Contestație act administrativ fiscal. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 837/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P N, împotriva sentinței civile nr. 70/CF din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat pentru recurenta-reclamantă P N și consilier juridic pentru intimata- Direcția Generală a Finanțelor Publice N, lipsă fiind reprezentanții intimaților-pârâți Inspectoratul Școlar Județean N și Administrația Finanțelor Publice P
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă PNd epune la dosar chitanța nr. - din 14.10.2009, cu care s-a achitat diferența de taxă judiciară de timbru de 2 lei.
Instanța constată că recursul promovat de reclamanta PNe ste declarat în termen, motivat, legal timbrat la termenul de astăzi.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurenta-reclamantă P N, având cuvântul, arată că s-a declarat prezentul recurs împotriva sentinței instanței de fond, motivat de nemulțumirea reclamantei vizavi de modul de soluționare al celor două capete de cerere. Precizează de asemenea, că în drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În fapt, în ceea ce privește primul capăt de cerere arată că, reclamanta a încheiat un număr de 8 contracte cu Inspectoratul Școlar Județean N, în vederea efectuării de lucrări la un număr de 8 școli din județ, beneficiara lucrărilor efectuând plata din fonduri europene. Față de această situație, deși în contractele încheiate, la pct. 8 se prevede că plata lucrărilor se efectuează din fonduri europene, situație în care nu se datorează, reclamantei i se pretinde plata -ului și a accesoriilor, ceea ce este total nejustificat. Astfel, potrivit art. 143 alin. 1 lit. l din Codul d e procedură fiscală, pentru acest tip de lucrări, efectuate și de reclamantă în speța de față, nu se datorează
În continuare, arată că, într-adevăr, Ministerul Finanțelor Publice a emis un ordin prin care a impus obligația emiterii unui certificat de către direcțiile de finanțe, în urma verificărilor pe care le efectuează, însă acest certificat nu constituie o condiție pentru obținerea scutirii de Mai mult, reclamanta nu are nici o vină față de lipsa acestui certificat, acceptându-se de organele fiscale că, beneficiarul lucrării - Inspectoratul Școlar Județean N trebuia să ceară emiterea unui asemenea certificat. Astfel, atât timp cât legea prevede că în situația care există și în speța de față, nu se plătește, nelegal reclamantei i se solicită această plată.
De asemenea, așa cum s-a precizat și în motivele de recurs, dacă instanța de fond ar fi fost în dilemă în ceea ce privește fondurile utilizate, trebuia să solicite lămuriri, acte suplimentare și chiar să dispună o expertiză de specialitate.
Arată că, reclamanta a emis factura în mod legal, factură pe care a inserat că, în conformitate cu pct. 14 din contract, nu se plătește
Așadar, atât timp cât reclamanta nu se face vinovată de inexistența acestui certificat, nu poate fi obligată la plata -ului. În cauză se invocă doar formalitatea în sine, respectiv că nu s-a emis acest certificat fiscal, însă, nu există nici un raport de cauzalitate între lipsa acestui certificat și așa-zisa daună cauzată statului. În consecință, în ceea ce privește primul capăt al cererii reclamantei, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se impune admiterea recursului.
În continuare, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii, s-a solicitat să se constate că nu reclamanta este cea vinovată de lipsa acestui certificat, ci Inspectoratul Școlar Județean N, astfel că s-a formulat cerere de chemare în garanție a acestuia. Astfel, referitor la această cerere, deși instanța de fond a recunoscut că beneficiarul lucrărilor, respectiv Inspectoratul Școlar Județean N era cel care trebuia să solicite emiterea acestui certificat, a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă, fără însă aom otiva.
Față de acestea, se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, pentru nemotivarea instanței de fond a cererii de chemare în garanție și, în subsidiar, dacă există dubii cu privire la fondurile utilizate, se impun a fi efectuate noi verificări, ori de organele fiscale, ori de instanță prin efectuarea unei expertize de specialitate, motiv pentru care se impune modificarea sentinței recurate în acest sens, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata- Direcția Generală a Finanțelor Publice N, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Arată că, în conformitate cu dispozițiile legale speciale, existența certificatului de scutire este o condiție esențială, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 143 din Codul fiscal și Ordinul Ministerul Finanțelor Publice nr. 1880/2005. De asemenea, precizează că, recurenta în cauză avea obligația să menționeze pe factura emisă numărul certificatului de scutire și, în situația neexistenței acestui certificat, trebuie să facă demersuri către Inspectoratul Școlar Județean N pentru a-l obține, ceea ce nu s-a întâmplat, nici în acest moment certificatul nu există.
