Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 13/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 13/2009
Ședința publică din 14 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, respectiv hotărârea nr. 23537/003.10.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 13.01.2009 pârâta a depus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate.
Curtea comunică reclamantei un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și recunoașterea statutului de refugiat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 189/2000, arătând că părinții și fratele său au fost refugiați de la S M la O - C S, obținând în acest sens un certificat emis de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, certificat depus la fila 10 din dosar. Reclamanta arată de asemenea că ea a fost născută în perioada de refugiu și că reîntoarcerea familiei sale în localitatea de domiciliu a avut loc în iunie 1945, așa cum rezultă și din declarațiile date în fața notarului public de către martorii și.
Curtea rămâne în pronunțare asupra prezentei acțiuni, apreciind că dosarul cauzei sunt suficiente probe în vederea justei soluționări a cauzei.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 24 noiembrie 2008 sub nr-, reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 23.537 emisă la data de 03 octombrie 2008 de pârâtă, obligarea acesteia la recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că cele reținute prin hotărâre nu corespund realității întrucât este născută în anul 1944 în perioada de refugiu a părinților săi.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, fundamentat pe aceea că reclamanta nu și-a schimbat domiciliu, fiind născută în localitatea de refugiu; și nu a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Analizând așadar susținerile reclamantei, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 23.537 emisă la data de 03 octombrie 2008 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta -, în considerarea că reclamanta nu era născută la data persecuției părinților și deci nu avea domiciliu de unde să fi fost strămutată.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin certificatul nr. 263 din data de 12.06.2008 emis de Arhivele Naționale ( 10, dosar) ce atestă că G împreună cu familia, soția și copilul G în vârstă de 2 ani, sunt în evidență vizând persoanele refugiate, poziția 93 - 95; data refugierii fiind 7 septembrie 1940. Martora ce a depus declarație notarială relevă că reîntoarcerea din refugiu a avut loc în iunie 1945, că în perioada de refugiu s-a născut reclamanta; că a întâlnit familia în perioada refugierii. Actul de stare civilă, respectiv certificatul de naștere atestă că reclamanta s-a născut la data de 13 decembrie 1944.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantei și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamanta nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamanta nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantei este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prevederilo art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită, începând cu data de 1 septembrie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta -, domiciliată în C-N,-, -. 3,. 28, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 23.537 din data de 3 octombrie 2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 14.12.1944 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01 septembrie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./19.01.2009.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
