Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 964/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - restituire taxă înmatriculare -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 964
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Statul Român prin ANAF B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 72 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul și reclamanta intimată - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, având în vedere că recurentul a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 4336/40 din 15.10.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - ANAF B solicitând a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității Europene și obligarea pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 5972 lei, achitată pentru autoturismul cumpărat din spațiul european, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că a cumpărat autoturismul din spațiul european, autoturism pentru care a fost obligată să plătească taxa de primă înmatriculare anterior menționată, în vederea înmatriculării acestuia în circulație.
Apreciază reclamanta că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că taxa a fost achitată la Trezoreria municipiului B, precum și lipsa îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii justificat de faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 aliniat 1 din nr.OUG 110/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003, iar începând cu data de 1 iulie 2008 va intra în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare care conține prevederi privind restituirea taxei auto.
Prin sentința nr. 72 din 14 ianuarie 2009,Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâtului, a admis acțiunea reclamantei, obligând Statul Român - prin Ministerul Finanțelor să restituie acesteia contravaloarea taxei de primă înmatriculare, în sumă de 5972 lei, achitată cu chitanța nr. nr. -/9.04.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, aceasta este justificată prin aceea că repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației de a respecta normele comunitare revine Statului Român potrivit art. 28 din, motiv pentru care va respinge excepția invocată față de aceasta. Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere și faptul că Trezoreria doar a încasat suma plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasată în baza legii române.
Față de dreptul pretins de reclamantă, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru sa poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Având în vedere cele anterior menționate, tribunalul a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu tară frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Apărarea pârâtului referitoare la aplicabilitatea OUG nr. 50/2008, care prevede posibilitatea restituirii parțiale a taxei de primă înmatriculare, instanța a respins-o întrucât a stabilit deja că dacă o sumă de bani a fost plătită de un particular în aplicarea unui text intern contrar dreptului comunitar, judecătorul trebuie să ordone restituirea integrală a acesteia, din momentul încălcării dreptului comunitar.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală și a arătat - în principal - că sentința criticată este lovită de nulitate - art. 105(2) Cod procedură civilă - întrucât au fost încălcate prevederile art. 89(1) Cod procedură civilă care impune - sub sancțiunea nulității - respectarea termenului de 5 zile pentru înmânarea citației, înaintea termenului de judecată. Pe fondul cauzei a arătat că, recurenta nu justifică calitate procesuală pasivă iar perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule nu contravine legislației interne și nici normelor comunitare.
Criticile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează:
Pentru ca citația să-și poată îndeplini funcția sa procesuală - încunoștințarea părților despre existența litigiului, data și locul judecății - art. 89(1) Cod procedură civilă determină și termenul în care citația trebuie înmânată părților. Nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru înmânarea citației atrage după sine anularea procedurii de citare.
Teza II a alin. 1 art. 89 Cod procedură civilă permite instanței și stabilirea unui termen mai scurt, dar numai în pricinile urgente.
Art. 17(1) din Legea 554/2004 - include cererile formulate în temeiul acestei legi printre cererile care se judecă de urgență și cu precădere în ședință publică.
În speță, din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că la primirea cererii - 15 octombrie 2008 - judecătorul a apreciat ca primul termen acordat cererii să fie la data de 26 noiembrie 2008, sens în care a dispus și citarea părților așa cum au fost menționate în acțiunea directă: reclamanta și Administrația Finanțelor Publice B în calitate de pârâtă.
Ulterior, la termenul din 26 noiembrie 2008, prima instanță dispune introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a recurentei și dispune citarea sa pentru termenul din 14 ianuarie 2009 când au avut loc dezbaterile ( fila 24 dosar Tribunal).
Din verificarea procesului verbal privind îndeplinirea procedurii de citare a recurentei, se observă că citația a fost înmânată recurentei la data de 12 ianuarie 2009, pentru termenul din 14 ianuarie 2009 (fila 25 dosar Tribunal).
În contextul celor reținute mai sus, Curtea observă că, în pofida faptului că cererile de natura celei deduse judecății, fac parte din categoria "cererilor ce se judecă de urgență", prima instanță, prin termenele acordate ( 40 zile la primirea cererii și ulterior 44 zile) a înțeles să aplice normele procedurale de drept comun, care includ, printre altele și respectarea - sub sancțiunea nulității hotărârii - termenului de 5 zile pentru înmânarea citației.
Cum, în speță, termenul procedural nu a fost respectat, iar în această situație, partea nu mai este ținută să facă dovada unei vătămări, Curtea în conformitate cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de trimitere cu ocazia rejudecării va analiza apărările de fond evocate de recurentă în memoriul de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin ANAF B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 72 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/19.06.2009
jud.fond.
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean
