Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 900/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIENr. 900/CA/2009
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta COMUNA PRIN PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței nr.239/CA/2009pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul pârâtei recurente depune la dosar timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și un set de înscrisuri în susținerea recursului.
Avocata reclamantului intimat depune la dosar copie după certificatul de urbanism nr.43/25.11.2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și în baza probelor administrate, să fie respinsă acțiunea reclamantului. Susține că nu există dovada care să certifice că între data formulării cererii pentru eliberarea certificatului de urbanism și data eliberării acestuia nu au existat litigii. Au existat pe rolul instanțelor trei litigii care s-au soluționat în cursul anului 2008, împrejurări care au condus la tergiversarea eliberării certificatului de urbanism. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocata reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare și expuse oral. Susține că în momentul formulării cererii pentru eliberarea autorizației de construire, terenul proprietatea reclamantului nu era în litigiu și chiar dacă s-ar fi aflat în litigiu, conform Legii nr.50/1991 autorizația de construire trebuia eliberată în acest caz pe răspunderea proprietarului. Solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoaraa fost înregistrată sub nr. 02529 din 22.05.2008 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu Primarul comunei, ca reprezentant al unității administrativ teritoriale solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 12.514 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferența dintre valoarea materialelor de construcție și a manoperei raportat la creșterea inflației datorate neeliberării autorizației de construcție și a lipsei răspunsului în termenul cerut de lege (2005-2008) și la plata sumei de 7.486 lei reprezentând daune morale datorate prin încălcarea legii 544/2001 privind accesul liber la informațiile de interes public și refuzul nejustificat al autorităților publice de a-l furniza.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în cursul anului 2005 a solicitat eliberarea unei autorizații de construcție pentru o anexă la construcția existentă, cerere respinsă pe considerentul că terenul este în litigiu, lucru total neadevărat.
În luna martie 2006, reclamantul a solicitat în scris eliberarea unor copii din registrul de corespondență cu numărul cererilor formulate de numiții, și, iar după 30 de zile i s-au mai cerut 48 de ore pentru a răspunde cererii, însă nu a primit răspuns.
Prin sentința nr. 239 din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și în consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 12.514 lei reprezentând despăgubiri pentru refuzul eliberării autorizației de construcție. A fost respinsă în rest acțiunea.
În motivarea hotărârii s-a reținut că în mod nelegal nu i-a fost eliberată autorizație de construcție reclamantului, terenul nefiind în litigiu, acesta în perioada îndelungată de timp 12.09.2005 - 31.12.2007 încercând un prejudiciu de 12.514 lei decurgând din creșterea prețurilor la materiale și manoperă.
Prejudiciul moral pretins de reclamant a fost apreciat ca nedovedit în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul primar în calitate de reprezentant al comunei solicitând în principal modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii promovate și în subsidiar casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se susține că autorizația de construcție n-a fost eliberată reclamantului în anul 2005 pentru că terenul era într-adevăr în litigiu și pentru că terenul pe care se afla construcția inițială se află sub nivelul de siguranță al lacului de acumulare, aspect ce are reglementări speciale. Se mai susține că după terminarea litigiului s-a eliberat autorizația de construcție.
În drept se invocă art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat în cauză în baza temeiurilor și a criticilor formulate se constată că este fondat pentru considerentele ce urmează:
Pentru angajarea răspunderii civile a autorității administrative este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și culpă. Rezultă că premisa de la care se pleacă în analiza angajării răspunderii este existența unei fapte ilicite.
În contenciosul administrativ fapta ilicită poate consta conform art. 8 alin.1 din Legea 554 în emiterea unui act administrativ nelegal, nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Controlul de legalitate al actelor administrative nu poate fi efectuat decât în condițiile art. 8 din Legea 554/2004, numai în acest cadru procesual instanța este investită să analizeze existența atingerii aduse unui drept ori unui interes legitim, nefiind de conceput o cerere de chemare în judecată în care să se solicite recunoașterea dreptului sau interesului legitim, independent de existența unei practici administrative vătămătoare.
În cauză nu s-a solicitat și nu s-a constatat pe cale principală existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte de a emite autorizație de construcție, așa încât din punct de vedere juridic fapta ilicită nu există.
Pe de altă parte nici prejudiciul reclamat nu rezultă din probatoriul administrat. Curtea nu întrevede cum reclamantul a fost prejudiciat prin inflație de vreme ce acesta nu a fost lipsit de uzul sumelor de bani pe care se presupune că le-ar fi avansat pentru construcția în cauză, iar dobânda acordată de bănci este de notorietate că cel puțin din anul 2001 acoperit inflația.
Având în vedere cele mai sus reținute se constată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, ceea ce dovedește netemeinicia cererii reclamantului, motiv pentru care va fi admis recursul, modificată în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamant, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta COMUNA împotriva sentinței nr.239/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului împotriva pârâtei pentru plata despăgubirilor.
Menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex./25.08.2009
Jud.fond.
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta
