Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 97/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 97/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.358/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), cauză strămutată de la Curtea de Apel Bacău.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 358/ 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-a dmis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 -24.02.2005.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării și s- respins ca atare acțiunea față de acest pârât.
S-a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice ca nefondată.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți: elinceanu, -, riana, agirescu, ălăița n contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Tribunalul Bacău și în consecință.
Au fost bligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale cu titlul de spor de confidențialitate, în procent de 15% pentru reclamantul pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru reclamanta - pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru reclamanta pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru reclamanta pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru reclamantul pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru reclamanta pentru perioada 25.02.2005 -2007, pentru reclamanta pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru perioada 21.- - 31.12.2007, pentru reclamanta pentru perioada 01.11.2007 - 31.12.2007, și pe viitor, actualizate cu indicele de indicele de data plății efective.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Bacău să facă mențiunile corespunzătoare în cametele de munca ale reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
In ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, pe perioada 01.01.2004 - 24.02.2005, instanța de fond a admis-o având în vedere prevederile art.3 și art.7 din Decretul nr. 167/1958, această perioadă situându-se în afara termenului general de prescripție de 3 ani, având în vedere faptul că acțiunea a fost introdusă la data de 25.02.2008.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta a fost admisă și ca urmare s-a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, pentru următoarele considerente:
Acest pârât a fost chemat în judecată în temeiul art.27 din OG nr. 137/2000, dar în temeiul acestor dispoziții el nu poate fi chemat în judecată, având în vedere prevederile art. 16 - 20 din OG nr. 137/2000, pentru că este o institute abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în-materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor fenomenelor de discriminare cu toate completările și modificările ulterioare având competent materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă i în orice domeniu de activitate.
Pe fondul cauzei, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului în funcție de susținerile părților, a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Bacău, iar conform art. 45 din Legea nr. 188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici, aceștia au obligația de a păstra secretul de stat, secretul de serviciu și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care au luat cunoștință în exercitarea funcției publice.
De asemenea, la numirea în funcția publică funcționarii publici depun jurământul de credința prin care se obligă să păstreze secretul profesional, iar conform art.7 alin.2 lit. c și d din Legea nr.7/2004 privind Codul d e credință al funcționarilor publici, acestora le este interzis să dezvăluie informațiile care nu au caracter public, precum și informațiile la care au acces în exercitarea funcției publice, aceste prevederi aplicându-se și după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani dacă dispozițiile legii speciale nu prevăd alte termene.
Instanța de fond a mai reținut faptul că legiuitorul a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate doar anumitor categorii de funcționari publici, prin art. 18 din OG nr. 92/2004, art. 15 din OG nr. 2/2006, art. 15 din OG nr.6/2007, și anume funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administratei Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
De asemenea, obligația de confidențialitate profesională a fost stabilită și în sarcina mai multor categorii de salariați cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din OG nr. 123/2003) al personalului CNSAS (art. 13 din OG nr.9/2001) al Oficiului R pentru Adopții (art. 10 din Legea nr.274/2004) Instituția Avocatului Poporului și Curtea Constituțională (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 228/2003) al personalului din administrația publică (art. 10 din Legea nr. 274/2004) din aparatul Consiliului pentru combaterea Discriminării (art. 30 alin.3 din OG nr. 137/2000) al militarilor și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională (art. 3 din OG nr.19/2006) al muzeografilor (art. 25 alin.4 din Legea nr.311/2003). In favoarea acestor categorii de salariați s-a prevăzut, prin acte normative speciale, un drept salarial reprezentând sporul de confidențialitate, însa în ceea ce îi privește pe reclamanți, pentru aceeași obligație nu a fost instituită nici o compensație financiară, încălcându-se principiul tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României
Ori, în condițiile în care obligația de confidențialitate le limitează libertatea de exprimare, acordarea unei compensații bănești în aceleași condiții ca și categoriilor socio-profesionale menționate anterior, trebuie apreciată ca legitimă, rezonabilă și echitabilă, excluderea lor fiind bazată pe criteriul categoriei sociale, având ca efect înlăturarea recunoașterii folosinței și exercitării în condițiile de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
S-au încălcat astfel, prevederile art. 1 alin.2 lit. e, pct. i din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între persoane aflate n situații analoage, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate, fiind nelegitim, iar metoda lui de atingere, neadecvată.
Doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant că există discriminare, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale - indiferent de funcție - care întruneau elementul generator al respectivului drept.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat ca reclamanții sunt discriminați în sensul art. l alin.2, lit. e, pct. i din OG nr.137/2000 întrucât nu li s-a acordat dreptul salarial reprezentând sporul de confidențialitate, deși întruneau condițiile pentru acordarea lui, dar care a fost recunoscut tuturor celorlalte categorii profesionale obligate la confidențialitate.
In considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale, s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului În cazul Marks contra Belgiei (1979) ca "în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflații în situații analoage, fără o justificare obiectiva și rezonabila".
Apărările pârâtului - Ministerul Justiției, în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000, nu pot fi reținute, întrucât Curtea Constituțională a dispus prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996 ca "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice" și că,principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Instanța de fond a apreciat că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane, nu excede cadrului legal stabilit de OG nr. 137/2000, deoarece dreptul de legiferare nu este unul absolut iar dacă s-ar accepta acest punct de vedere, s-ar ajunge la negarea drepturilor altor titulari, cărora autoritatea statală le datorează în egală măsura ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept.
In speță, discriminarea s-a raportat nu numai la dispozițiile art. 16 din Constitute ci și la Declarația Universală a Drepturilor Omului și la prevederile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Nu se poate reține apărarea Ministerului Justiției că nu există un text de lege care să recunoască reclamanților dreptul pretins prin acțiune, întrucât acest drept, de a nu fi discriminat, este deja consacrat atât de legislația internă cât și de cea europeană.
Ori, discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasă a legislației existente, ci și din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane.
Pronunțându-se asupra cauzei împotriva României, CE.O a statuat ca pe baza art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectiva și rezonabilă" ori dacă nu,există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".
Pârâtul, Ministerul Justiției nu a prezentat nici o dovadă pentru diferența de tratament, apărările sale fiind argumentate pe absența unei reglementari legale și inexistența criteriilor pe baza cărora să poată fi demonstrată discriminarea reclamanților în raport de alte categorii socio-profesionale.
De asemenea, nici apărarea aceluiași pârât, în sensul că prin Hotărârea nr. 318/2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat că nu ar exista un tratament diferențiat și discriminatoriu potrivit art. 2 OG nr.137/2000 nu poate fi primită, întrucât soluțiile date de aceasta autoritate nu sunt obligatorii, iar hotărârea invocată nu a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanți din prezenta cauza.
Ca urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților, și au fost obligați pârâți: Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău să plătească reclamanților drepturile salariale cu titlu de spor de confidențialitate în procent de 15% din salariul de baza lunar, după cum urmează: pentru perioada 25.02.2005 - 2007, - pentru perioada 25.- - 2007, pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru perioada 25.02.2005 - 2007, pentru perioada 21.05.2007 - 31.12.2007, pentru perioada 01.11.2007 - 31.12.2007, și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data plăți efective, conform art. 1084 Cod civil.
De asemenea, instanța de fond a obligat pârâtul Tribunalul Bacău să facă mențiunile corespunzătoare în cametele de muncă ale reclamanților.
Instanța, a respins ca nefondată acțiunea formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece intre acesta și reclamanți nu există nici un raport juridic legal sau convențional de natura să creeze în sarcina acestuia obligația de a plăti drepturile bănești în discuție, drepturi ce decurg dintr-un raport de munca in care ME.F nu este parte el răspunzând doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor de credite, în speță, calitatea de ordonator principal de credite având-o Ministerul Justiției.