În concluzie, având în vedere că acest certificat nu este o formalitate, ci o condiție, văzând și motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta L, în contradictoriu cu pârâtul N, P N și chematul în garanție Inspectoratul Școlar Județean N, a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 294/18 iunie 2008 referitor la calculul sumei de 29.021 lei, reprezentând - aferentă lucrărilor de reparații și renovări efectuate Inspectoratului Școlar Județean N, precum și a obligațiilor de plată accesorii calculate pentru această sumă, respectiv a sumei de 13.756 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente S-a contestat și Decizia nr. 311/31.07.2008 prin care a soluționat contestația reclamantei înregistrată sub nr. 7743/11.07.2008. Se solicită anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 294/18.06.2008, respectiv anularea sumei de 29.021 lei, reprezentând TVA de plată și a sumei de 13.756 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA. Pentru cazul în care reclamanta va cădea în pretenții, solicită obligarea Inspectoratului Școlar Județean N la plata de despăgubiri în sumă de 42.777 lei, din care 29.021 lei reprezentând TVA și 13.756 lei reprezentând majorări de întârziere aferente
Prin sentința civilă nr. 70/CF/13 aprilie 2009 s-a respins atât acțiunea, cât și cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța respectiva soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a încheiat cu chematul în garanție, Inspectoratul Școlar al Județului N, 8 contracte privind reparații și renovări interioare la 8 unități de învățământ de pe raza județului Finanțarea acestor lucrări s-a făcut de către Inspectoratul Școlar Județean cu fonduri provenite de la Uniunea Europeană, motiv pentru care reclamanta contractantă ar fi putut beneficia de scutire de A potrivit art. 143 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 și art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din 1880/2005.
Pentru a beneficia de scutire de TVA, reclamanta trebuia să dețină, în prealabil, certificatul de scutire de Acest certificat putea fi obținut numai de beneficiarul fondurilor europene, Inspectoratul Școlar Județean, nu și de reclamantă. Numai după obținerea certificatului de scutire de A, reclamanta putea factura fără Fără să fi obținut în prealabil acest certificat, reclamanta a facturat fără A, motiv pentru care autoritățile fiscale pârâte au impus reclamantei plata A-ului și a majorărilor aferente.
Acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu autoritățile fiscale pârâte, se dovedește neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele care urmează:
Deși reclamanta ar fi putut în mod legal să beneficieze de scutire de A, atâta timp cât nu a obținut în prealabil și certificatul de scutire de A, impunerile făcute de Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor publice sunt legale.
Este adevărat că certificatul de scutire de A putea fi obținut numai de beneficiarul fondurilor europene, Inspectoratul Școlar Județean, însă culpa pentru facturarea fără A aparține reclamantei. Culpa reclamantei constă în omisiunea de a depune diligențe la momentul potrivit (în cursul anului 2006) pentru a determina autoritatea contractantă - Inspectoratul Școlar Județean, să ceară certificatul de scutire de Reclamanta a observat că i-a lipsit certificatul de scutire de A abia în cursul anului 2008, după impunerea fiscală ce face obiectul actualei cauze.
În condițiile în care reclamanta a procedat la facturarea fără A, deși nu era în posesia certificatului de scutire, omisiunea obținerii în prealabil a certificatului, îi este imputabilă acesteia.
În ce privește cererea de chemare în garanție, se constată că nu există nici temei legal și nici contractual pentru obligarea Inspectoratului Școlar Județean la plata obligațiilor fiscale impune reclamantei, urmând a se dispune și respingerea acestei cereri.
În termen legal a declarat recurs societatea reclamantă, motivele de recurs fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă.
1. societatea nu poate fi îndatorată la plata de suplimentar și accesorii, întrucât în caută sunt incidente dispozițiile art. 143 al. l lit. e Cod procedură fiscală.
Obligația emiterii unui certificat a fost impusă organelor financiare din subordine, iar un terțiar beneficiar de fonduri europene ori prestatorilor de servicii.
S-a mai susținut că respectivul certificat nu constituie o condiție pentru obținerea scutirii de, întrucât s-ar admite ca printr-un ordin al ministrului finanțelor să se adauge la lege.
2. cât privește cererea de chemare în garanție, motivarea instanței este contradictorie și nemotivată în fapt și în drept.
Prin întâmpinare, N a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
De asemenea, celelalte două intimate, Inspectoratul Școlar N și N au considerat recursul de față ca nefondat, solicitând, prin întâmpinare, respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin decizia de impune privind obligațiile de plată suplimentare nr. 294/18 iunie 2008, emisă în baza nr. 63750/13 iunie 2008, s-au stabilit obligații de plată suplimentare, dintre care recurenta - reclamantă a contestat suma de 29.021 lei, reprezentând TVA colectată și majorări.
Astfel, în cele 8 contracte încheiate de recurentă cu Inspectoratul Școlar Județean N, contracte cu finanțare din fonduri europene, având ca obiect reparații și renovări interioare la 8 unități de învățământ, se stipulează în mod expres facturarea fără TVA de către contractor.
L, în calitate de furnizor, a facturat prestările de servicii fără a înscrie în facturile emise aferentă.
Pentru a putea factura fără, societatea avea obligația de a solicita beneficiarului fondurilor o copie după certificatul de scutire de, care se acordă de către în conformitate cu art. 3 al. l lit. b) pct. 1 din nr. 1880/2005.
În facturile emise, societatea avea obligația, în baza art. 5 alin. 4 din Ordin, de a înscrie numărul și data certificatului în baza căruia facturează în regim de scutire.
Ordinul nr. 1880/2005 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea scutirii de pentru livrările de bunuri și prestările de servicii finanțate din ajutoare sau din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine etc. prevăzută de art. 143 al. l lit. l) din Codul fiscal, a fost emis în baza legii: art. ll alin. 5 din nr.HG 208/2005, art. 143 al. l lit. e) și al. 2, art. 149 al. 9 din Codul fiscal.
Astfel, prin Legea nr. 571/2003 se prevede în mod expres că pentru justificarea scutirii de sunt necesare documente, iar prin norme, doar se stabilește care sunt aceste documente.
nr. 1880/2005 este un act admis cu caracter normativ emis în baza și executarea Legii nr. 571/2003 și nu adaugă la lege.
Se reține, așadar, conform art. 143 al. l lit. l) din Legea nr. 571/2003, în vigoare la data încheierii contractelor, că prestările de servicii finanțate din ajutoare sau împrumuturi nerambursabile sunt scutite de, scutire care se poate realiza prin facturarea fără de către prestatorii care participă la realizarea proiectelor (contractori).
facturarea fără se poate efectua pe baza unui certificat de scutire de, solicitând de către beneficiarii fondurilor, pentru contractorii înregistrați ca plătitori de TVA în România.
Este adevărat că obligativitatea solicitării certificatului de scutire de revenea beneficiarului fondurilor, Inspectoratului Școlar Județean N, însă, după cum s-a reținut anterior, contractorul avea obligația, la rândul său, de a solicita celui dintâi o copie a certificatului. Aceasta, întrucât numai pe baza acestui înscris, emis în condițiile Ordinului nr. 1880/2005, contractorul putea să factureze prestarea serviciului fără
Cât privește cererea de chemare în garanție, în mod corect a fost soluționată de către prima instanță, întrucât cadrul legal reprezentat de Legea nr. 554/2004 nu permite a fi analizată o astfel de pretenție.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-reclamantă P N, cu sediul în P N,-, județul N, împotriva sentinței civile nr. 70/CF din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- bis. județul N, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN N, cu sediul în P N, str. -. - nr. 4A, județul N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, cu sediul în P N,- bis. județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.
Red.
tehnored. 6 ex.
16 nov. 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Loredana
