Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECZIA NR. 98/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.741/CA/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 20.06.2008 reclamanta - SRL Bac hemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, solicitând admiterea acțiunii, și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 23 251 lei achitată în data de 26.0.7.2007 cu ordinul de plată nr. 41, reprezentând taxă specială auto, ca această sumă fie reactualizată cu rata dobânzii legale și cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov, dosarul fiind înregistrat ulterior la completul special de contencios fiscal sub nr-, în mod aleatoriu.
În acest din urmă dosar, instanța de fond a pronunțat hotărârea nr. 741/CA/ 10.11.2008 a Tribunalului Brașov, prin care a dispus următoarele:
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, și, în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 23.251 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cf. nr. 41/26.07.2007.
A fost respinsă cererea privind actualizarea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legea nr. 343/2006, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantei de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 instanța reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 (1) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
A fost respinsă însă cererea privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată având in vedere pe de o parte faptul că plata taxei a fost benevolă, pârâtul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B neavând nicio culpă in încasarea acestei taxe, iar, pe de altă parte, faptul că, deși contrară normelor comunitare, taxa de primă înmatriculare era prevăzută de dispozițiile Codului Fiscal.
Împotriva acestei hotărârii a declarat în termen legal recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă următoarele:
Plata taxei auto pentru înmatriculare s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății, astfel că instanța de fond a soluționat greșit cauza, reținând că această taxă nu se datorează.
Se mai arată că, taxa respectivă a fost plătită de reclamantă benevol, la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Serviciul de Înmatriculări a vehiculelor și că, această taxă reprezintă o obligație ce incumbă fiecărei persoane care dorește înmatricularea autoturismului.
Se susține faptul că, textul de lege în baza căruia se datorează a fost în vigoare până la data de 1.07.2008, dată la care au fost abrogate dispozițiile art. 214 indice 1, art. 214 indice 3 Cod fiscal.
Un alt motiv de recurs, invocat de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la data de 1.07.2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule respectiv de dispozițiile art. 11, privind taxa care se restituie, este diferența dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007- 30.06.2008, și cuantumul taxei de poluare calculat în baza proceduri acestei Ordonanțe de Urgență a Guvernului, ca regulament special.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei
În drept, a invocat prevederile Legile nr. 571/2003 Cod fiscal, și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Intimata reclamantă - SRL Baf ormulat Întâmpinare ( 10 -11 dosar) solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Față de întâmpinarea formulată de reclamanta recurentă a formulat Răspuns la Întâmpinare (15 dosar), precizând că reclamanta a solicitat prin Întâmpinare, actualizarea sumei cu dobânda legală și a cheltuielilor de judecată, iar instanța de fond le-a respins aceste cereri, iar aceasta nu a formulat recurs, împotriva sentinței Tribunalului, astfel încât se impune respingerea acestor cereri.
În cauză, intimata - SRL a formulat concluzii scrise (19-21 dosar) solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar ( 22).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 741/CA/10.11.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Față de întreg probatoriu administrat la dosar, rezultă că în mod corect și legal a apreciat și reținut instanța de fond situația de drept și de fapt pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
În ce privește prima critică formulată în recursul declarat de pârâtă, instanța de recurs constată că această critică este neîntemeiată deoarece între norma de drept internă art. 214 indice 1 - 214 indice 3 Cod fiscal și norma comunitară există contrarietate, astfel încât are prioritate în speță, aplicarea normei de drept comunitar, referitor la astfel de taxe pentru autoturismele care au fost înmatriculate o dată, ne mai datorând încă o taxă pentru înmatriculare în recurs.
Prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, fiind aplicabile în speță, astfel că se va înlătura susținerea recurentei și critica adusă sentinței atacate ca fiind neîntemeiate și nelegale.
Nu se poate reține susținerea recurentei că taxa a fost achitată în condițiile în care textul art. 214 indice 1- 214 indice 3 Cod fiscal, era în vigoare și nici faptul că această taxă a fost achitată benevol de reclamantă, deoarece așa cum corect a reținut instanța de fond, această taxă conform prevederilor legale aplicabile în speță nu se datorează, sens în care se impune a fi restituită contribuabilului.
Cât privește cea de a două critică de recurs, referitore la faptul că instanța de fond nu a făcut aplicarea prevederilor art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța de recurs, constată că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa specială auto este diferită de taxa de poluare, iar fiecare din ele, au reglementat distincte și mai mult, câtă vreme taxa auto plătită în baza art.214 indice 1- 214 indice 3 Cod fiscal, nu se datorează, desigur că nu sunt incidente în cauză prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, art.11.
Pentru acest motiv se va înlătura ca nelegală această critică de recurs.
Referitor la cererea intimatei reclamante pentru a solicita actualizarea sumei respective, desigur că nu poate fi primită de instanța de recurs, câtă vreme reclamanta nu a formulat recurs și ca atare nu se va acorda actualizarea sumei cu dobânda legală.
În esență, față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța constată recursul ca nefondat, iar în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge, ca nefondat iar sentința civilă, se va menține ca legală și temeinică.
Având în vedere faptul că, recursul a fost respins, iar intimata reclamantă a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate, în recurs, conform chitanței de la fila 22 dosar, instanța va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată respectiv onorariu avocat în recurs conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.741/CA/10.11.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, către intimata - reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. I- 16.02.2009
Dact. T- 17.02.2009/2 ex
Jud. fond- M
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara Elena Ciapă