Împotriva acestei hotărârii declarat recurs, în termen legal, recurentul pârât Ministerul Justiției solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile a Tribunalului Bacău și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare recurentul Ministerul Justiției a arătat că: dispozițiile art. 1 și 21 alin.(1) din nr.OG 137/2000, respectiv art. 27 alin.(1) din actuala numerotare, în forma republicata a actului normativ pe care reclamanții și-au întemeiat cererea și instanța de fond le-a avut în vedere, au fost declarate neconstituționale.
Astfel cum rezultă din Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în MO nr. 537/16.07.2008: art. 1 din OG nr. 137/2000,nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni nu încălca principiul constituțional al egalitarii în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice."
Totodată, Curtea Constituționala constată că,unele dispoziții ale OG 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 al. 3 si art. 27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea sa anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
Având în vedere că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, hotărârea dată de instanța de fond este nelegala în măsura în care dispune acordarea către intimați a unui drept neprevăzut de lege, prin interpretarea eronată a dispozițiilor din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
Recurentul a invocat motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, respectiv că, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Acesta a considerat că în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamental care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm n fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru funcționarii publici.
În speță, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate funcționarilor publici.
Așa cum au arătat reclamanții în cererea de chemare în judecată, art. 14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protocoalele adiționale la aceasta convenție, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 statuează ca,Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie sa fie asigurata fără nicio deosebire bazată, in special, pe sex, rasă, culoare, limba", religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
. pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
Recurentul a solicitat să se constate că actele normative la care se referă reclamanții în cererea de chemare în judecată reglementează salarizarea unor anumite categorii de personal din sectorul bugetar (funcționari publici, personal militar etc.) și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților.
Nu există discriminare în raport cu prevederile art.1 alin.3 din OG 137/2000 care prevede ca,Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Dreptul la sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din cadrul instanțelor nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare; nu face obiectul articolului 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și
Libertăților Fundamentale, întrucât Protocolul 12 la Convenție, ratificat de România prin Legea nr.103/2006 consacră expres la art.1 ca "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare alta situate.", astfel că nu poate fi aplicat în speță câtă vreme nu exista niciun text legal care să recunoască drepturile pe care le cer funcționarii publici.
După cum CEDO a statuat in jurisprudența sa (cazul Thimmenos contra Greciei), cu referire la prevederile art. 14 din Convenție, dreptul la diverse sporuri,nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalelor sale." Astfel, acest drept nu este un drept fundamental apărat și garantat de Convenție; nu face obiectul reglementarii constituțional din art. 16. "Cetățenii sunt egali în fața legii a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Curtea Constituțională a statuat în numeroase decizii de speță, dintre care se citează decizia 108/2006 că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si aparate de Constitute." Față de cele statuate de decizia Curții sporurile, premiile i alte stimulente nu reprezintă drepturi fundamentale atunci când sunt acordate prin acte normative, deci a fortiori aceste drepturi nu sunt drepturi fundamentale atunci când nu sunt acordate prin acte normative.
Funcționarii publici reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 188/1999, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special, respectiv OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum fi creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007. OG 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici și anume funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administratei Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Europene, director subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ."
Rezultă că legiuitorul a avut în vedere doar o anumite categorii de funcționari publici, care își desfășoară activitatea în anumite instituții ale statului, enumerate limitativ în actul normativ special care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Recurentul a apreciat că nu pot fi reținute susținerile reclamanților potrivit cărora între funcționarii publici și alte categorii de salariați din sistemul bugetar ar exista o stare de discriminare, pentru ca așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizii,diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază. pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă". De asemenea, Curtea Constituționala statuează că "în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979) principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări".
Este deci evident ca față de situațiile obiectiv diferite, legiuitorul a înțeles să adopte soluții legislative diferite în ceea ce privește remunerarea și acordarea sau neacordarea diverselor sporuri, fără a se putea pune problema vreunei discriminări.
În ceea ce privește capătul de cerere care vizează acordarea drepturilor solicitate pe viitor, recurentul a solicitat instanței respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere faptul că obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamanții nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide exigibile.
Totodată, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, instanța ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
In sprijinul apărării a depus practică judiciară.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Prin încheierea nr. 4056/ din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL BRAȘOV
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 358/ 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- este întemeiat.
Reclamanții, funcționari publici în cadrul Tribunalului Bacău au solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate prevăzut de OG 6/2007 în procent de 15% actualizat cu indicele de inflație, motivat de faptul că intră în contact cu diverse informații și au obligația respectării confidențialității acestora.
În susținerea acțiunii au invocat și prevederile OG 137/2000. Pretențiile deduse judecății au fost concepute ca adevărate despăgubiri pe care pârâții ar trebui să le acorde reclamanților pentru discriminarea creată prin neacordarea sporului de confidențialitate deși alte categorii de personal din același sistem bugetar încasează aceste drepturi, existând dispoziții legale în acest sens.
Prin Deciziile nr. 821/3.07.2008; 818/3.07.2008 și 820/2.07.2008 publicate în Monitorul Oficial al României din 16.07.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin.3 și art. 27 alin.1 din OG 137/2000. S-a arătat că instanțele de judecată nu pot aprecia ca discriminare omisiunea legiuitorului de a acorda și reclamanților beneficiul unor drepturi și a le acorda sub formă de despăgubiri. S-a reținut că dispozițiile din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite de lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat.
Prin art. 15 alin.1 din OG 6/2007 se menționează limitativ categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate. Reclamanții din acest dosar nu se încadrează în nici una din aceste categorii.
Având în vedere considerentele deciziilor Curții Constituționale, care au caracter obligatoriu, discriminarea în această situație nu poate fi " cercetată" de instanța de judecată.
Astfel, instanța de fond, nesocotind caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, a apreciat că reclamanții sunt discriminați prin neacordarea sporului de confidențialitate. Prin acest raționament instanța de fond s-a substituit legiuitorului, făcând o greșită aplicare a legii, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 358/ 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va respinge acțiunea formulată de reclamanții, -;;, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Bacău și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, pentru perioada 25.02.2005 - 31.12.2007, și pentru viitor, ca nefondată și va menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 358/ 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -;;, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Bacău și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, pentru perioada 25.02.2005 - 31.12.2007, și pentru viitor, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - - -
eliberată din funcție urmarea
pensionării semnează
președinte instanță
Grefier,
Red. C-9.03.2009
Dact. -10.03.2009/2ex.
Jud fond -L
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 17 martie 2009
PREȘEDINTE- - - - - judecător
- - - - judecător
- - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în cuprinsul deciziei nr. 97/R/CA/ 10.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
Fără citarea părților.
CURTEA
Având în vedere dispozițiile art. 281 alin.1 Cod procedură civilă și ținând seama de faptul că în tot cuprinsul deciziei a fost trecut din eroare " Tribunalul Brașov " în loc de " Tribunalul Bacău ", instanța va dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale în sensul că, va dispune înlocuirea denumirii greșite cu cea corectă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DISPUNE:
În baza art. 281 Cod procedură civilă dispune îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în tot cuprinsul deciziei nr. 97/R/CA/ 10.02.2007, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, în sensul că se va trece " Tribunalul Bacău " în loc de " Tribunalul Brașov ". mențiuni se vor face în ambele exemplare ale deciziei.
Irevocabilă.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședință publică astăzi 17 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Dosar nr-
DISPUNE:
În baza art. 281 Cod procedură civilă dispune îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în tot cuprinsul deciziei nr. 97/R/CA/ 10.02.2007, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, în sensul că se va trece " Tribunalul Bacău " în loc de " Tribunalul Brașov ".
mențiuni se vor face în ambele exemplare ale deciziei.
Irevocabilă.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședință publică astăzi 17 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara Elena Ciapă
