele două suplimente.
În atare condiții, chiar dacă se poate vorbi de un conflict de legi, în sensul că nr.OUG 192/2002, nr.OUG 82/2004, nr.OUG 92/2004, nr.OG 9/2005, nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007 conțin prevederi ce nu concordă cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999, acesta nu poate fi soluționat decât prin acordarea de eficiență normelor speciale ce au reglementat drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici, în perioada de referință, în condițiile în care suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, chiar dacă au fost enunțate, au rămas parte a unei reglementări pe care puterea legislativă nu a adoptat-o până în prezent.
Ca atare, constatând că ne aflăm în prezența unui drept recunoscut sub condiție, că această condiție - a adoptării legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, prevăzută de alin. 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999 - nu a fost îndeplinită și că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii legislative, în condițiile în care legiuitorul nici măcar nu a asigurat o definire și o cuantificare a lor, Curtea consideră că nu există temei pentru a se reține că reclamanta a fost privată de un drept legal, simpla enumerare neechivalând cu o consacrare a acestuia și cu crearea cadrului normativ de aplicare, considerente pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge acțiunea introdusă de reclamanta, cu domiciliul procesual ales la sediul Tribunalului Iași, din I,-, în contradictor cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, având sediul procesual ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, din I,-.
Respinge acțiunea introdusă de reclamanta în contradictor cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, având sediul în B,-, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 mai 2009.
Președinte
- - - Grefier
- -
Red.
Terhnored.
5 ex.
14.05.2009
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc
