Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 904/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 904
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentințelor civile nr. 524/15.10.2008 și nr. 302/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză au fost declarate 2 recursuri de către recurenta-pârâtă, unul împotriva sentinței civile nr. 524/15.10.2008 și unul împotriva sentinței civile nr. 302/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr.520/15.10.2008. Ambele recursuri sunt declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, instanța constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul cheamă în judecată DGFP B pentru a fi obligată la restituirea sumei de 14.871 lei cu majorări de întârziere.
Taxa de timbru de 43 lei a fost achitată cu chitanța nr. 30020/2008. S-au anulat timbre judiciare de 0,5 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că:
La data de 18.06.2007 a fost obligat să achite suma de 14.871 lei la bugetul de stat, sumă reprezentând taxă auto pentru prima înmatriculare în România a unui autovehicul.
La data de 12.12.2007, prin adresa nr. 45526/2007 s-a adresat în scris Ministerului Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Finanțelor Publice - cu sediul în B Roșie nr. 1 - 3 și a solicitat restituirea acestei sume de bani, precum și a majorărilor de întârziere aferente, considerând că în mod nelegal a fost obligat sa achit o astfel de taxă.
Până la data introducerii acțiunii nu a primit nici un răspuns din partea acestei instituții, fapt care l-a determinat să formulez această acțiune. Motivul promovării acesteia constă în aceea că taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141-2143din Legea 571/2003 privind Codul fiscal este nelegală.
Aceasta nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în alte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat principiile dreptului comunitar (art. 90 paragraf l din Tratat), prioritare față de dreptul intern (art. 148 alin.2din Constituția României).
În principiu, textul comunitar prevede că nici un stat membru al UE nu poate afecta direct sau indirect, produsele altor state membre prin impuneri interne, indiferent de natura lor, superioare celor care privesc produsele naționale similare ori de natură a proteja indirect alți producători.
De altfel jurisprudența Curții de Justiție a CE este fermă în această materie. Cu titlu de exemplu, fac referire la hotărârea acesteia din 5 octombrie 2006 împotriva Ungariei.
Hotărârile CJCE au valoare de precedent judiciar, fiind deci obligatorii în cauzele similare, chiar implicând alte state membre, iar interpretarea dată are caracter retroactiv, aplicându-se de la data aderării țării la UE (în cazul României, de la 1 ianuarie 2007). In consecință, taxele încasate trebuie restituite celor care le-au plătit.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraf 1 din Tratat, solicită să se observe că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt prevederi contrare reglementărilor comunitare, și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatriculare în cuantum de 14.871 lei, a fost încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea art. 90 par. 1 al Tratatului.
De asemenea consideră că a fost prejudiciat prin perceperea unei asemenea taxe, și solicită pe lângă restituirea sumei de mai sus și majorările de întârziere aferente conform legii, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat numai în acest fel putând fi integral reparat astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportate la cele ale art. 1082 Cod civil.
Mai susține că în sprijinul acțiunii sunt și prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit cărora: "(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fată de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
"(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.(2)".
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: chitanța, plângerea prealabilă, contract vânzare - cumpărare, răspuns.
În întâmpinare pârâta arată că taxa ce face obiectul cauzei are un caracter legal obligația de plata fiind izvorâtă direct dintr-un act normativ ale cărui dispoziții sunt imperative.
Prin adresa de răspuns nr. 45526/29.-, instituția a comunicat reclamantului făptui ca taxa speciala se aplica atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate, în conformitate cu prevederile HG nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În același sens, în lipsa unui cadru normativ care să prevadă restituirea totala sau parțiala a taxei, obligația de plata a acesteia subzista, în baza unui act normativ aflat în vigoare.
Nu are nici o relevanta juridica în speță invocarea dreptului comunitar, atât timp cât dispozițiile art.2141-2143din Legea nr.571/2003 sunt conforme cu cele ale Constituției României si neexistând nici un alt act normativ care sa le abroge, ele devin pe deplin aplicabile pe teritoriul României.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea instituției la plata majorărilor de întârziere aferente taxei, solicită respingerea acestuia, pentru următoarele considerente:
În cauza nu pot fi aplicabile dispozițiile dreptului comun cu privire la plata daunelor interese (majorărilor de întârziere), respectiv art.1082 si 1084 Cod civil, plata majorărilor de întârziere de către organul fiscal fiind strict reglementata de un act normativ special.
În sensul celor de mai sus, prin nr.1899/22.12.2004, care reprezintă cadrul legal special pentru acordarea de despăgubiri, s-au stabilit o serie de termene legale speciale ( art.199 alin. l și 2 sau art.112 alin. 2.pr.fiscală) a căror depășire generează obligația organului fiscal de a plăti dobânzi, in cazul unor taxe și impozite plătite și nedatorate bugetului de stat.
Or, în cauza, este situația unei taxe datorate, plătite în baza unui act normativ în vigoare, organul fiscal ne vând nici o obligație de restituire a acesteia și, implicit, a unor eventuale majorări.
Prin precizările la întâmpinare pârâta arată că procedura de restituire a sumelor reprezentând această diferență este reglementată de HG nr. 686/2008.
Prin sentința civilă nr. 524 din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 14.871 lei cu majorări de întârziere.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seri TS 3, nr. -/18.06.2007, suma de 14.871 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Prin adresa nr. 45526/12.12.2007, reclamantul a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta prin adresa nr. 45526/29.01.2008 a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Instanța nu a avut în vedere motivarea pârâtei privind restituirea diferenței taxă auto deoarece acțiunea este promovată la data de 04.02.2008 și HG nr. 686/2008 nu retroactivează.
S-a reținut că în baza art. 1084 raportat la art. 1082 Cod Civil pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat constând în dobânda legală de la data plății efective.
Prin sentința 304/20 martie 2009 Tribunalul Bacăua dispus completarea sentinței 524/15 octombrie 2008 în sensul obligării la plata sumei de 43,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin precizările la acțiune reclamantul a solicitat și cheltuieli de judecată asupra cărora instanța a omis să se pronunțe, astfel încât în temeiul art. 2812Cod procedură civilă a admis cererea.
Împotriva sentinței 524/15.10.2008 și 302/20.03.3009 a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Motivând recursul declarat împotriva sentinței 524/2008 recurenta solicită a se face aplicarea OG50/2008, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 11 din OG50/2008 text ce nu dă dreptul intimatului la restituirea diferenței între taxa de înmatriculare achitată în temeiul art. 214 și taxa de poluare. Invocă recurenta existența unei neconcordanțe între practicaua și dispozitivul sentinței în ce privește obligarea la majorări de întârziere.
Criticând sentința 302/2009 recurenta apreciază că nu poate fi angajată culpa procesuală a sa. așa încât în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea apreciază că recursul declarat împotriva sentinței 302/20 martie 2009 este nefondat, însă recursul declarat împotriva sentinței 524/2008 este fondat, dar nu toate criticile ce vizează sentința 524/2008 sunt întemeiate.
Astfel, în ce privește obligarea recurentei la restituirea sumei de 14.871 lei, Curtea reține: Reclamantul a cumpărat un autoturism second - hand marca MERCEDES BENZ tipul E220 CDI pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 14.871 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Nu poate fi reținută apărarea recurentei fundamentată pe dispozițiile OUG 50/2008, fără a aduce atingere principiului constituțional al neretroactivității legii. Noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Cum raportul de drept fiscal s-a născut la 18 iunie 2007 (data achitării taxei) nu se poate reține incidenta art. 11 din OG50/2008, act ce a intrat în vigoare la 01 iulie 2008.
Criticile ce vizează neconcordanța între considerente și dispozitiv sub aspectul capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzii este întemeiată. Astfel, se reține că prin precizările la acțiune (fila 24 dosar) reclamantul a solicitat obligarea la plata dobânzii legale calculată până la data restituirii. Instanța de fond, în dispozitiv, "obligă pârâta să restituie suma de 14.871 lei cu majorări de întârziere", însă în considerente reține că în baza art. 1084 cu art. 1082 Cod civil pârâta va fi obligată să achite dobânda legală de la data plății efective. În acest context, se relevă existența neconcordanței între dispozitiv și considerente și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În ipoteza în care în dispozitiv s-ar fi dispus obligarea la plata dobânzii legale, interpretarea nu ar fi putut fi alta decât aceea că în materie fiscală, dobânda legală nu poate fi decât cea fiscală, însă în cazul de față în considerente apare noțiunea de dobândă legală iar în dispozitiv majorări de întârziere.
De altfel, dispozițiile cuprinse în hotărâre trebuie să fie de natură a putea fi puse în executare, însă în cazul de față dispozitivul nu cuprinde nici un criteriu în funcție de care organul de executare să poată stabili valoarea obligației sub aspectul dobânzilor solicitate.
În cauză, Curtea va admite recursul declarat împotriva sentinței 524/2004, va modifica în parte sentința în sensul că pârâta va fi obligată să restituie suma de 14.871 lei cu dobânda prevăzută de art. 124 din OG92/2003, având în vedere că taxa de înmatriculare ce se cuvine a fi restituită are natura unei creanțe fiscale, iar în materie fiscală dobânda nu poate fi decât cea fiscală. Câtă vreme Codul d e procedură fiscală conține dispozițiile speciale ce reglementează dobânda asupra sumelor de restituit, aplicarea unor dispoziții din dreptul comun apare ca nelegală, completarea cu dreptul comun făcându-se doar atunci când legiuitorul nu a prevăzut norme speciale.
În ce privește recursul declarat împotriva sentinței 302/2009, Curtea apreciază că este nefondat, instanța de fond prin obligarea la plata taxei de timbru nu a făcut decât să dea eficiență dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, text ce nu face distincție în funcție de vinovăția părții căzute în pretenție (culpă sau intenție).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sent.civ. nr.302/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sent.civ. nr. 524/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Modifică în parate sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 14.871 lei, cu dobândă prev. de art. 124 din OG nr. 92/2003.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței nr. 524/15.10.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. Red. Tehnored. 5 ex. 16 nov. 2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
