Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 901/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 901/CA/2009

Ședința publică de la 30 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu

JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt

JUDECĂTOR 3: Marieta

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.664/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul intimat, lipsind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele arătate în concluziile scrise. Susține că reclamantul intimat îndeplinește condițiile prevăzute de lege, avându-se în vedere că și-a înființat cabinetul medical în temeiul nr.OG124/1998, spațiul aparține domeniului privat al statului, iar reclamantul intimat îl ocupă în mod legal în temeiul contractului de concesiune nr.3/2004 încheiat cu pârâtul pe o perioadă de 15 ani. Nu solicită cheltuieli de judecată.

După dezbaterea cauzei se constată că s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtului intimat Spitalul de Psihiatrie și pârâtul recurent prin reprezentant depune la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.

- CURTEA DE APEL -

Asupra recursului de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la judecătoria Deva sub nr- reclamantul CABINETUL MEDICAL INDIVIDUAL (), dr. reprezentat prin dr. a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și SPITALUL DE PSIHIATRIE, solicitând obligarea pârâților să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul pentru cabinetul medical situat în com.,- și pentru terenul aferent acestui spațiu, în condițiile OUG nr.110/2005.

În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că folosește acest spațiu de la înființarea sa și că în temeiul OUG nr.110/2005 a depus cererea pentru cumpărarea imobilului însă pârâții au refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Prin sentința civilă nr.5168/2007 a Judecătoriei Devaa fost admisă excepția de necompetență materială invocată de pârâtul II și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara motivându-se că, potrivit art.9 al.3 din OUG nr.110/2005, refuzul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi contestat la secția de contencios administrativ a tribunalului.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Hunedoara, care verificându-și propria competență a apreciat că acțiunea formulată de către reclamant este de competența secției de contencios administrativ a tribunalului.

În ședința publică din 16.09.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că î-și întemeiază cererea pe prev.OUG nr.68/2008, avându-se în vedere că OUG nr.110/2005 a fost abrogată (35).

Prin întâmpinările depuse în cauză pârâții au solicitat respingerea acțiunii, motivând că spațiul din litigiu este proprietatea pârâtului II, care nu are nici o obligație legală de vânzare a acestuia.

Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința nr.664/CA/17.03.2009 și încheierea de îndreptarea erorii materiale dată în Camera de Consiliu din data de 08.04.2009, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtul Consiliul Local al Comunei să încheie cu reclamantul contractul de vânzare - cumpărare pentru cabinetul medical situat în comuna,- și pentru terenul aferent acestuia conform nr.OUG68/2008.

A respins acțiunea reclamantului față de pârâtul Spitalul de Psihiatrie.

Pârâtul Consiliul Local a fost obligat să plătească reclamantului suma de 754 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul s-a înființat în temeiul OG nr.124/1998, având sediul în com. (19, dos.jud.).

Prin contractul de comodat încheiat în data de 29 septembrie 1999 dintre reclamant și pârâtul II, spațiul a intrat în folosința reclamantului, contractul expirând în data de 20.09.2004 (38 dos.jud.).

Prin contractul de concesiune nr.3/2004, încheiat pe o durată de 15 ani, pârâtul Iac oncesionat spațiul din litigiu în favoarea reclamantului (10 dos.jud.).

Din declarațiile martorilor (57) și (86) rezultă că reclamantul folosește cabinetul din litigiu de la înființarea sa și că acest spațiu a fost în administrarea Consiliului Local, care a făcut mai multe reparații de-a lungul timpului.

Împrejurarea că spațiul aparține patrimoniului comunei rezultă și din adresa Consiliului Județean H (28).

După intrarea în vigoare a OUG nr.110/2005, reclamantul a depus o cerere înregistrată în data de 13 august 2005 prin care a solicitat pârâtului I, să-i vândă imobilul din litigiu, în temeiul acestui act normativ (26 dos.jud.).

Întrucât pârâtul nu a dat curs acestei cereri, reclamantul a revenit cu o altă cerere de cumpărare, înregistrată în data de 14.07.2006 (26 dos.jud.).

Din corespondența existentă între reclamant și pârâți rezultă că principalul motiv al refuzului încheierii contractului de vânzare-cumpărare este împrejurarea că spațiul ar fi proprietatea Spitalului de Psihiatrie.

Din expertiza topografică efectuată de către expertul (60) rezultă că imobilul din litigiu este înscris în CF 1003/A nr.top 1476-1479, 1480/1, 1480/2, 1485, 1486, 1483/1, 2/3/75/3/2.

Din extrasul de carte funciară arătat mai sus rezultă că proprietarul acestui imobil este STATUL ROMÂN (69).

