Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 841/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 366 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-reclamant, avocat -, lipsă fiind reprezentanții intimatelor-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat - pentru recurentul-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială, un timbru judiciar de 0,15 lei și practică judiciară, respectiv xerocopie a sentinței civile nr. 581 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Instanța constată că recursul promovat de reclamantul este declarat și motivat în termen, timbrat conform legii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - pentru recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, fiind nelegală și netemeinică. Pe fondul cauzei, solicită obligarea intimatei la plata sumei de 10.683 lei, reprezentând taxă specială, precum și dobânda legală aferentă.
Arată că, chestiunea care trebuie analizată este dacă dispozițiile art. 2131, 2133din Codul fiscal sunt legale și conforme cu normele comunitare.
Astfel precizează că, a sesizat instanța în baza art. 2131, 2133din Codul fiscal, însă instanța de fond a invocat alte dispoziții, respectiv nr.OUG 50/2008, privitor la taxa de poluare. Arată că, aceste dispoziții din Codul fiscal în baza cărora i s-a perceput reclamantului taxa specială, contravin normelor comunitare, fiind o taxă discriminatorie. Consideră că în cauză se aplică cu precădere normele comunitare, având în vedere și dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, potrivit cărora trebuie respectată supremația dreptului comunitar, respectiv ale art. 25, 28, 90 din Tratat, precum și ale Legii nr. 157/2005 privind aderarea României la Uniunea Europeană.
În concluzie, având în vedere că dispozițiile prevăzute în art. 2131, 2133din Codul fiscal încalcă normele dreptului comunitar, iar suma de 10.683 lei a fost încasată nelegal, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, fiind nelegală și netemeinică și obligarea intimatei la plata sumei de 10.683 lei, reprezentând taxă specială, precum și dobânda legală aferentă, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-, reclamantul solicitat obligarea pârâților și B la restituirea sumei de 10.683 lei, reprezentând taxă specială achitată conform chitanței seria - nr. - din 06 decembrie 2007 și dobânda legală de la data plății până la restituire.
Prin sentința civilă nr. 366/01 aprilie 2009 a fost respinsă acțiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a importat un autoturism marca Mercedes 200 CDI dintr-un stat membru al
Pentru prima înmatriculare în România a achitat taxa specială de poluare în sumă de 10683 lei a cărei restituire face obiectul cauzei.
Reclamantul a parcurs procedura plângerii prealabile, fără nici un rezultat.
Ceea ce pârâta invocă în apărare ca fiind excepție de prematuritate, deoarece actul normativ nu este abrogat nu va fi tratat de instanță ca excepție, nefiind nici un temei juridic pentru acesta, ci ca o apărare de fond.
Pe fond chestiunea juridică dedusă judecății este aceea dacă instanța va aplica în cauză direct normele dreptului comunitar față de norma internă prevăzută de dispozițiile art. 2141și următoarele Cod fiscal modificate prin G nr. 50/2008.
Din redactarea dispozițiilor art. 4 lit. a din G nr. 50/2008 rezultă că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Din redactarea textului rezultă că indiferent de țara de fabricație, care poate fi și România, se aplică taxa de poluare, deci nu numai autoturismelor și autovehiculelor din import dintr-un stat membru al UE.
Se mai menționează că taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (în speță pârâta P) și se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Dispozițiile art.90 (fost art. 95) din Tratatul de Instituire Comunității Europene se prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice matură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare" sau să "protejeze direct sau indirect alte sectoare de producție".
În art. 25 (fost art.12) se stipulează că "între statele membre sunt interzise taxe vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent".
Conform art. 28 (fost art. 30) se stipulează că "între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent."
Din analiza celor trei texte din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, rezultă că în esență sunt interzise statului membru orice măsuri de natură a proteja industria internă prin aplicarea unor taxe superioare produselor de import din statele membre, decât taxele aplicate sectorului de producție de referință, în speță industria de automobile.
Cum din textele enunțate anterior din G nr. 50/2008 nu rezultă că este protejată industria de automobile din România, taxa se primă înmatriculare fiind percepută și pentru aceste produse, se constată că în speță nu poate fi aplicată direct norma comunitară prevăzută de Tratatul E deoarece norma internă nu contravine normei comunitare.
În termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru următoarele motive:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt însă, a confundat taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare, considerând greșit că problema dedusă judecății vizează incompatibilitatea dispozițiilor art. 4 lit. a) din nr.OUG 50/2008 cu normele comunitare și nu a dispozițiilor art. 2141- 2143Cod fiscal cu aceleași norme.
Intimatele nu au formulat întâmpinare, în cauză.
Recursul de față este fondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Cu privire la competența instanței de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile dreptului comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în "cauza Administrazione delle finanze dellostato/, nr. C 106/1977", s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea probabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Dat fiind această opinie a Curții de Justiție a, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără solicita sau aștepta eliminarea prealabilă acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
De altfel, Constituția României statuează în mod explicit prin art. 148 al. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din, invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea textelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin OUG nr. 110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 al. l din Tratat, Curtea este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către recurentul - reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art. 90 al. l din Tratat.
Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însă și plata taxei speciale pentru autoturisme, iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat este asigurat prin cererea de restituire taxei depusă la. B la data de 06 noiembrie 2008.
Sub aspectul dreptului materiale, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal (06 decembrie 2007) prin achitarea taxei, dispozițiile nr.OUG 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile, conform principiului neretroactivității legii.
sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Observând că prima instanță a calificat greșit raportul juridic dedus judecății și a făcut greșită aplicare a legii, motiv pentru care va admite recursul și, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 312 Cod procedură civilă, va modifica în tot sentința conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrat declarat de recurentul-reclamant, cu domiciliul în B,-,. A,. 18, județul B, împotriva sentinței civile nr. 366 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,--3, județul B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul
Modifică în tot sentința, în sensul că:
Admite acțiunea și, în consecință:
Obligă pârâta la restituirea sumei de 10.683 lei, reprezentând taxă specială, achitată conform chitanței Seria -, nr. -/6.12.2007 și dobânda legală, calculată conform art. 124 din nr.OG 92/2003, către reclamant.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
tehnored. 6 ex.
11 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
