Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 731/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 731
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PNî mpotriva sentinței civile nr. 85/CF din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Față de împrejurarea că s-a solicitat de către recurenta - pârâtă judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Neamț, a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N la restituirea sumei de 1.245 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare și a dobânzilor legale.
Prin sentința civilă nr. 85/CF/28 mai 2009 a fost admisă cererea, cu obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 1.245 lei achitată cu titlu de taxă de înmatriculare pentru autoturismul marca, cu numărul de identificare, actualizată cu dobânda legală la data executării și suma de 1.539 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța respectiva soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătorul reclamanta a devenit proprietara unui autoturism marca ALTEA. Pentru înmatricularea acestui autoturism reclamanta a achitat pârâtei la data de 22.02.2008 suma de 3.295 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Prin Decizia nr.985 din 05.02.2009 pârâta i-a restituit reclamantei suma de 2.050 lei, stabilind ca fiind datorată suma de 1.245 lei.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.2142din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.2141Cod fiscal.
Instanța constată că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 01.07.2008 (dată la care a intrat în vigoare G nr.50 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.2141alin.1 din Codul fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamanta - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
În consecință, urmează a fi înlăturate susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
În termen legal a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, criticând sentința pentru următoarele motive:
1. Reclamanta a beneficiat de prevederile nr.OUG 50/2008, în vigoare la data de 01 iulie 2008, în sensul că prin decizia de restituire nr. 985/05 februarie 2009 i s-a restituit diferența de taxă între taxa specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
2. În mod greșit a procedat instanța, neaplicând dispozițiile art. 214 al. l din Legea nr. 571/2003, text în vigoare care nu a fost declarat neconstituțional.
În cauză nu se poate invoca încălcarea prevederilor art. 90 din prin prezenta reglementare a taxei auto care se aplică tuturor autoturismelor produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, neputând fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
3. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată este nelegală, întrucât nefiind anulate de instanță.
Pe de altă parte, cuantumul acestora este mult prea mare față de complexitatea dosarului și față de suma solicitată prin restituire, instanța având posibilitatea să le cenzureze.
4. În sarcina pârâtei nu s-ar putea reține decât, eventual obligarea la plata sumei actualizată cu dobânda legală de la data când reclamanta a solicitat PNr estituirea taxei și până la data plății. Perioada cuprinsă între data plății, 20 mai 2008 și data când s-a solicitat restituirea taxei, reclamanta a stat în pasivitate.
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, de modificare și completare Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal.
Dispozițiile art. 2131- 2143din Legea nr. 571/2003 au fost ulterior abrogate, pe data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, respectiv la data de 01 iulie 2008, după ce acest act normativ fusese publicat în Monitorul Oficial al României nr. 327/25 aprilie 2008.
Prin acest din urmă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul român însușindu-și modificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, mai precis cu dispozițiile art. 90 par. l din
Concomitent și corelat cu adoptarea acestei soluții legislative, prin nr.OUG 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxa de poluare pentru autovehicule, constituită ca venit la bugetul Fondului de Mediu.
Totodată, pentru strângerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din faptul încasării taxei speciale, găsită incompatibilă cu prevederile și a obligațiilor de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil, cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii, dispunând prin art. 11 din nr.OUG 50/2008, cu taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare aprobate prin nr.HG 686/2008.
Potrivit art. 14 din nr.OUG 50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ (01 iulie 2008) s-au abrogat art. 2141- 2143din Codul fiscal.
În mod corect a apreciat prima instanță că prevederile art. 2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă dispozițiile art. 90 din, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Taxa de primă înmatriculare a fost percepută la data de 10 mai 2008, conform chitanței nr. -, în temeiul fostelor art. 2141- 2143Cod fiscal, texte inaplicabile în dreptul intern, dar nu de la data abrogării exprese prin nr.OUG 50/2008, ci, implicit, din momentul aderării României la.
Astfel, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
Prin modul de redactare a art. 2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă, rezultă că aceasta este o taxă fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 148 al. 2 și 4 din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță, art. 90 paragraful 1 din
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 (4) din Constituție, în sensul garantării aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul derulării, așa încât judecătorul național trebuia să aplice, în caz de conflict între norma națională și cea comunitară, textul din dreptul comunitar.
În consecință, judecătorul fondului nu încălcat prevederile constituționale, așa cum susține recurenta, ci a făcut o deplină aplicare a constituției în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Sub aspectul dreptului material sunt aplicabile - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal (20 mai 2008), dispozițiile nr.OUG 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile conform principiului neretroactivității legii.
sumei de bani plătite necuvenit și dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
considerentele primei instanțe, conchide, astfel, că recurenta - pârâtă datorează dobânda legală fiscală. Însă, cum aceasta ar echivala cu înrăutățire a situației în propria cale de atac, rămâne ca recurenta să suporte dobânda legală aplicabilă în raporturile civile, conform art. 3 din OG nr. 9/2000.
Și motivele de recurs privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate, prima instanță făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Pîmpotriva sentinței civile nr. 85/CF din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă domiciliată în P N,-, -. B,. 74.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 4 ex.
12 oct. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
