Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 849/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - pretenții -

ROMANIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 849

Ședința publică din 07 mai 2009

PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela

JUDECĂTOR 2: Artene Doina

JUDECĂTOR 3: Galan

Grefier

Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B,-, județul B - pentru Ministerul Economiei și Finanțelor Bîmpotriva sentinței nr. 106 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), reclamanta intimată fiind"", cu sediul în B,-, etaj 2, cam. 210, județul B și cu sediul indicat la adresa -,-, etaj 1,.8, județul

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice B și reclamanta intimată - "".

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, constatând că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 18 noiembrie 2008, reclamanta "" Bac hemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B solicitând a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 12.240 lei, achitată pentru autoturismul cumpărat din spațiul european, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

In fapt, reclamanta a arătat că în anul 2007 a cumpărat din spațiul european un autoturism pentru care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestora în circulație, taxe pe care le consideră că nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din

In susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și lipsa îndeplinirii procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prinsentința civilă nr.106 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a lipsei procedurii prealabile; a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice B să-i restituie acesteia contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în sumă de 12.240 lei, achitată cu chitanțele seria - 2A nr. -/25.06.2007 (5.000 lei) și seria nr. A nr. -/25.06.2007 (7.240 lei) actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, reclamanta a arătat că a cumpărat din spațiul european un autoturism pentru care a fost obligată să plătească taxă de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestuia în circulație.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român - - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a apreciat că citarea în calitate de pârât a Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B este oportună - în vederea realizării efectului de opozabilitate a hotărârii față de o autoritate publică care a pretins plata taxei de primă înmatriculare în vederea înmatriculării în circulație a autoturismului proprietatea reclamantului, considerent pentru care respins această excepție.

Cu privire la cea de-a doua excepție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prima instanță a reținut că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, tribunalul apreciind corect că nerespectarea procedurii prealabile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este de natură a împiedica exercițiul dreptului la acțiune - întemeiat pe o normă de drept comunitar pretins încălcată, motiv pentru care a constatat inaplicabile aceste dispoziții din legislația internă, care sunt de natură a înlătura posibilitatea instanței de a da eficiență dreptului comunitar.

Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.

In speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.

Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru sa poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".

Având în vedere cele anterior menționate, tribunalul a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu tară frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.

Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.

In același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.

Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.

Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pe fond, recurentul a arătat că în mod eronat au fost interpretate dispozițiile legale în vigoare, având în vedere că taxa de primă înmatriculare nu trebuie interpretată ca fiind contrară dispozițiilor europene, din moment ce și alte state o aplică sub diferite forme; că taxa de primă înmatriculare nu este îndreptată împotriva cetățenilor români și a intereselor noastre ca stat membru al Uniunii Europene; în acest moment, taxa de primă înmatriculare fiind legală și prevăzută de Codul fiscal ca și alte taxe - art. 2141fiind introdus prin Legea nr. 346/2006 și modificat prin nr.OUG 110/2006.

A mai arătat recurentul că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă de Guvern pentru a proteja mediul și a stopa importul de mașini second hand, conform reglementărilor de limitare a emisiilor de noxe.

De asemenea, susține recurentul că de la data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxe pe poluare pentru autovehicule, care prevede o nouă formulă de calcul a taxei, din sumele colectate finanțându-se programe și proiecte privind protecția mediului și care la art. 11 conține prevederi neechivoce privind restituirea taxei auto.

Criticile sunt nefondate.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că în realitate, contestația a fost formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, petentul nefăcând altceva decât să folosească titulatura exactă imprimată pe toate documentele emanând de la această instituție (exemplu practic - fila 16 dosar fond), astfel încât excepția nu poate fi primită.

Cu privire la fondul litigiului,Curteaobservă că dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare între produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Român.

Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.

Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.

Cu privire la existența impozitării discriminatorii în speță, Curtea observă că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state membre ale Uniunii Europene - și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, așadar nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.

Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.

In consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.

Date fiind aceste considerații,Curteaconsideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:

"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).

46. În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).

47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art90 par. 1 este încălcat atunci când taxaaplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferitpe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată).Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența uneiasemenea discriminări,impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.

49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

51.Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).

52. În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective.Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.

53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.

54.Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea rezidualăataxei de înmatriculare.

55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.

56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.

57.Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând otaxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timpcât:

-taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;

-valoarea taxei,determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării,este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, desemenemanieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."

Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.

Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor uzate puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.

De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor uzate importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valorii reziduale a unor autoturisme uzate similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.

Nu sunt fondate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008, întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.

Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr.C-290/05 și C-333/05 și Nemeth parag.61-70).

Mai mult, în jurisprudența sa ( hot. Rafinaries greques & Statis Andreadis/ c / din 9 decembrie 1994, dec. Antonakopoulos /c/ din 23 februarie 1999; Zielinscki /c/Polonia din 28 octombrie 1999) a stabilit că are caracter de ingerință în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent față de legislativ faptul că autoritatea legiuitoare a unei țări emite o lege cu aplicarea retroactivă care influențează soluționarea litigiilor la care statul este parte, impunând judecătorului, prin lege, promovarea unei soluții în favoarea statului.

Având în vedere această concluzie,Curteaconstată legalitatea hotărârii instanței de fond, care a reținut incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Consecința acestei concluzii fiind pe deplin justificată de instanța de fond, sub aspectul asigurării aplicării uniforme si eficiente a dreptului comunitar, cu referire la articolele relevante din Constituția României, și a reparării prejudiciului creat prin încălcarea dreptului comunitar,Curteaconsidera că reluarea argumentației nu mai este necesară.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în municipiul B,-, județul B - pentru Ministerul Economiei și Finanțelor Bîmpotriva sentinței nr. 106 din 21 ianuarie 2009 a Tribunalului Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), reclamanta intimată fiind"", cu sediul în B,-, etaj 2, cam. 210, județul B și cu sediul indicat la adresa -,-, etaj 1,.8, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 07 mai 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Dact.

2 ex./12.05.2009

Jud. fond

Președinte:Mitrea Muntean Daniela
Judecători:Mitrea Muntean Daniela, Artene Doina, Galan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 849/2009. Curtea de Apel Suceava