Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 118/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 118/2008
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi - legea nr. 189/2000, respectiv hotărârea nr. 21895/09.07.2007 emisă de către pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat în vederea administrării probei testimoniale și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 20.12.2007, martorii și au depus cereri de reexaminare a amenzilor aplicate.
În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorilor prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor - verbale anexate la dosar la filele 75-76.
Martorul prezintă spre vedere instanței un certificat de încadrare în handicap foarte grav în ceea ce o privește pe soția sa, care se află în grija sa permanentă.
Curtea, având în vedere cererea de reexaminare a amenzii aplicate formulată de martorul și apreciind că aceasta este fondată, în conformitate cu dispozițiile art. 1085proc. civ. revine asupra amenzii aplicate prin încheierea de ședință din data de 28.11.2007 și îl exonerează pe martorul de plata amenzii aplicate.
Martorul arată că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată din data de 28.11.2007 întrucât soția sa a decedat în urmă cu o lună.
Curtea, având în vedere cererea de reexaminare a amenzii aplicate formulată de martorul și apreciind că aceasta este fondată, în conformitate cu dispozițiile art. 1085proc. civ. revine asupra amenzii aplicate prin încheierea de ședință din data de 28.11.2007 și îl exonerează pe martorul de plata amenzii aplicate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea de apel, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantul solicită admiterea contestației așa cum a fost aceasta formulată și recunoașterea drepturilor în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 189/2000. Arată, de asemenea, că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 27.08.2007 sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 21.895 emisă la data de 09.07.2007 de pârâtă, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat pentru perioada dovedită și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul susține că hotărârea emisă de pârâtă nu arată care ar fi datele considerate contradictorii, iar un motiv pentru care a fost respinsă cererea nu este relevat.
Răspunzând celor invocate, pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea fundamentat pe aceea că cele relevate prin declarațiile martorilor se impun a fi analizate cu rezerve întrucât acești martori au dat declarații în favoarea mai multor persoane cu situații diferite și cum o persoană nu puteau fi în două locuri deodată, nu putea odată refugiată să asiste la încă un refugiu.
Analizând cele susținute de părți, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 21.895 emisă la data de 09.07.2007 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul, reținându-se că actele depuse conțin date contradictorii în dovedirea calității de refugiat.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor date în fața notarului dar și a instanței. Astfel, martorul - beneficiar al dispozițiilor legii arătate - relevă că în perioada octombrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat din în localitatea T, datorită persecuțiilor etnice la care au fost supuși, aceste împrejurări fiind cunoscute întrucât este din aceeași localitate și s-au întâlnit în refugiu și apoi după reîntoarcere. Împrejurările arătate sunt relevate și de martorul, de asemenea beneficiar al Legii nr. 188/2000.
Se poate așadar constata din acte că reclamantul împreună cu părinții s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuției, că a avut de suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care ipoteza normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.
Desigur, se susține că cele relatate de martori nu pot fi reținute în lipsa unei confirmări prin acte oficiale. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât, în contextul dispozițiilor legii evocate mai sus și a normelor de aplicare, dovada se poate face prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații de martori. Ori, martorii audiați de instanță relevă situația refugierii masive a populației ce a inclus între aceștia și familia reclamantului.
Ca atare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și celelalte susțineri ale pârâtei întrucât din declarațiile date în fața instanței nu rezultă contradicții cu privire la refugiere, iar pe de altă parte, cele relevate cu privire la situații de refugiere sunt cunoscute din refugiu.
Prin urmare, reținând că raportat la cele rezultate din acte susținerile reclamantului sunt întemeiate, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea pârâtei și, pe cale de consecință, va dispune obligarea la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, str. -, nr. 9, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 21.895 emisă la data de 09 iulie 2007 și obligă pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 15.10.1940 - 06.03.1945 începând cu data de 01 iunie 2006.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./18.02.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
