Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 746/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 746/CA/2009
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - - prin administrator judiciar și administrator special și pârâtul CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței civile nr.1542/CAF/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei recurente - - și a pârâtului recurent Consiliul Local.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 26.05.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamanta - - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.270.156,28 lei cu titlu de debit restant și 133.460 RON reprezentând dobânzi comerciale.
În motivarea acțiunii se arată că între cele două părți a existat o relație comercială în baza căreia reclamanta și-a îndeplinit în întregime obligațiile, lucrarea fiind predată beneficiarului prin recepția finală realizată la data de 19.12.2006.
În baza procesului verbal de recepție finală au fost emise două facturi pentru suma totală de 3.270.156,28 lei pe care pârâta le-a acceptat însă nu a înțeles să le achite.
În drept: art. 7201Cod proc. civ. art.2 pct.1 lit.a, art.10 pct.4 Cod proc. civ. art.969 Cod civil, art. 43 Cod com.
La data de 14.11.2006 pârâtul a depus și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale-Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând următoarele:
- să se constate că este în vigoare contractul cadru nr. C -/29.03.2004 fiind producător de efecte juridice;
- să fie obligată chemata în garanție în favoarea Consiliului Local la plata sumei ce se va stabili ca reprezentând costul real al lucrării executate de reclamantă.
În motivarea cererii se învederează că la data de 5.05.2007 chemata în garanție i-a adus la cunoștință pârâtului că înțelege să nu mai execute contractul de finanțare, cu toate că se susține de către pârât că și-a îndeplinit obligația de a finaliza execuția lucrării până la data de 31.12.2006 și a depus ultima cerere de plată până la data de 31.01.2007.
În drept: art.969,970 Cod civil, art.2 pct.2(2) din contractul cadru, art. 60-63 Cod proc. civ.
Prin sentința civilă nr.19/COM/2008 Tribunalul Albaa admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba având în vedere natura administrativă a contractului de finanțare, motiv pentru care s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în garanție în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA.
În ce privește acțiunea reclamantei, prin sentința nr.1542/CAF/2008, Tribunalul Albaa admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâtul la plata sumei de 2.846.300 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și dobânda legală aferentă începând cu data introducerii acțiunii - 07.08.2007 și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul de lucrări nr.657/26.04.2005 având ca obiect modernizare drum comunal DC 156, în valoare de 28.463.000.000 ROL, sumă ce urma a fi achitată de pârât din fonduri SAPARD.
Termenul de finalizare a fost stabilit inițial decembrie 2005, însă reclamanta nu a respectat acest termen, astfel că părțile au convenit prelungirea până la 31.12.2006.
La 19.12.2006 s-a încheiat procesul verbal de recepție fără obiecțiuni, reclamanta a emis facturile nr.- și - la 19.01.2007 pentru suma de 2.796.084 lei și 4.791.171 lei, refuzate însă la plată de pârât, pe motiv că lucrarea nu a fost executată integral și prezintă deficiențe calitative.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză, din care instanța a reținut că lucrarea este efectuată integral; în ce privește aspectul calitativ s-a reținut că există documentația semnată - procesul verbal de recepție calitativă și pentru lucrări ascunse fără obiecțiuni, iar prin procesul verbal de verificare a naturii și cotei terenului de fundare lucrările sunt declarate a fi executate corespunzător.
Instanța a reținut valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în mare parte recunoscută și de către pârât, însă nu a acordat contravaloarea cheltuielilor cu remedierea situației create în urma calamităților din primăvara și vara anului 2006, apreciind că potrivit art.14.1 din contract, acestea trebuiau asigurate de reclamantă și ca urmare a omisiunii de a încheia contractul de asigurare, rămân în sarcina reclamantei.
În ce privește dobânzile, instanța a apreciat că datorită naturii contractului administrativ încheiat de părți, prevederile art.43 Cod comercial nu sunt aplicabile speței, astfel că a aplicat regula consacrată de art.1088 Cod civil.
Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta - - prin administrator judiciar și administrator special a solicitat modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în întregime a acțiunii, respectiv includerea pretențiilor admise și a contravalorii cheltuielilor cu remedierea pagubelor produse ca urmare a calamităților naturale, motivând că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art.14.1 din contract, reclamanta nu avea obligația de a încheia asigurare pentru pagube produse lucrărilor prin forța majoră sau fapta pârâtului, ori pagubele în speță s-au produs ca urmare a unor evenimente obiective, de natura celor definite în contract ca forță majoră.
Hotărârea este criticată și sub aspectul neacordării dobânzilor de la data punerii în întârziere reprezentată de data demarării procedurii de conciliere prealabilă.
Pârâtul Consiliul Local al Comunei a solicitat în principal casarea hotărârii și în rejudecare, respingerea acțiunii conform art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.5 și art.105 alin.2 Cod pr.civilă și art.301/1 Cod pr.civilă.
În motivare se invocă faptul că instanța de fond a soluționat acțiunea și a obligat pârâtul Consiliul Local al Comunei la plata sumei reprezentând lucrările și dobânzile aferente, deși acesta nu are capacitate de folosință, este doar autoritate deliberativă, nu are personalitate juridică, persoana juridică fiind Comuna și nici calitate procesuală pasivă, deoarece nu este titularul dreptului de proprietate publică de interes local asupra drumului comunal la care s-au adus modernizările în litigiu și prin urmare nu are nici obligația de a plăti sumele provenite din contractul administrativ în cauză, așa cum rezultă din dispozițiile art.1 raportat la art.20 și 21 din Legea nr.215/2001.
Recurentul pârât susține că hotărârea s-a pronunțat în condițiile în care administrarea probațiunii s-a efectuat în cadrul procesual comercial, de către un complet comercial necompetent funcțional, încălcându-se normele speciale prevăzute de art.8 alin.3 din Legea nr.554/2004, abia în 05.11.2008 s-a repus cauza pe rol pentru a se transpune la completul de contencios administrativ, fără însă a se stabili dacă actele îndeplinite se păstrează și fără a se relua administrarea probatoriului conform art.106 alin.1 Cod pr.civilă.
Recurentul susține că recunoașterea parțială a pretențiilor reclamantei s-a făcut de către avocatul pârâtului, fără un mandat special conform art.21 alin.3 din Legea nr.215/2001 și art.69 alin.1 Cod pr.civilă, în speță ar fi trebuit ca să existe o hotărâre a consiliului local în acest sens, recunoașterea fiind astfel nulă.
Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare prin respingerea la 22.10.2008 prin încheiere a obiecțiunilor pârâtului la expertiză, ori analizând raportul de expertiză efectuat de ing. se poate observa pe de o parte că nu s-a răspuns obiectivelor pârâtului de a se stabili calitatea lucrărilor în raport cu proiectul de execuție și normativele în vigoare, s-au analizat doar documentele semnate, iar pe de altă parte raportul de expertiză are concluzii contradictorii, deși susține că lucrările sunt calitativ corespunzătoare, evidențiază lucrări efectuate defectuos, neîngrijit, nefinisat, degradarea betonului turnat, podețe, etc.
Recurentul a solicitat și suspendarea judecății recursului până la judecarea irevocabilă a dosarului nr- format prin disjungerea cererii de chemat în garanție din prezentul dosar.
Cererea s-a respins, instanța de recurs apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.244 Cod pr.civilă, existând două litigii care au ca obiect contracte diferite, unul de finanțare și altul de executare lucrări asumate de părți diferite și în condiții diferite.
În ce privește recursurile părților, urmează a fi admise pentru următoarele considerente.
