Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 124/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILA NR.124/2008
Sedința publică din data de 31 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr.22.026 din 23.07.2007.
La apelul nominal se prezintă reclamantul personal, martorii și, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art. 218 Cod pr.civ. Curtea a procedat la luarea unui interogatoriu reclamantului:
" Urmare cedării de Nord în urma de la Viena, în martie 1942,
m-am refugiat împreună cu mama mea împreună cu cei doi frați, din com., în loc. jud.C unde am stat la niște cunoștințe, respectiv la familia, până în martie 1945.
Motivul părăsirii domiciliului este unul de natură etnică deoarece populația rămasă acolo a fost integrată statului.
Din auzite cunosc faptul că în localitatea au fost împușcate patru persoane, iar în cinstea lor a fost ridicată o troiță, așezată pe digul de lângă lac".
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, -a procedat la verificarea identității martorilor precum și raporturile în care se află cu reclamantul, în condițiile art. 192 Cod procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art.193 Cod pr.civ. s-a procedat la audierea martorilor și, declarațiile lor fiind consemnate conform proceselor-verbale depuse la filele nr.23-24 din dosar.
Reclamantul arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii potrivit considerentelor expuse în scris, anularea hotărârii nr. 22.026 din 23.07.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada arătată în acțiune, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 05.10.2007, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 22.026 din data de 23.07.2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în cursul lunii martie a anului 1942, împreună cu părinții săi, au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice din localitatea, jud. C, în localitatea, unde au stat până în luna martie a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9.03.2007, sub nr. 52.455, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 22.026 din data de 23.07.2007, pârâta respinge cererea reclamantului apreciind că nu sunt acte suficiente pentru a se dovedi susținerile acestuia pentru încadrarea în situațiile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor și ( 13, 14), atestă împrejurarea că reclamantul împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuțiilor etnice instituite, într-o altă localitate, în luna martie 1942, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prev. 129 alin. 5 teza finală pr.civ. a dispus, din oficiu, administrarea probei testimoniale, procedându-se la audierea martorilor și, care, prin declarațiile date în fața instanței, confirmă calitatea de refugiat a reclamantului și a mamei acestuia, refugiul fiind determinat de tema persecuțiilor la care erau supuși cei care refuzau să învețe limba
Martorii audiați au cunoștință de refugiul familiei reclamantului datorită faptului că s-au întâlnit cu aceștia, în cursul anului 1942 în localitatea, ambii martori fiind în măsură să arate detalii concrete ale refugiului, la care au asistat personal.
Curtea, în urma analizei probei testimoniale administrate, constată că declarațiile martorilor sunt pertinente, având legătură cu obiectul cauzei. De asemenea mărturia testimonială este concludentă în cauză, martorii arătând instanței detalii ale refugiului reclamantului, împreună cu familia acestuia, relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care a fost implicați personal.
De remarcat este și faptul că în jurisprudență s-a stabilit că efectele refugiului se produc direct și nemijlocit și asupra persoanelor care, la acea dată, erau minore, în considerarea prev. art. 93 Cod civil, conform cărora copilul minor are domiciliul la părinții săi, prevederi reluate în cuprinsul art. 100 alin. 1 din Codul familiei, vârsta fragedă a reclamantului fiind relevantă pentru a statua în sensul în care efectele strămutării l-au afectat pe acesta în mod negativ.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 22.026 din data de 23.07.2007 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască acestuia calitatea de refugiat pentru perioada 30.03.1942 - 06.03.1945, aceasta fiind perioada maximă prevăzute de textul legal pe care se întemeiază acțiunea și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1aprilie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com., nr. 231, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, pe cale de consecință:
Anulează hotărârea nr. 22.026 din data de 23.07.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 30.03.1942 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex./09.02.2008.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Mirela Budiu