Ca urmare a abrogării OG nr.110/2005 și avându-se în vedere precizarea de acțiune formulată de către reclamant (35), cererea acestuia va fi apreciată prin prisma prevederilor OUG nr.68/2008.

Conform art.1 din OUG nr.68/2008, sunt supuse vânzării spațiile proprietate privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale unde funcționează unități medicale înființare potrivit OG nr.124/1998.

Potrivit art.1 al.3 din același act normativ, dispozițiile acestuia se aplică și spațiilor medicale concesionate.

Conform art.3 al.1 din același act normativ, au dreptul de a cumpăra spațiile, medicii care dețin în mod legal spațiul respectiv.

Analizând dispozițiile legale mai sus arătate rezultă că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în condițiile în care a fost înființat în temeiul OG nr.124/1998, spațiul aparține domeniului privat al statului, iar reclamantul îl ocupă în mod legal, în temeiul contractului de concesiune nr.3/2004, încheiat cu Consiliul Local, pe o perioada de 15 ani.

Obligația unităților administrativ teritoriale de a vinde spațiile medicale este imperativă, avându-se în vedere formulările din ordonanța arătat mai sus, unde se arată că spațiile "se vând", iar medicii "au dreptul" de a cumpăra aceste spații.

Susținerea pârâtului II, din concluziile scrise, potrivit căreia reclamantul nu a depus în termenul legal cererea de cumpărare, este neîntemeiată, în condițiile în care termenul prev.de art.3 al.2 din OUG nr.110/2005 a fost respectat, iar apoi, după apariție OUG nr.68/2008, reclamantul nu mai avea obligația de a depune o nouă cerere, în condițiile în care pârâtul I era deja sesizat cu două cereri de cumpărare din partea reclamantului.

În ceea ce privește termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ, prev.de art.8 al.5 din OUG nr.68/2008, nu a fost depășit în condițiile în care reclamantul a introdus acțiunea anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, întemeiundu-se pe OUG nr.110/2005 care a fost abrogată pe parcursul cauzei.

Față de cele arătate mai sus, instanța va admite acțiunea formulată de către reclamant și va obliga pe pârâtul Consiliul Local, în calitate de reprezentant al proprietarului imobilului, să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul pentru cabinetul medical din litigiu, în condițiile OG nr.68/2008.

Avându-se în vedere că pârâtul Spitalul de Psihiatrie nu este proprietarul imobilului, neavând nici un raport juridic cu reclamantul, se va respinge acțiunea formulată împotriva acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Comunei solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.

În expunerea motivelor de recurs se arată că solicitarea reclamantului la data depunerii cererii de cumpărare a spațiului, respectiv 13.08.2005 nu s-a putut da o rezolvare favorabilă, întrucât la acea dată situația juridică a imobilului era neclară, necunoscându-se dacă bunul se află în proprietatea publică sau privată a comunei.

De asemenea, arată că prin adoptarea nr.OUG68/2008 prin prisma excepției de neconstituționalitate a nr.OUG110/2005, prevederile art.4 nu mai sunt imperative.

În drept invocă dispozițiile art.4 din nr.OUG68/2008, Decizia Curții Constituționale nr.871/09.10.2007, Legea nr.215/2001 și Legea nr.213/1998.

Recursul a fost timbrat cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Intimatul Cabinet Medical Individual Dr. prin concluziile depuse la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul pârâtului este fondat pentru următoarele:

Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expertul, cât și planul de situație anexat (fila 79) a identificat imobilul format din construcții și teren în suprafață de 3796 mp.

Dispensarul medical individual al reclamantului dr. cuprinde o suprafață mult mai restrânsă.

Or, instanța de fond a obligat pârâtul Consiliul Local al Comunei să încheie contract de vânzare - cumpărare pentru cabinetul medical și terenul aferent acestuia conform nr.OUG68/2008.

Actele depuse la dosar dovedesc că imobilul pe care este amplasat dispensarul medical este pe o suprafață mult mai mare. Prin urmare, se impune ca printr-o expertiză tehnică să se identifice și să se parceleze strict cât folosește reclamantul și numai după această determinare se vor analiza posibilitățile și condițiile de vânzare a dispensarului medical.

Pe baza acestor considerente, recursul pârâtului în baza art.304/1 raportat la art.312 alin.2 Cod pr.civilă, se va admite, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza și celelalte critici invocate în recurs.

Pentru aceste motive,
În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.664/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință:

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Dact.

2 ex./28.09.2009

Jud.fond -

Președinte:Marius Ionel Ionescu
Judecători:Marius Ionel Ionescu, Ștefan Făt, Marieta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 901/2009. Curtea de Apel Alba Iulia