Instanța apreciază că în speță la judecarea cauzei, instanța de fond ar fi trebuit, în exercitarea rolului activ prevăzut de art.129 alin.4 și 5 Cod pr.civilă, să pună în discuție avocatului pârâtului să prezinte într-adevăr procura specială cu privire la recunoașterea parțială a pretențiilor conform art.69 Cod pr.civilă, respectiv hotărârea de consiliu local adoptată în urma deliberării consiliului local.
Pârâtul în recurs afirmă că avocatul nu a primit mandat pentru o atare recunoaștere.
Înlăturând astfel efectele aceste recunoașteri, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze pretențiile reclamantei în raport cu probele dosarului, respectiv să stabilească dacă executarea lucrărilor s-a făcut la nivelul calității și în cantitățile asumate prin contract conform proiectului.
În acest scop se impunea a se admite obiecțiunile pârâtului la raportul de expertiză.
Expertul a constatat doar că există acte care atestă calitatea lucrărilor executate de reclamantă, fără a cerceta în concret dacă aceste lucrări sunt corespunzător efectuate prin prisma proiectului de execuție, ori instanța trebuia să verifice condițiile în care actele de recepție s-au semnat fără obiecțiuni, având în vedere apărările pârâtului privind semnarea actelor de recepție pentru a obține plata lucrării în temeiul contractului de finanțare SAPARD.
Pe de altă parte, expertul tehnic deși a amintit în expertiză că există lucrări nefinisate, neîngrijit realizate, având carențe estetice, nu a stabilit ponderea acestora în prețul lucrării.
Recurentul pârât a invocat expertiza tehnică extrajudiciară efectuată în concret asupra calității lucrărilor și în ce privește gradul de realizare a acestora. Sigur că aceasta reprezintă o expertiză extrajudiciară, însă faptul că sunt constatate aspecte total diferite de cele stabilite de expertul judiciar, întărește convingerea instanței de recurs că în cauză se impunea completarea raportului de expertiză, în sensul ca expertul tehnic să stabilească în concret, în teren corespondența între lucrarea executată și obligațiile contractuale asumate de reclamantă în temeiul proiectului de execuție.
În ce privește motivul vizând încălcarea competenței funcționale a tribunalului, instanța de recurs îl apreciază ca nefondat, în speță administrarea probațiunii fiind făcută de același judecător care a pronunțat hotărârea, care funcționează la Secția mixtă a Tribunalului Alba de Comercial și Contencios Administrativ, nefiind incidente prevederile art.304 pct.3 Cod pr.civilă.
Totodată, în ce privește capacitatea și calitatea procesuală pasivă, trebuie remarcat că acestea sunt determinate de calitatea de autoritate contractantă, parte în contractul dedus judecății a Consiliului Local, sigur că acesta reprezintă autoritatea deliberativă, fără personalitate juridică a persoanei juridice Comuna.
Întrucât primele motive de recurs arătate în prezenta decizie sunt fondate și se impune astfel casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se suplimenta probațiunea, în fața instanței de fond ar trebui pusă în discuție și necesitatea chemării în judecată a persoanei juridice - unitatea administrativ teritorială - Comuna, în numele căreia Consiliul Local a încheiat contractul și care este de fapt titulara dreptului de proprietate asupra drumului comunal a cărui modernizare s-a contractat.
Totodată, cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza și apărările reclamantei cu privire la situația de forță majoră care ar fi exonerat-o de obligația de asigurare a pagubelor pentru care s-au executat lucrări de remediere, cât și a datei de la care dobânzile curg, respectiv dacă data punerii în întârziere ar fi aceea a concilierii directe.
Pentru aceste considerente, apreciind că în speță sunt incidente prevederile art.304/1 și 304 pct.5 Cod pr.civilă raportat la art.105 alin.2 și art.69 alin.2, art.315 Cod pr.civilă, se vor admite recursurile ambelor părți, se va casa hotărârea instanței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de CONSILIUL LOCAL și de reclamanta - - C împotriva sentinței nr.1542/CAF/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./26.06.2009
Jud.fond -
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
